șters

Poemul e bun si cred ca poate fi excelent daca ai separa cele doua cadre.

Strofa 1 este un elemnt de mare forta, cu acea imagine excelenta a obraznicei volbure si a soarelui cu troscot si paine cu vin

pe mine ma deranjeaza acolo cand apare linoleumul ala, ma scoate dintr-o data din cadrul ala mirific si ma aduce la cotidian, parca mi-ar fi placut asa mai rupt de lume, departe de locul familiar, de casa, intr/un cadru total exterior.

idem salteaua si invitatii ca gropari - asta cu groparii e un pic tras de par

ultimele doua strofe incheie bine poemul

in viziunea mea intregul poem ar fi asa (cadru exterior)

am încredere deplină în tine
ca în volbura verde spirală urcând pe cruce
n-o să mă lași sunt convinsă sută la sută
soare cu troscot pâine cu vin

toate obiectele și grămezile de pământ
îmi par fără contur
numai de puterea mâinilor tale
nu mă îndoiesc nici o clipă

atâtea înmormântări
doi metri adâncime și pereții cu rădăcini
lobodă știr pe margini

o să ne amintim de toate astea
viță de vie arcuită peste două capete
o să râdem
struguri copți între dinți

știu un cimitir cochet
unde morții nu putrezesc
la un an după dispariția fizică ei
nu dispar
stau întinși în costume elegante și se
acoperă de un puf verzui


asta e viziunea mea, dar fiecare cu viziunile lui, ideea este ca mi-a placut

inca un creator ce se intoarce in imparatia marelui creator. ramas bun.

teodor, cred ca puteai scurta usor titlul, eliminand acel adevarat. tema aleasa e una riscanta, dar una care poate inspira incontinuu. tocmai mi-a venit o idee interesanta si ti-o voi arata mai tarziu. succes.

Pe undeva Petre are dreptate. Scriitorul noului mileniu deja exista, vezi J. K. Rowling\'s. Ma intreb cum va arata poetul noului mileniu, poetul care sa prinda la public, sa fie cumparat, sa aiba succes la mase? Vai de mama lor de poeti, hahaha!

Poetul bun nu va avea niciodata succes la mase intrucat este un poet inteligent. S-a dus vremea fenomenului Eminescu. Dar nu trebuie sa fii inteligent nici ca Foarta, sa dai cu capul de pereti. hehehe

Cred ca Petre are dreptate si cu globalizarea. Ceea ce se scrie in Romania nu prea mai intereseaza pe nimeni, scrisul este tributar frustrarilor sociale si economice. Literatura romana este una care incearca sa socheze prin aceleasi masturbari intelectuale, aceleasi lamentari de Bucuresti sau de provincie.

Dar, sunt oameni care mai umbla pe afara si care au inteles diferenta. Au stiut sa se adapteze.

Pot spune ca si Petre isi va mai schimba opinia in legatura cu alte aspecte prezentate in interviu. Poate ca nu va dori totusi sa ajunga scriitor comercial, ca banii se vor duce dracului in cele din urma si satisfactia sufleteasca va fi zero barat.

Dar nu poti impune omului sa fie un sfant...

Da, cred ca se impunea o verificare a textului inainte de postare.

o poezie de efect, intotdeauna comparatia asta dintre viata si chistoc a dat rezultate bune. Videoclipul intareste poemul prin vocea autorului si rima este inspirata. Numai de bine.

repostez ca m-am delogat

La prima vedere acest poem nu spune nimic. Asa cum mai toate poemele acestui poet nu spun mai nimic la prima vedere. Insa, poetul are in arsenal indicii subtile, ne deschide mintea si imaginatia, spre a ne duce acolo de unde plecam cu totii, in mitra.

Nasterii ce pleaca de la dragostea aceea cu fluturi in pantec, coaspele si primul strigat, ca mai apoi sa vedem si simbolurile biblice si existentiale, steaua si crucea. Un mic Iisus poet aici, aparut la fereastra universului.

Finalul, este unul si mai greu la prima vedere. Este o proiectie in viitor, pe cruce, privind inapoi, steaua nasterii. Ciudat, dar foarte interesant, cu totii ne vedem propria moarte traind in prezent si ne revedem filmul amintirilor cand murim, pana la nastere (sa spunem ca numai cei precoce, cu har christic, pot face asta)

Cel mai valoros poem citit in ultimele luni pe Agonia, unul al esentelor si al maximei inteligente. Jos palaria, sa curga stelele va rog.

cred ca se putea evita repetitia pubisului si a muntelui lui Venus. Motivele si asa sunt uzitate in poezie, sa le repeti depreciaza si mai mult ideatica.

Idem sintagma strans in brate te tin, o puteai lasa sa spunem de 2 ori, la inceput si sfarsit.

