Constantin Colonescu

Un ţăran—să nu dăm nume, Şi-a făcut cu fonduri UE O grădină de legume Mândră cum o alta nu e. În grădină-a pus de toate: Pepeni, varză, -ardei, tomate... Le-a udat şi le-a plivit; Însă,

Femeia e câteodată Complet paradoxală: Deși e bine îmbrăcată, Pe dinăuntru-i goală.

De palma unui profesór În școală n-am putut să scap Și astfel, din neștiutor, Am absolvit bătut în cap.

La plajă (înscrisă în concurs) Dacă o ușoară boare Nu-i, când arde soarele, Vrei din suflet ca în mare Să îți bagi picioarele. Variante: 1. Barca ușoară Pe litoral E peste vară Dusă

1. Alpinistul, către seară, E-n pericol– sau să moară, Sau busola să și-o piardă Când se-ncurcă cu o coardă. 2. Un alpinist italian Pedeapsă a luat, severă, C-a agățat acum un an Pe

Profesor (r) Se uită-ades la cei cu bani Și cu un aer înțelept Își spune-acum la șaij’de ani: \"Ce prost am fost c-am fost deștept!\" Doi prieteni Un El și cu o Ea, amici Trecuți de

1. Funcționar public Prin birouri sau budoare, În secret sau prin ziare, El lucrează-n ritm drăcesc, Când ceilalți cu toți muncesc. 2. Clasa de mijloc Este clasa-aceea care, În

O nevastă dintre cele Ce nu vor cercei, inele, E doar aia care n-are Mână, gât, urechi, picioare.

Când ai gripă sau răceală, „Maladie” i se spune, Dar pe soacră de ai boală, O numim „afecțiune”.

1. Produsul PIB-ul să-mbunătățim, Bine-ar fi, pe cei de sus, Fie „Vice” fie „Prim”, Să-i trimitem la Produs. 2. Intern Ca să redresăm „Internul”, Dragi concetățeni și frați, Pe acei

Guvernu-și face datoria, Iar generațiile ce-or veni Avea-vor astfel bucuria Că astă datorie-o vor plăti.

Zece ani de viață-n plus O pilulă-ți dă, s-a spus, Însă nu s-a spus ce are Ca defecte secundare.

Mai scumpă ca toate E-a mea sănătate, Pe care lunar Consum un salar.

Buna-i spune câteodată, Ascunzându-și întristarea: „Sburătoru-ți este tată, Iară mamă- Sburătoarea.\"

Explica poetul, printre mici și halbe: „Este poezie în volumul meu, Însă dumneavoastră o vedeți mai greu– Pagina și versul, ambele sunt albe.”

Când bolnav apelezi la spital, Þi se dă imediat de-nțeles Că-n acest tenebros areal Tu ai banii sau viața de-ales.

În puține cuvinte Vorba puțină Este ce-i place; Fără hodină Tace și... tace. Băutura Când am renunțat la ea, Băutura îmi lipsea, Dar acum, mai bine stau– Am cât vreau. Nepotrivire

Ești tu frumoasă? Îmi este totuna; Ești tu deșteaptă? Nu are valoare, Fi’ndcă acuma și întotdeauna, Marea-mi iubire va sta în picioare.

Se spune de-o-anume licoare Că-ți crește speranța de viață. Dar oare de ce dimineață Această speranță... dispare?

În mormânt e fericit Chelul, fi’ndcă în sfârșit I-a crescut, cum s-a rugat, Din chelie-un păr bogat.