laptele crud al poemului

Angela, remarc in poemul tau cateva metafore de o frumusete incontestabila:

curge laptele crud al poemului
ce altceva să mănânc
rănile frunzei mă vor fărâmița
mai încolo spre toamnă
sufletul tot atunci
ca o rădăcină cioplită de vânt

Nu vreau sa zic mai mult decat sa corectezi o mica greseala de typo si sa pui semnele diacritice cum trebuie, poate cine stie, altfel va fi apreciat textul tau...

felicitari

merci
nu sunt deloc experta în diacritice ,desi fac eforturi
un \"lourd tribut\" de platit de când am plecat...
cât despre stele , asta e o alta istorie...ele sunt interioare,din fericire...
quelle chance!

Remarc aceleași metafore pe care le-a redat Ionuț. În plus, mă apresc asupra \"genunchiul din fire uimit\", care mă duce cu gîndul la o fotografie a lui Arno Rafael Minkkinen. Nu știu ce denumire poartă, însă dacă o să găsiți expozițiile pe internet, sigur o s-o descoperiți -corelînd-o, bineînțeles, cu această metaforă. De fapt, pentru mine, întreg poemul poate fi acea imagine. Frumos.

\"curge laptele crud al poemului
ce altceva să mănânc
rănile frunzei mă vor fărâmița
mai încolo spre toamnă
sufletul tot atunci
ca o rădăcină cioplită de vânt
va lupta să trăiască ori va muri\"

Observ în acest poem de un mare dramatism,
o luptă neîncetată, o trăire a poeziei prin poezie
care devine hrana zilnică a celei care se confruntă cu scrisul...
Imagini de o mare frumusețe dau o notă tragică acestei lupte
care se continuă chiar atunci când trupul devine o frunză fărâmițată de toamnă....
În fundal, aceeași melopee inconfundabilă care este marca poeziilor Angelei...
De la musique avant toute chose.....

iarina,ai dreptate ca artele plastice ma influenteaza ,deci sunt curioasa sa descopar acest artist cât de repede ,datorita tie
virginia,e adevarat ca simbolismul m-a influentat înca de pe bancile facultatii
magia inspiratiei devine o necesitate (ca respiratia),magia sunetelor (care ar putea-o traduce cât mai fidel) deasemenea

Vreau să remarc și eu imaginile puternice care se înlănțuie în poem cu viteză (poate nu e tocmai exagerat dacă spun cu violență). Mi-a plăcut mult ritmul interior al poemului: dă o notă specială poeticii, îi dă putere, cizelează și completează imaginile.
Raul C.

comentariu care distinge cu aplomb starea de \"precipitatie\" cu care acest poem mi-a fost\"dictat\"
nu mai stiam cu ce umple singuratatea la o anumita epoca si Poezia era binevenita...
CU AMICITIE

stimate seb,
coincidenta face ca si eu \"recitesc \" (de preferinta) aceste 2 strofe
îmi mai spun înca ceva ,ce nu stapânim, ce nu are nevoie sa fie explicat,
mi-au fost \"soptite \"probabil de ceea ce cred ca era (si este )viziunea mea prea idealista (care duce la contraste tragice cu unele raspunsuri existentiale anapoda ,departe de visatoriile mele)
apreciez trecerea ta avizata,desi sunt o perfectionista( si niciodata sigura de mine)
am renuntat la scrisul \"cu cartile pe fata\" timp de 20 de ani ,tocmai pentru ca am bun simt
pâna la urma ,am scos din nou nasul în lume
vina este a\"poeziei\" ,pe care însa nu o \"fortez\"
am stiut din instinct ca nu putem fi poeti cu forta,deci doar timpul va STI ce (si cum )am reprezentat sensibilitatea epocii noastre

voi reveni si eu peste poemele tale când timpul ma va elibera un pic
am observat ca exista inspiratie si un adevarat fundal substantial,imagini si mai ales idei ,o stiinta a scrisului dar si mult talent
merci pentru \"cartile pe fata\" si bine ai venit printre noi!
\"cartile pe fata\" era un joc de cuvinte în sensul ca eu vorbeam de cartile(de biblioteca) dar si jocul hazardului(de carti de joc) caci artistul este un jongleur de cuvinte si emotii
dostoievski a analizat mai bine ca mine aceasta stare