șters

după cum am spus, pot să vorbesc cu unii oameni, ignorându-i pe alții. E simplu. Acum voi merge să mă culc, urându-ți, și ție, noapte bună!

despre fețele artei să vorbească cei care l-au citit din scoarță în scoarță pe Pessoa. Unii stau foarte foarte prost la capitolul lectură, ce să mai vorbesc despre critică. Ei văd arta unidimensional, doar din prisma propriului lor ego creativ, pe când criticul are capacitatea de a depăși bariera ego-ului, de a empatiza cu orice fărâmă de frumos din creațiile tuturor autorilor.

ce rușine să-ți placă de textele cuiva care nu se află în grațiile altcuiva... Ce rușine să ai gusturi diferite... Dragoș, ăștia s-au uitat prea mult la Exorcistul. Sfatul rămâne același. Fii calm, nu le răspunde, fă ce-ți place, iubește ce-ți place, apreciază ce-ți place, nu trebuie să dai socoteală nimănui. Nu-i urî pe cârcotași. Fie-ți milă de ei. Atâta pot ei. Și nu uita. Tu ești criticul literar, nu ei. Tu l-ai avut profesor pe Mincu, nu ei. Tu ai terminat cu nota maximă, nu ei. Sunt lucruri pe care nimeni nu ți le poate lua. Seară faină!

acest sonet. Din contră, folosește rime rare în primele 2 strofe, cu percuție fonică puternică. Repetiția cu ea, la primele 2 versuri mi se pare că merită o soluție mai bună. Se poate începe primul vers cu "O știu". Și strofele 3 și 4 au rime plăcute, dar de altă tonalitate. Totuși sunt bine construite. În ceea ce privește sensurile, îți ia mai mult timp să le descifrezi. Dacă ți se citește sonetul fără să-l vezi, nu înțelegi mare lucru. Trebuie să-l recitești în liniște, să revii asupra cuvintelor. Un sonet ermetic ca sensuri, cu inpact auditiv puternic.

Este menționată mereu chestia cu atelierul. Conform regulilor site-ului, la atelier ajung textele fără diacritice sau textele cu conținut dubios, discutabil și incoerent. Cei care propun texte pentru atelier, fac frecvent o greșeală, aplicând subiectivismul lor despre valoarea textului ca fiind criteriul de încadrare la atelier. Același lucru - subiectivismul, se întâmplă și la înstelare, iar înstelarea se presupune a face diferența dintre un text "slab" și un text foarte valoros. Ce-i drept, se pot da și stele de încurajare. Singura condiție pentru un text în vederea înstelării este comentariul dezvoltat, argumentat al unui steluțar, iar Dragoș, în această privință, nu încalcă regulamentul. Cred că un text "slab" se poate recunoaște foarte ușor prin faptul că nu atrage atenția asupra lui. Un text considerat "slab", dar analizat cu înverșunare, e, de fapt, un semn de valoare a textului. Mie mi se pare foarte hilar când o grămadă de autori deștepți se chinuie să demonteze un text "slab", în loc să-și folosească timpul în mod util, comentând textele care merită mult mai multă atenție. Autorii deștepți riscă să se prostească, coborându-se la valoarea textului "slab" Dar, de fapt, pe Agonia apare o altă problemă. Una gravă. Se comentează autorii, nu textele lor. înverșunarea de a se comenta un text care se vrea a fi considerat "slab", este, de fapt, o modalitate de a se plăti anumite polițe. Textul doamnei Elena e decent. Chiar și slab fiind de alți considerat, și tot nu îndeplinește criteriile textelor care ajung la atelier. Dar cei care nu o agrează pentru afinitățile sale critice și pentru gusturile sale literare, vor găsi de cuviință să o atace în propriile ei texte, pentru a pune presiune pe dânsa: ori își schimbă gusturile, ori tace, ori părăsește siteul. Nu prea e loc pentru persoane libere pe site, trebuie să existe manipulare, influențe, înspre binele celor care dețin controlul. Controlul înseamnă manipularea conceptului de valoare. Din această cauză, există o mare discrepanță între aprecierile pe care le primesc unii le Agonia și aprecierile din afara Agoniei. Texte de 5 stele care nu au nicio valoare în afara site-ului. Nu stârnesc curiozitatea criticilor și nici a oamenilor de pe rețelele sociale. Simplu.

Mă surprinde plăcut! Doamna Ottilia, de o inteligență sclipitoate, a posta un text oglindă în care fiecare vede ce poate, ce vrea. Îndemnul la reflecție este binevenit. Profit de ocazie pentru a-mi cere scuze pentru deranjul pricinuit.

a văzut, în plus, niște lucruri pe care eu nu le-am văzut. Lucruri care justifică alegerea sa de a înstela textul. Iată că nu suntem mereu pe aceeași undă:))

Nu le mai răspundeți. Nu aveți nicio obligație în acest sens. Vedeți-vă de scris și comentați textele care vă atrag. Faceți critică pe texte și nu intrați în jocul lor. Este clar ce vor să facă. Punct.

