Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
Bună ziua! Vedeţi că "mângâie" nu rimează deloc cu "vie", chiar dacă ultimele 2 litere sunt identice. Accentele pică diferit şi nici prin pronunţarea lor forţată
nu se remediază problema. Cum ar fi "Vrea să-ți pătrundă-n suflet, trecând de colovie" la versul 2?
nu se remediază problema. Cum ar fi "Vrea să-ți pătrundă-n suflet, trecând de colovie" la versul 2?
Pe textul:
„Alină" de Daniel Dobrica
De îmbunătățit0 suflu
ContextAm citit acest text cu plăcere, fiindcă, la urma urmei, se adresează mamei. Finalul, cu puii la piept, ne arată un suflet sensibil, iar ultimul vers, care are valoare aforistică, pare partea cea mai bună din text. Mă întrigă forma hibridă a textului, parcă s-ar vrea a fi poezie, parcă s-ar vrea a fi proză, dar e pe undeva pe la mijloc, un poem în proză în care nu se ţine cont de majuscule, dar se folosesc unele semne de punctaţie. În prima parte, exprimarea pare mai greoaie, propoziţiile intercalate te bagă un pic în ceaţă, iar "călăuza cuiva" parcă ar trebui scris "călăuzei cuiva" sau, şi mai simplu, eliminând acel inutil cuiva, care se mai şi repetă, "călăuzei care, într-un fel uman...". Şi mai mă intrigă ceva. Spuneţi că se transformă într-o cenuşă fără vreo intensitate anume, apoi continuaţi cu "până când, în ea, toate acele sentimente, s-au stins". Păi dacă nu avea vreo intensitate anume şi era ca o cenuşă, cum de cenuşa mai avea ceva sentimente în ea? Nu era mai bine şi nişte jar pe acolo, care se stinge treptat?
Pe textul:
„despre păsări, femele și despre mamă" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAm citit primele dv. 3 texte postate pe Agonia şi acesta mi se pare cel mai reuşit. E mai concentrat, are câteva imagini frumoase, are mesaj, are personificări, are un final reuşit, care cuprinde adevărul adânc. Aveţi un scris cald, luminos.
Pe textul:
„Cuvinte mute" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextdespre în loc de despe, aerul o singură dată.
Pe textul:
„Dezlegare la dragoste și cărări în locul unde respirația s-a oprit" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextFoarte frumos acest poem în proză despe iubire și visare. Vedeți că lipsește un cuvânt (au) în ultimul vers. Cred că în unele locuri se mai poate simplifica exprimarea, de exemplu "ca liniștea ce există în plămânii mei" poate deveni "ca pe liniștea plămânilor mei". Și fraza cu aerul visat mai poate fi simplificată, clarificată: "atunci când aerul aerul ascuns de-altcineva, îl visez cu corpul întreg și-l țes din nimic". Și mai sunt câteva locuri în care se pot elimina unele conjuncții, adverbe etc. Oricum, am remarcat multă frumusețe și sensibilitate!
Pe textul:
„Dezlegare la dragoste și cărări în locul unde respirația s-a oprit" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextDa, știu despre ce vorbiți, e fain feedback-ul, mai ales când vine din partea cuiva care încearcă să descopere mesajul textului și are și darul unei exprimări fascinante. Despre explicarea propriului text, am auzit și eu de la poeții mai bătrâni că nu e bine să o faci, fiindcă e de datoria cititorilor să descopere ceea ce vrea să zică autorul. Probabil că unor autori le lipsește răbdarea, voind să vadă cât mai repede dacă textul a fost înțeles, ceea ce este, oarecum, justificabil. Atelierele literare oferă un feedback mult mai rapid, chiar dacă nu e la nivelul unor cronici literare serioase. Dar este ok și atât. Numai de bine!
Pe textul:
„Rută deviată " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextStimată doamnă, Einstein spunea foarte bine că menirea omului este de a servi, nu de a stăpâni. Dv. îmi serviţi un poem, dar nu îmi puteţi stăpâni emoţia, reacţiile. Părerea mea este că nu trebuie să vă explicaţi poemul, numai de el depinde dacă şi-a îndeplinit menirea esenţială, de a servi interesului emoţional al cititorului. Oricum, mi-a făcut plăcere şi vă felicit pentru sinceritate!
Pe textul:
„Rută deviată " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextCred că o folosire a motorului de căutare Google vă poate aduce mai multe informaţii despre construcţiile pleonastice, adică construcţiile în care se repetă inutil aceeaşi idee. Ar trebui să scriu pagini întregi şi ar trebui să dau zeci de exemple pentru a vă lămuri, ori Agonia nu îşi propune să fie un site de cercetare academică, ci un atelier literar în care putem ţine cont sau nu de sugestiile primite. Cu tot respectul, IC.
