Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
simt în loc de sint, acestea ar fi fost, vorbești în loc de virbești
Pe textul:
„Tinerețe fără de moarte" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contextsă gândești așa. Nu forma exactă și rimele sonetului sunt cartea ta de identitate în lume, ci ceea ce izvorăște din adâncul sufletului tău. Trebuie, cumva, să te redescoperi, pe tine, cel autentic.
Pe textul:
„primiţi cu sonetul?" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextDe revăzut: și mamele își strigă pruncii înapoi acasă
versul e descriptiv, poate fi simplificat: mamele își cheamă pruncii înapoi
la heruvim, aș fi preferat înger, tocmai pentru că nu-l vezi. Sau ai fi putut să-l lași pe cititor să deducă: o creatura stă lipită de umărul meu, n-o văd, dar îi sint zbaterea de aripi, împăcarea pe drumul cel lung cu ochii învinși, dragostea și înțelepciunea... iar acesteaca fi fost atributele arhanghelului
Nu poate fi explicit, arhanghel, iar apoi să virbești doar despre "ceva".
Succes!
versul e descriptiv, poate fi simplificat: mamele își cheamă pruncii înapoi
la heruvim, aș fi preferat înger, tocmai pentru că nu-l vezi. Sau ai fi putut să-l lași pe cititor să deducă: o creatura stă lipită de umărul meu, n-o văd, dar îi sint zbaterea de aripi, împăcarea pe drumul cel lung cu ochii învinși, dragostea și înțelepciunea... iar acesteaca fi fost atributele arhanghelului
Nu poate fi explicit, arhanghel, iar apoi să virbești doar despre "ceva".
Succes!
Pe textul:
„Tinerețe fără de moarte" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextE promițător. S-ar vrea ca un preambul pentru un poem oniric. Apoi vine repeția aceea deranjantă cu golul și o demistificare. Finalul nu atinge deloc. Aș fi vrut ceva misterios, ceva transcendental, ceva în stil sorescian, care să ne uimească. Nu se întâmplă și e păcat!
Pe textul:
„Salonul alb" de Ion Rășinaru
0 suflu
ContextNu știu cum să te fac să înțelegi. Tot insiști pe sonet, te chinui enorm la rimele alea să iasă bine, dar se vede de la o poștă că poezia este un exercițiu de versificație, nu ceva trăit și transpus în versuri. Asfaltu-i rimă cu înaltu-i? Ai avut imaginea asta în cap înainte de a scrie poezia? De ce nu recunoști că scrii la ce aduce rima, iar asta nu e, de fapt, poezie? Părerea mea este să scrii în vers alb, să scrii despre ce te tulbură, despre ce te frământă, despre sentimente la intensitați maxime, și numai apoi, dacă ții cu tot dinadinsul, să convertești versul alb la versul clasic specific sonetului, păstrând și ideea, și sentimentul. Ceea ce scrii în momentul de față nu e poezie, iar dacă cineva te înstelează, e în defavoarea ta. Ai nevoie de un maestru care să te îndrume, unul care nu are legătură cu Agonia. Sincer îți spun!
Pe textul:
„primiţi cu sonetul?" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextsimțiți dv. mai bine. Dacă lui Dragoș îi place și cum era înainte, lăsați cum era. Puteți reveni asupra poemului după o perioadă, pentru a-l privi cu alți ochi. Nu e grabă, sper.
Pe textul:
„Filosofie amăruie" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextși parcă deguste sună și mai fain, oferă mai multe simțuri
Textul, oricum, arată mult mai bine
Textul, oricum, arată mult mai bine
Pe textul:
„primesc" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextschimbare de stil, ne arată și o altă latură a autoarei, capabilă de o filosofie amăruie. Imaginea mării care golește cerul până la ultima picătură e foarte reușită. Și liniștea prezentă în letargia plictisul e bine formulată. Finalul e un pic confuz. Se impune o reformulare mai cursivă. Doar o părere.
Pe textul:
„Filosofie amăruie" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextîn care găsim ceva mai poetic, anume ochii care se îndreaptă ca niște săgeți de darts pe o țintă umană, textul descrie niște lucruri obișnuite, banale, pe care le poate scrie oricine. Hai să zicem că cerul semi-treaz ar fi singura imagine poetică din prima parte. Dar e prea puțin pentru un text care se vrea, măcar din prisma titlului, misterios.
Pe textul:
„În secret" de Alexandra Negru
0 suflu
ContextDragoș, tu faci cum dorești. Versul clasic presupune ritm, rimă și măsura. Abaterile pot fi considerate experimente ale celor care sunt foarte pricepuți sau tentative ale celor care se află în perioada căutărilor. Mie, instinctul îmi spune că autorul încă face căutări.Dacă greșesc, mea culpa. Ar fi interesant de căzut dacă autorul poate veni cu o variantă îmbunătățită, ca să ne demonstreze de ce este în stare. Până atunci, toată lumea are dreptate.
Pe textul:
„ Fertilitate " de Adrian Tarita
0 suflu
ContextIar începutul este, practic, alcătuit din două poeme - sărutul lui Klimt, scurt și cuprinzător, apoi singurătatea, pe un stil kunderian, amintindu-mi de Jaromil și gândurile sale.