Textul Elenei Papadopol nu e rău. Nu e rău deloc. Tematic, stilistic și sentimental se aseamănă cu poemul Anei Blandiana - Îți aduci aminte plaja? Începutul poemului mai sus amintit e cuminte, ca și în cazul poemului doamnei Papadopol: "Îţi aduci aminte plaja / Acoperită cu cioburi amare/ Pe care /Nu puteam merge desculţi? Felul în care/ Te uitai la mare/Şi spuneai că m-asculţi?" După începutul cuminte, Blandiana apelează la pescărușii isterici și stănescianul dangăt al clopotelor unei nevăzute biserici, pentru a crește intensitatea auditivă. La polul opus, Elena Papadopol mizează pe mângâiere peste gânduri trezite, o blândețe intâlnită și la nobelista Szymborska. Ea preferă cântecul precum atingerea, apelând la actul delicat și armonios al cunoașterii și al iubirii. Blandiana, o poetă cu personalitate diferită, preferă totuși anotimpul rece, ninsoarea amestecată cu păsările și finalul transcendental al mării ca o pleopă care se închide peste ochiul actantului. Deschiderea filosofică a Blandianei vine și din trăsăturile borderline ale zodiei de foc care îi marchează personalitatea și, implicit, versul. Elena Papadopol nu este așa. Ea mizează pe ars poetica la final, cuvintele născându-se odată cu sărutul. Cred că tinde ca delicatețe, blândețe, căldură, liniște, mai mult spre Szymborska decat spre Blandiana. Szymborska spunea, de exemplu: "Pe degetul meu arătător/Marea Caspică e o mare deschisă,/Pacificul liniștit se varsă cuminte în Rudawa/" , Evident, comparațiile între poete le-am făcut analizând doar câteva poeme, fără să compar cariere, unde doamna Papadopol e mult în urmă. Dar, stilistic și tematic vorbind, există asemănări. Concluzionând, poemul are puterea de a transmite o stare, chiar dacă nu are straturi de adâncime filozofică. El se adresează simțurilor, nu rațiunilor adânci. E tactil, auditiv, vizual, simbolist, romantic. Ca să fie și mai valoros, poate că i-ar prinde bine un pic de adâncime metafizică. Măcar o perlă, pe undeva. Dar chiar și fără ea, poemul produce o emoție. Ori, un poem care emoționează, chiar și un pic, nu e un poem ratat. Eu am fost emoționat. Poemul nu este de stea, dar e un poem decent.

poate că nu ar fi trebui să scriu nimic despre acest text. Dar aşa cum mi-am permis să corectez şi să critic dur anumite texte ale tale, aşa mi se pare normal să le apreciez pe cele reuşite, INDIFERENT de energiile din jur. Mă doare fix în CUR de cum se va interpreta gestul meu, tu să fii sigur că textul tău merită. Să nu ai nicio îndoială, chiar dacă alţii vor ignora textul tău din cauza prezenţei mele. Eu merg pe un principiu clar în viaţă şi în lumea literară. Ce e scris, scris rămâne şi mă va urmări toată viaţa. Tocmai de aceea, nu ofer laude gratuite şi nici nu replic, prin cronici negative, la atacuri. EU am lûdat, çn cronici, chiar şi autori care m-au atacat vehement, cum ar fi cazul lui Andrei Ruse. Opera e sfântă, e dumnezeiască... Şi sper să postezi texte bune cât mai multe, nu eseuri amestecate cu căţeluşi....

depărtările albe

ce fain a dezvoltat ilie ideea veşniciei dintre început şi sfârşit, acea dilatare a clipei extatice. Fiindcă invocă şi pulsul, îmi aduce aminte de Cioran care spunea că Dumnezeu este intervalui dintre două bătăi ale inimii. În partea a doua, îndemnul de a păşi prin ploaie, parcă ar vrea să contrazică spusele lui Woody Allen, cum că ploaia spală amintirile de pe trotuarul vieţii. Ploaia devine liantul dintre cer şi pământ, făcând legătura indestructibilă. Şi este totodată un joc, un cântec, un ritm. Excelent, Ilie!

un text cu iz sorescian, parcă ar fi preambulul poemului Zbor, al marelui poet:

Și zbor cu glastre-n brață
Prin liniștea măreață.
Și-o cioară subțioară
Mi-arată cum se zboară.