Cred ca este un text cu potential. Numai bine.

Stefan, cred ca exagerezi cu inghititul genunchilor.

Iti propun strivit in loc de inghitit, si elimini si acel vers cu antinevralgicul. Succes.

pe lespezi de piatră florile sunt încă vii
nu îmbătrânesc
nu plâng

Silvia, acel sunt inca vii, cred ca se poate inlatura cu usurinta. Este explicit, se subintelege din continuare.

In rest pot spune ca m-a atras finalul. Numai bine.

Ada, se scrie corect abtibilduri. Te rog sa corectezi acolo.

Un concurs excelent in care autorii de pe poezie.ro isi pot incerca sansa. Felicitari organizatorilor si succes participantilor.

Felicitari Lilianei Rus si felicitari autorului pentru articol. Am citit cu deosebita placere. IC

text sensibil, evocarea trecerii, a locurilor dragi, a oamenilor dragi... foarte interesant finalul, caii se arunca inapoi in copita...

am citit cu placere
i.c.

Nu as vrea ca bunele mele intentii sa fie interpretate ironic, pe un atelier literar ca acesta textele se pot cizela si prin efortul cititorilor. Rog ca numele meu sa fie scris corect, fie si numai o initiala. Multumesc de intelegere si mult succes.

Ionut C

am citit cu atentie si am retinut aceasta metafora frumoasa, fierastraul grimelor...

mai apoi inca doua versuri existentiale, triste:

viața refuzându-și sfârșitul
chiar și-n sensul de posibilă pace

recomand eliminarea repetitiei substantivului - pace

si astfel va muri pentru pace
pulberi de trup și de gând

devine

va muri pentru pulberi
de trup și de gând

este mai eficace retina eternitatii fara albastre

la fel cum amintiri dupa crengi de nisip, e mai bine ca cititorii sa-si imagineze ca poate acele crengi sunt amintiri, decat sa le dai reteta pe tava

pararea mea

oricum, un poem bun, o virgula pusa aiurea la sfarsit, de corectat

poemul are o idee buna, relevata si de titlu.

primele 3 versuri excelente, urmeaza un mic derapaj cu

și mă întrebam și eu ca tuta de ce - vers derizoriu

cred ca finalul, incepand de la fleica de porc, diminueaza valoarea poemului, mult mai bine reprezentat in prima parte, ideea sarutului si ideea donarii

sincer, poemul de mai poate lucra si poate iesi unul extrem de bun

numai bine

Mirela, evident, poti scrie asa si sa satisfaci unele gusturi pe agonia, insa textul asta nu poate avea durabilitate si nu poate trece de granitele contextului. Gandeste-te ca dupa ce se va iesi din perioada asta de tranzitie literara, genul asta de texte va fi primul care va fi dat la o parte (sotia, copilul, mobilul, tv-ul, Germania, euro, bla bla).
Si mai iti spun, chiar si acum, nu stiu care revista serioasa va publica acest text, dar poate ca asta nu te intereseaza.

in primul rand, versuri pline de expresivitata si sensibilitate. Remarc sintagma Rastigniti in chihlimbar, de altfel as reduce titlul doar la ea.

Remarc excelentele versuri, aproape ca sunt gelos (desigur, glumesc si-l felicit pe autor):

aș vrea să îți îmbrățișez angoasele
iar ceasurile să-și înghită limba (ce poate fi mai frumos decat aceasta ciuda a timpului, oprindu-se si admirand dragostea muritorilor?)

mi-a fost dor de tine precum mărilor de o atlantidă (interesant pluralul mari si bine pus asa, amplifica mitul)


sa-ti spun ce cred ca se poate scoate din poem:

stă încolăcită pe un panou de metrou
sugrumându-și coada de reptilă
un balon despicat două calote de clepsidră
două fotolii o cortină-fluture o cameră de hotel

oare de aceea omul acela nu a plecat niciodată din konigsberg?

in rest mi se pare totul ok, un poem de dragoste valoros, pentru care il felicit pe autor.

spijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni

trebuie sa remarc frumusetea acestor versuri, cu o mare incarcatura emotionala, credinta, inaltare, ajutor, aspiratie, depasirea conditiei umane prin crez, prin rugaciune (vezi genunchii).

In place in mod deosebit versul liber, pare mai aerisit, are o eleganta aparte cand e lipsit de factorul intentie. Desigur, o chestiune de gusturi.

am surprins un poem frumos aici, cu un titlu foarte inspirat si cu foarte multa tristete. Noaptea in orice intentie, umezeala si frigul de nelocuit, fara sa exagereze cu metafore alambicate autoarea reuseste sa transmita ceea ce simte. Felicitari.