Pe textul:
„tapet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextStimate domnule Stanica Ilie Viorel, mă bucur dacă intervenţia mea a fost constructivă! În proză, unde avem de-a face cu fraze mai lungi, construite din propoziţii consecutive, intercalate, interogative etc., construcţiile pleonastice nu deranjează aşa de tare, pe când în poezie, unde se umblă la concentrarea cuvintelor pe lungimea unui vers, trădează o anumită stângăcie. Nu este o regulă impusă de nimeni, ci doar un lucru observat după lecturi aprofundate. Vă voi urmări cu atenţie!
Pe textul:
„tapet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextS-ar mai putea umbla la exprimarea poetică, renunâțându-se la verbele pleonastice sau la verbele de poziționare: "d'aia ai tot privit pe geam, să vezi" (să dezlegi ar fi o sugestie). Se vede că vă place ritmul interior, că vă plac și rimele la distanță, dar se poate jongla mai finuț cu cuvintele, fără să se piardă deloc melodia curgerii textului. Și aici la fel: "s-a auzit din dreapta ochiului drept, unde stătea luna încruntată, că era deranjată de țopăiala soarelui." Mai degrabă: "s-a auzit luna încruntată / din dreapta ochiului drept / vădit deranjată / de țopăiala soarelui. În rest, e destul de bine!
Pe textul:
„tapet" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextUn poem cu aer filosofic, care îmi amintește de Borges. Se simte aici o preocupare minuțioasă pentru construirea imaginilor cât mai sofisticate, o nevoie de a se demonstra cultul paradoxal al gândirii filosofice, însă lipsesc două lucuri esențiale: continuitatea ideatică și fiorul liric. Iar pe acestea le-am remarcat în alte poeme ale poetei, deci se poate. Este foarte greu să rămâi la sfârșit cu o idee de ansamblu, chiar dacă aceasta este sugerată de titlu. Ce-i drept, se pot extrage câteva aforisme valoroase din text: Somnul e anestezicul timpului, Plutirea e necesară ca pâinea, Neînmulțită în rădăcina cuvântului, hrana doar amăgește etc. Ceea ce este îmbucurător!
Pe textul:
„Rută deviată " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextTimpul trece peste toți poeții și îi maturizează. Dragostea lor rămâne principala armă împotriva nimicniciei. Domnul Leonard Ancuța a devenit un poet foarte profund, transcendental pe alocuri (prin venela sale urcă visele morților), fără să renunțe la acea dragoste năstrușnică, la acel ludic specific poeziei sale. Și îmi mai place de acest poet și fiindcă a renunțat (cel puțin în acest poem) la acea vulgaritate excesivă, un episod trecător în cariera multor poeți. Mă bucur pentru domnul Leonard Ancuța și îi doresc mult succes!
Pe textul:
„poem pentru ea" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextUn poem foarte bun, cu iz stănescian (zborul, pasărea, piatra). Mă bucur să vă descopăr aici, pe Agonia! Metempsihoză, transcendență, teme profunde. Cred că pronumele personale mea, mele, puteau fi eliminate, dar asta rămâne la latitudinea autorului. Iar la final, sufletul dacă este "liber", nu are nevoie să fie lăsat. Tocmai de aceea, "liber" poate fi scos. Iar ordinea acțiunii ar fi alta. Îmi voi lăsa sufletul / să ațipească puțin / în legănarea albă a pietrei / apoi mă voi încredința / umbrei. În orice caz, mi-a plăcut acest poem și vă felicit!
Pe textul:
„legănarea albă a pietrei" de Ursu Marian Florentin
0 suflu
ContextDe vreo 20 de ani îl știu pe agonistul Liviu Nanu, un umorist inconfundabil care jonglează cum vrea cu versurile, binedispunându-ne. Acest text pare a fi dezvoltat în jurul celebrului banc care ne întreabă ce scrie pe aeroportul canibalilor. Răspunsul, bine ați venit, mânca-v-aș!, vine mult mai dezvoltat, din partea lui Liviu Nanu, care ne fierbe pe toți în cenaclul lui de plăcere. Dulcea ironie de la final e cireașa de pe tort! Felicitări!