Felicitări!

scriu cel mai bine despre mama lor. O simt, o iubesc, o cheamă la sufletul lor din depărtările ale ale paginii. Pentru această chemare, nu e nevoie de puncte cardinale, nu e nevoie de busolă. Iar ea, atinge jumătatea de infinit, cu lovitura de zaruri a valului (frumoasă imagine acolo!) Am citit cu deosebită plăcere!

pentru fiinţa dragă care nu mai este. Am citit cu emoţie şi am plâns în mine.

si ma retrag din orice discutie

unii dintre acoliti vor veni cu tot felul de pareri, atacuri si alte chestii, menite sa complice lucrurile. Singura analiza, pe fapte concrete, pe limbaj, pe incalcarea regulamentului, pe abuzul de functii, ii apartine lui Herinean, dupa ce se va consulta cu toti editorii. Pana atunci, ma retrag din orice discutie, asteptand o decizie din partea sefului acestui site. Nu voi mai discuta nici cu individul, nici cu acolitii lui, fiindca am lucruri mai bune de facut in viata. Ma voi dedica textelor care merita sa fie comentate, autorilor care merita sa fie ajutati, si cu asta basta. Bye.

pentru atacurile la persoana. Ai folosit cuvantul haita in ceea ce ne priveste. Vreau sa vad ac esti barbat si stii sa-ti ceri scuze. Si vreau sa vad ca spui ca tu nu esti LUMEA, ca tu esti doar un individ, cu parere personala. Hai, fii barbat si procedeaza cum trebuie.

ce-a fost, a fost. Conflictul meu cu Dragoş a plecat de la o confuzie gravă, s-a recunoscut asta şi s-a încheiat problema între mine şi Dragoş. Din moment ce noi recunoaştem că a fost o neinţelegere şi nişte chestii spuse la nervi, pentru a ne răzbuna unul pe celălalt, de ce unii dintre voi continuă să ne judece după nişte lucruri care s-au rezolvat pe cale amiabilă şi respectuoasă? De ce se aduc mizerii din trecut şi ni se aruncă în faţă? Dar, şi mai rău, de ce există atacuri la persoană şi încălcări ale regulamentului din partea unui individ care ar trebui să aibă un comportament împăciuitor, calm, şi care ar trebui să facă comentarii strict pe text?

Şi de ce reciprocitatea noastră trebuie să fie catalogată drept greţoasă. Nu avem voie să gândim asemănător? Şi de când te consideri tu a fi Lumea, spunând că reciprocitatea noastră este greţoasă, de vreme ce sunt o grămadă de utilizatori care ne mulţumesc mie, lui Dragoş, Elenei, pentru comentariile noastre constructive? De când eşti tu Lumea, măi EMil? De când eşti avocatul LUMII? De când îţi permiţi tu să vorbeşti de haită? De când eşti tu purtătorul de cuvânt al LUMII??

Înţeleg că Dragoş a greşit în trecut. Şi eu am greşit şi cred că şi mulţi alţii au greşit. Şi tu ai greşit, prin propaganda ta, din cauza unei proaste exprimări. Acum tu vii şi generalizezi pe aici, şi spui despre noi că facem comentarii în haită la adresa celor care nu au fost de acord cu noi? Păi tu nu vezi, măi Emilian, că iar ai probleme de exprimare, că nu îţi poţi controla limbajul, folosind cuvântul haită? Păi ce, noi suntem animale? Câini sau lupi umblând după pradă? Ce este cu limbajul acesta al tău impardonabil, jignitor? Nu este acesta atac la persoană? Nu avem voie să avem păreri similare? Nu avem voie să ne apărăm textele sau propria noastră moralitate, în faţa unor indivizi care ne compară cu nişte animale, aşa cum o faci tu?

Care hărţuire a mea, măi, Emilian, la autorii care nu au fost de acord cu textele mele? M-am dus eu pe textele lui CT, ca să i le fac praf? M-am dus eu pe textele lui Leo, să i le fac praf? La Leo, am două comentarii apreciative, frumoase, şi doar unul negativ. M-am dus eu la textele lui Ilie să i le fac praf? Ce prostii vorbeşti tu acolo, măi Emil? Toate comentariile mele au fost constructive, toate au fost pe text. Vorbeşte gura fără tine, te crezi Lumea şi ne faci animale. Cu ce eşti tu mai bun decât noi? Ia hai să te văd cum îţi ceri scuze pentru jignirile tale!

un comportament tolerant şi binevoitor al acestui individ, fără atacuri la persoană, ar putea ajuta mult acest site. Nu trebuie să pleci tu şi nimeni pentru a se rezolva un conflict. Dacă noi toţi am scoate numai ce este bun din noi, site-ul ar avea enorm de câştigat. Eu ştiu o vorbă din bătrâni, că peştele de la cap se împute. Faptul că Agonia a pierdut mult din popularitate se datorează şi unei atutudini exagerate a unor editori faţă de membrii ei. Eu nu meritam să fiu jignit ca om, să mi se facă profilul patlogic, să fiu declarat megaloman şi alte câte. Tu nu meritai să îţi fie contestată activitatea de profesor, de critic, atunci când comentai textele. Doamna Elena şi nici noi nu meritam să fim târâţi în triouri şi tot felul de bisericuţe, doar pentru că rezonăm în gândire şi suflet la unele texte. Dacă de sus comportamentul critic era corect, pe text, nici noi nu am fi ripostat. Iată de ce zic că peştele de la cap se împute. Solicit schimbarea radicală de atitudine a individului şi luarea unor măsuri care să ducă la o activitate armonioasă pe site. Primul meu pas este ignorarea comentariilor individului, pentru a detensiona situaţia.