O mică problemă aici:
Mereu am privit lumea din jur ca un tablou cu valuri uriașe al unui oraș imaginat de păsări în mijlocul oceanului.
O frază un pic cam lunguță. Un pic pretențioasă. Aici ar merge simplificat.
La final, stilul se schimbă, apar versuri aforistice. Foarte bune ca aforisme în sine, dar distincte ca stil. Mi-ar plăcea să văd uniformitate stilistică, fiindcă talent ai cu carul.
O mică problemă aici:
Mereu am privit lumea din jur ca un tablou cu valuri uriașe al unui oraș imaginat de păsări în mijlocul oceanului.
O frază un pic cam lunguță. Un pic pretențioasă. Aici ar merge simplificat.
La final, stilul se schimbă, apar versuri aforistice. Foarte bune ca aforisme în sine, dar distincte ca stil. Mi-ar plăcea să văd uniformitate stilistică, fiindcă talent ai cu carul.
Pe textul:
„Ciocolata mea tristă" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contexttrăit prin toți porii și toate celulele unui trup care începe să nu mai răspundă la comenzile sufletului. Poezia se naște dintr-o suferință iremediabilă, dar, farmecul ei este că se poziționează deasupra suferinței, îl ridică pe autor spre sublim, iar pe cititori îi face să se autodepășească. Finalul dinescian, (v. moartea citește ziarul), devine dumian prin felul său tăcut și liniștit de a accepta inevitabilul.
Pe textul:
„Diagnostic: incompatibil cu trupul" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAre mari probleme de ritm. Ideile sunt interesante, dar ruperile de ritm scad mult din valoarea poemului.
Pe textul:
„ Fertilitate " de Adrian Tarita
0 suflu
ContextIdeea de la început a poemului e foarte faină și foarte frumos exprimată. Problemele apar de aici:
când dormeai pe brațul meu (în care)
încolțeau mii de ace (pe care) le răbdam
jucându-mă cu e(le le lă)sam focului să guste
din fiecare respirație a ta
cred că unele elementele de legătură pot fi eliminate, iar versul acela final, le lăsam focului să guste din fiecare respirație a ta, trebuie clarificat, atât ca acord, cât și ca idee. Nu știi când e vorba de ace, când e vorba de respirații.
când dormeai pe brațul meu (în care)
încolțeau mii de ace (pe care) le răbdam
jucându-mă cu e(le le lă)sam focului să guste
din fiecare respirație a ta
cred că unele elementele de legătură pot fi eliminate, iar versul acela final, le lăsam focului să guste din fiecare respirație a ta, trebuie clarificat, atât ca acord, cât și ca idee. Nu știi când e vorba de ace, când e vorba de respirații.
Pe textul:
„primesc" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextGeometrie euclidiană, ludic, percuții filosofice, intromisiuni cyber, protest cu iz avangardist, poemul are de toate. Îmbinările sunt inteligente, ritmul este panthareic. Am citit cu plăcere!
Pe textul:
„Pașaport biometric" de Ionuț Georgescu
0 suflu
Contextfiindcă eu greșisem locul în care postasem comentariul, nu dv! Oricum, îmi aduc aminte ceea ce spusesem, cum că se întâmplă uneori ca poemele sensibile și pline de iubire să fie trecute cu vederea, fiindcă nu există o inimă care să le asculte. Înveșnicirea gândurilor, menționată la început, este o dorință care nu se poate realiza decât prin artă, prin poezie în cazul de față. Acesta e darul cel mai prețios pentru inima celuilalt. Am citit cu plăcere...
Pe textul:
„Ascultă, inimă!" de Papadopol Elena
0 suflu
Contexteste exemplul personal. Greșeli am făcut cu toții, poate că a venit momentul să arătăm ce am învățat din ele. Dificultăți vor fi, fiindcă oamenii te judecă după cum ai fost cândva, dar dacă te dăruiești, oferind ce e mai bun din tine și nemaipunând la suflet faptul că fiecare om e pe o anume treaptă evolutivă, lucrurile vor fi mai bune. Cică este un concurs anual, Titel Constantinescu, în care premiile constau în publicarea manuscriselor trimise. De ce nu încerci să mergi în astfel de direcții? Îți consumi timpul și altfel, revii asupra propriilor texte, meditezi în fața propriikor tale creații, doar tu și ele, într-o pace și armonie perfecte. Doar o părere.
Pe textul:
„În pacea persană, caligraf al lui Omar" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextCă consumi foarte multă energie pe Agonia, distanțându-te de ceea ce ești tu de fapt: critic literar și poet. Eu m-aș bucura enorm să văd o carte cu cele mai bune poeme ale tale, una pe care să o citească urmașii tăi, când toate site-urile astea vor dispărea. Golgota agonică este necesară până la vârf, după aceea urmează crucificarea pe pagina albă. Doar o părere.
Pe textul:
„În pacea persană, caligraf al lui Omar" de Dragoș Vișan
0 suflu
Contextnu a citit poemele tale cyber, în care îmbini filosoficul, simbolismul, cu tehnologia generației Google. Acolo ești mai diferit.
Pe textul:
„gaudeamus sigismund" de Liviu Nanu
0 suflu
Context