Mediu
1.
Alpinistul, către seară,
E-n pericol– sau să moară,
Sau busola să și-o piardă
Când se-ncurcă cu o coardă.
2.
Un alpinist italian
Pedeapsă a luat, severă,
C-a agățat acum un an
Pe munte,-o carabinieră.
3.
Alpinista îi dă ghes
Să se-nsoare, dar vedeți,
Lui îi vine tot mai des
Să se urce pe pereți.
4.
De când luă pe alpinistă,
Îl trec mereu sudorile,
C-o situație persistă:
Ea trage-acuma sforile.
5.
La alpinist nu mai există
Timp liber– niciun dram,
De când colega alpinistă
Îl ține strâns în ham.
*Inspirate de epigrama „La munte” a lui Laurențiu Ghiță
053.702
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Colonescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Colonescu. “Alpinistul*.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-colonescu/poezie/13898284/alpinistulComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GIO trag din când în când pe sfoară,
Dar n-ar avea urmări delictul,
De nu s-ar face foc și pară,
Escaladând mereu... conflictul.
Felicitari!
Dar n-ar avea urmări delictul,
De nu s-ar face foc și pară,
Escaladând mereu... conflictul.
Felicitari!
0
LOEu și soția, știți, binomul!
Ne cățărăm și-n patru labe,
Ea își alege-ntr-una Omul,
Eu mă răzbun urcând pe Babe.
Calimero
Ne cățărăm și-n patru labe,
Ea își alege-ntr-una Omul,
Eu mă răzbun urcând pe Babe.
Calimero
0
LGAlpinismu-i disciplina
Ce o practici toată viața.
Vreți să știți care-i pricina?
Simplu, că te trage.... ața!
Ce o practici toată viața.
Vreți să știți care-i pricina?
Simplu, că te trage.... ața!
0
CT(Eu și soția, știți, binomul!
Ne cățărăm și-n patru labe,
Ea își alege-ntr-una Omul,
Eu mă răzbun urcând pe Babe.)
(Laurențiu Orășanu)
Dacă-aveți așa program
Mi-i permis, bădie,
Ca la tenis, să exclam:
\"Avantaj soție!\"
0
Dar, stii cum e: cine poate, poate... cine nu, își scrie memoriile.
Fără colega alpinistă
Nu fac nicio cățărare.
La coborâre, nu insistă,
Că-i mai greu ca la urcare.