Slujbe pentru șomeri

șomerului \"îi e\" divin serviciul oferit

După părerea mea, nu e necesar să introduc acel „îi”. Fraza respectiva trebuie citită astfel: „Serviciul care i se oferă șomerului este (serviciul) divin”. Aș fi putut să scriu „e cel divin”, dar asta ar fi eliminat o ambiguitate care, cred eu, face epigrama mai complexă, mai bogată în înțelesuri.

Serviciu divin = slujba religioasa (in cazul de fata, de inmormantare)

Nu este vorba de vre-un viciu;
El n-are bietul nici o vină
Că a rămas fără serviciu...
Sau... o fi pronia divină?

În vremuri grele, când e criză,
Părintele-i antreprenor,
Căci iată, sfânta-i antrepriză
Dă slujbe-ntregului popor.

De la servici mi-au zis: Afara !
Nevasta - vorbe de ocara...
Aud abia la-nmormantare,
Cuvinte de imbarbatare.

“Știu preoți care dau pământ...
Doi metri cubi... în cimitir!”
(Ion Ruse)

Mai nou acum, am auzit
Că popa are pe agendă
Pământul de ai amintit
Să-l deie numa’ în arendă


“Aud abia la-nmormantare,
Cuvinte de imbarbatare.”
(Gârda Petru Ioan)

Să știi că-i bine rău aici,
Pe lângă-acea îmbărbătare,
Mi-au pus, și rude și amici,
Potol și bani la lumânare.

Vazand ca-i baga bani in san
Celui ce-i dus, mi-e clara treaba:
De-abia cand mor voi fi jupan,
Ca-mi dau toti bani, doar stand degeaba.

Domnule Colonescu, vă rog să preluați demersul \"meu sine ira et studio\". Ideea din tema epigramei înfăptuite este cea a slujbei ce o dorește un șomer. Enunțați bine în primele două versuri ce așteaptă dar în continuare Acel \"serviciu\" acordat \"în sfîrșit\" inculcă ideea de \"serviciu funerar\", lucru evidențiat de epitetul \"e divin\". Numai că efectul poantei se diluează datorită acelui ambiguu \"în sfîrșit\" din versul al treilea. Dacă eram în locul dvs. aș fi punctat mai brutal dar mai explicit cam așa:

Ca să rămînă-n atmosferă
Șomerului, ca bun creștin,
Serviciul ce i se oferă
E funerar, recte \"divin\".

Vă rog să nu primiți observația mea ca un reproș. Tataia

Multumesc tuturor comentatorilor. In final am hotarat sa tin cont de unele sugestii si sa modific ultimul vers pentru a face intelesul mai clar. Laurentiu si Tataia, cred ca aveti dreptate, o epigrama care vrea sa aiba prea multe intelesuri sfarseste prin a nu avea niciunul.