șters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
Pe textul:
„„Fiat”-ul feminin, între trăit și netrăit" de florin caragiu
Recomandatatîrn de mirosurile nopții căutînd punctul în care se deschide lumea - atarn de aromele noptii, este mai bun si ca ritm si ca sens
ai un poem o contradictie, daca esti orb, de unde stii ca tocmai la etajul al patrulea este un cal care te striga?
recomand schimbarea sintagmei sunt un orb in - sunt ca un orb, iti lasa o marja de siguranta pentru a menavra cu cuvintele
in concluzie, poemul are trecere, insa se poate ameliora considerabil
Pe textul:
„orb prin orașul tăcerii" de Leonard Ancuta
am vrut sa zic extra calitate si delicatete
in rest intrebarile raman aceleasi, sunt pe subiect, si apreciez trecerea de la anotimpul iarna, prezent in majoritatea poemelor Mariei, la acest concert de vivaldi cu imbratisari intre marea cu rochia albastra si soarele grabit.
Felicitari.
Pe textul:
„Rochia mea albastră" de Maria Prochipiuc
In rest, daca ai nelamuriri, mi le adresezi pe e-mail. Nu de alta, dar sa nu iesim din topica poeziei tale care are, repet, cateva imagini reusite. Chiar daca nu agreezi termenul.
Cu placere.
Pe textul:
„la umbră" de george vasilievici
Pe textul:
„Învață-mă din nou jocurile dragostei" de Mircea Florin Șandru
Insa, dupa cum vezi, iti pot da credit la o poezie serioasa si te pot trata ca atare. Daca iti purtam pica, tie, omului Vasilievici, nici nu te bagam in seama. Dar aici vorbim de literatura si judecam literatura. Sper ca am fost foarte clar.
Pe textul:
„la umbră" de george vasilievici
Pe textul:
„nu vor trece multe cuvinte" de Liviu-Ioan Muresan
aproape la timp
corpul zvelt / perfect arcuit peste apă
rănile lumina șlefuită
drumul zile întregi de departe
încet singură
umerii soare
pești fulgerați sub pielea
subțire a mării
bărci pescari așteptare
noaptea târziu
coaja nisipului îndepărtată
sânge urme albastre
desigur
doar o parere
Pe textul:
„apa ca o rană" de Ligia Pârvulescu
pasarile s-au oprit din zbor
sa facem economie la bataia din aripi
si mai ai o imagine valoroasa aici
Motorul organic.
Că în ochii lui se va reaprinde
Scânteia și ne va purta
Unde-i mereu răcoare
La umbra apei.
Si cred ca poemul se putea opri la umbra apei (sfarsitul filosofic e mai indicat), cred ca ai vrut sa-l lungesti sa dea bine la forma.
Pe textul:
„la umbră" de george vasilievici
cred ca mic ar fi mai bine ingust, ca sa sugereze trecerea timpului, asa sugerezi si efectul clepsidrei din interior...
o alta sugestie ar fi asa
si orice amintire sfarsea
intr-o numaratoare inversa
P.S.
pun pariu ca ti-am lasat poemul fara haine, dar ti le dau pe ale mele, cu doua numere mai mari....
Pe textul:
„Amnezie" de Teodor Dume
Pe textul:
„Ești prietenul de nădejde dar nu scurta distanța e bine când te știu departe" de Maria Prochipiuc
Vad ca Angela te-a luat tare, eu cred ca un poem, oricat de dezamagitor poate fi, se mai poate slefui si se poate scoate in varianta finala un poem acceptabil sau chiar bun. Numai bine.
Pe textul:
„Ești prietenul de nădejde dar nu scurta distanța e bine când te știu departe" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„„Problema noastră este că acest rezervor literar românesc se „împute” sub soarele binevoitor al șefilor culturali de tot felul” (I)" de Argeseanu Gabriel
Pe textul:
„vis in oglinda" de grama marius
moartea - un calorifer!
Mai apoi aflam ca iubita nu e un monstru dar i se vede armura in ochi.
Pentru ca la final, cineva a intors pamantul cu susul in jos si a inceput sa ninga. cu precizarea ca am intalnit atat de des expresia asta incat a inceput sa-mi placa si o sa ma obisnuiesc cu ea.
Vad si niste poezie autentica in strofa a doua, acolo unde mana iese prin maneca, cu un pic de imaginatie puteai sa faci asa:
imi iese copilaria prin maneca, dar cum mi-a venit mie ideea asta, o pastrez pentru un poem viitor.
Multumesc pentru acest poem care m-a inspirat.
Pe textul:
„aspecte" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Manevrele infinitului dublu" de Plopeanu Petrache
Eu consider ca arta la superlativ inseamna viata la superlativ si viceversa. Mai ales in poezie. Acuma depinde unde vrei sa ajungi cu amandoua. La jocuri si la sticle de vin se pricep toti...
Cu apreciere si felicitari pt stea, o meriti.
Pe textul:
„ligeia" de Ligia Pârvulescu
vad ca esti incapatanata cu modificarile, dar nu ma mira asta la un varsator
trebuie insa sa te conving spunandu-ti ca acel ieftina cat o sticla de vin sugereaza sensul urat ca esti o femeie usoara pe care cu cateva parale si o sticla de vin o convingi repede sa treaca la actiune
si e pacat de frumusetea de poem sa fie asa de ieftina, mai ales ca e un poem de dragoste si nu unul de...
am fost destul de convingator?
Pe textul:
„ligeia" de Ligia Pârvulescu
insa, nu o fi dracul asa de negru si voi insista asupra textului:
ai din start o chichitza:
briza mă răsucește în jurul zilelor
ca pe niște imense vertebre
ma chinui sa inteleg cum vine si nu reusesc
ca pe niste nu inseamna in jurul
ia sa vedem o solutie, ma scarpin in crestetul capului si zic asa:
briza mă răsucește în jurul zilelor
devenite niște imense vertebre
sau pur si simplu scoti prepozitia pe
briza mă răsucește în jurul zilelor
ca niște imense vertebre
si mai am o propunere mai jos:
dezgoleste-mi si sangele, astfel metafora capata si mai mare putere
nu-mi place apelativul - ieftina /langa sticla de vin, de ce neaparat sticla de vin trebuie sa fie ieftina?
poti scoate versul ala cu usurinta
poemul are frumusetea lui sa stii, ridicari, caderi lungi, imagini frumoase si naturale. cu un pic de atentie poti face un poem deosebit
Pe textul:
„ligeia" de Ligia Pârvulescu
totusi versurile care ma atrag mai mult sunt si cele sensibile, dpmdv:
uneori mă gândesc să îți pun umbra în rame de brad
pentru că uite cum se adună lucruri și lucruri
în jurul meu
numai de bine
Pe textul:
„ciocolată fierbinte pentru longevivă" de silvia caloianu
Recomandat