Pe textul:
„cenaclu de plăcere " de Liviu Nanu
0 suflu
ContextFelicitari inca o data pentru carte! Texte valoroase, coperta cu mesaj. Fata in fata cu bolovanul propriei neputinte, bolovan care se impotriveste transcendentei. Sunt tare curios cand va reusi Teodor Dume sa ridice bolovanul acesta pana la cer, sa il zideasca in templul paradisului. Teodor Dume si-a facut din suferinta un perpetuum mobile poetic (Se aseamana foarte bine din acest punct de vedere, dar și stilistic vorbind, cu excelenta poetă Angela Marinescu, v. poeme precum "Când totul va fi liniștit", "Acum, în întuneric", "Strigăt", "O lume slabă"), isi intoarce suferinta pe toate partile, valorifica la maxim orice durere, orice obsesie, orice intunecime, orice absenta. Nu e nici primul si nici ultimul care face acest lucru, dar curiozitatea mea personala se leaga mai mult de pasul urmator pe care sper sa-l faca, pasul transcendentei. Chiar, nu ar fi minunat sa vedem o transformare miraculoasa spre o poezie mistica si luminoasa, o poezie transcendentala, asa cum a facut-o inegalabilul Tagore? Dar ce va fi, vom vedea. Sunt etape si etape. Deocamdata, ne bucuram de ceea ce primim in acest moment.
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: Față în față cu mine" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextFelicitari! Aforismele dumiene sunt usor de respirat, usor de asimilat, fiindca ele nu fac parada metafizica, poetica sau filozofica, ci pun accentul pe sensul cel mai apropiat sufletului. Cu toate acestea, in multe cazuri, ele pastreaza si o doza de mister, provocandu-te sa cauti singur, asa cum am mai zis, drumul spre fericire, adevar, absolut. Ca o observatie personala, cred aforistul merge merge pe directia Iorga-Paler, punand accent pe moralitate. Unele aforisme poarta aura modernitatii, altele reiau, sub o alta forma, sensul unor aforisme care au intrat in constiinta colectiva a umanitatii. Ceea ce demonstreaza ca exista o continuitate intre trecut si prezent.
Pe textul:
„Umbre și cercuri, o nouă carte semnată,Teodor Dume " de Teodor Dume
0 suflu
ContextDomnule Victor Țarină, eu nu sunt epigramist, dar m-a inspirat comentariul dv. și vin cu o lovitura din talent:
"Talent"
talentul e talent
chiar dac-ai scris mai lent
sau dacă ai lucrat
la foc automat
talentul e talent
și este permanent
la cei care-au crezut
în ei, de la-nceput...
talentul e talent
și este rezistent
în fața celor răi
ce scuipă-n ochii tăi
talentul e talent
și este abundent
în sufletul curat
și-n gândul luminat
talentul e talent
și nu e dependent
de gloata de lingăi
și cea de nătărăi!
"Talent"
talentul e talent
chiar dac-ai scris mai lent
sau dacă ai lucrat
la foc automat
talentul e talent
și este permanent
la cei care-au crezut
în ei, de la-nceput...
talentul e talent
și este rezistent
în fața celor răi
ce scuipă-n ochii tăi
talentul e talent
și este abundent
în sufletul curat
și-n gândul luminat
talentul e talent
și nu e dependent
de gloata de lingăi
și cea de nătărăi!
Pe textul:
„Devoratorul de umbre, o nouă carte semnată Teodor Dume" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextȘtiu că aveți mulți prieteni pe Poezie.ro, dar cu timpul se vor rări. Vina o aveți doar dumneavoastră, fiindcă scrieți prea bine. Corbu dă multe verdicte, greu de digerat de versificatorii mărunți. Aparenții prieteni se vor risipi ca fumul, adevărații prieteni vor fi doar aceia care văd în poezie o eliberare, o evoluție a spiritului, o familie frumoasă, și nu o competiție cu clasamente și premii. Corbu, un mare berbec al poeziei, un lider, a dat verdictul, cam același pe care l-au dat Grigurcu, Tupan și alți critici mari. Eu nu ma situez la categoria critici, dar cred ca am observat evolutia poeziei dumiene inca de pe vremea cand autorul inca nu stia cine este, dar eu stiam incotro se indreapta. Trebuia doar un imbold. Felicitari, bine ati venit si revenit in marea poezie a lumii!
Pe textul:
„Devoratorul de umbre, o nouă carte semnată Teodor Dume" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextFelicitari! Nu-i poti spune unui vulcan cand sa erupa, nu-i poti spune unui om cand sa-l doara, nu-i poti spune unui creator cand sa creeze. Iorga a scris peste 1000 de volume si a ajuns un titan. Totul se intampla asa cum trebuie sa se intample, poetul nu trebuie sa-si explice motivatia, caci actul creatiei este un "pact" tacit intre el si divinitate. Teodor Dume este un nume care va ramane, el scrie o poezie care atinge. Numai adevaratii iubitori de poezie se vor bucura pentru realizarile sale.
Pe textul:
„Temnița de sub rană, o nouă carte semnată Teodor Dume" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context