Constantin Codreanu

Tendințele mele în ale scrisului reflectă cu o exactitate de 100% pseudonimul \"de care sufăr\", o lipsă de constanță pe care eu o văd însă ca, citând pe cineva foarte drag mie, \"o căutare de lucruri frumoase\", chiar și pe sub ziduri sau în afara lor, uneori.

Mulțumesc pentru trecere, comentariu și vot!

Cu riscul de a fi trimiși amândoi la OffTOPIC, nu pot să nu mulțumesc invitației făcute mai multor persoane de pe acest site, invitație pe care am și onorat-o.

Cu drag,
Constantin

Întotdeauna am crezut și mai cred în continuare că un text este BUN atunci cânt este apreciat de mai toți cei care îl comentează și FOARTE BUN atunci când naște apropieri controversate, pentru că, cel puțin pentru mine, acesta este farmecul unei poezii, incitarea la simțiri (și nesimțiri, desigur:)) cât mai variate.

Cu drag,
Constantin

Călin, subscriu la ideea lăsată de Tamara mai sus refeitor la titlu. Mai mult, o să reiau și ideea Danei referitoare la versul 5 unde eu văd o ușoară urmă de tautologie. Așa, acum, ce nu reaiau?:) Nu reiau plăcerea de citire la finalul textului care pentru mine e o poezie (ușuratică și ușoară oarecum) în sine.

Cu drag,
Constantin

Iertare, DAniel, astăzi nu sunt deloc lucid:)!

Deci, am greșit genul nehotărârii, în loc de \"o\" a se vedea \"un\", iar cântecul de leagă l-am desprins din \"închiderea pleoapelor\", \"culcaltul la loc\" și \"ceasul pus să sune\". Desigur, interpretabilitatea e un mare și poticnitor domeniu. Iar alura de pertuum mobile o văd în \"poetul ce zace în tine se ridică mănâncă și se culcă la loc
de fiecare dată...\"

Dacă nu îmi plăcea, nici nu treceam, nici nu comentam, așa că...

Cu drag,
Constantin

O cântec de leagăn pentru un poet cu creierul programat perpetuum mobile în ciclul său „de reciclare”.

Cu drag,
Constantin

Blueboy, râzi de ceea ce mulți se tem să o facă. Captivezi prin întrbearea de început, menținând interesul cu unicifalitatea de mai târziu. Poate cam forțat un pic „yo”-ul, dar, n a second thought, cred că dimpotrivă, e parte integrantă din text acest „yo” care, pe lângă faptul că face parte concordantă cu întreaga atmosferă predominând în text, e și o continuitate a titlului în sine cu acel „K” la ipotekar.

Cu drag,
Constantin

O dedicație aparte prin concisul și simplitatea sa.
Remarc \"Ochiul Etern\" al sfintei treimi.

Cu drag,
Constantin

Păi cam da, venind în continuarea lui aDICÃ, mie tot îmi sună a fi Gigi, ce alt cioban (în afară de mioriticii-miticii) e mai cunoscut ca el?! Deși nu el demonstreză diferența dintre \"cioban\" și \"păstor\", mai degrabă o deducem noi, cei care pot să o deducă, asta sigur, dacă ciobanul e chiar Jiji...

Iulian, cu întârziere am văzut comentariul tău. Nu înțeleg despre ce asterisc mov vorbești, iar formele acceptabile de liric sunt mult prea diverse pentru a ieși din ele, chiar și cu aces text.

Cu drag,
Constantin

1.
Începutul unei zile cu eternele reproșuri aruncate printre dinții periuților spălătoare. Un început inedit cu avioane și trandafirii nedați.
2.
O mișcare de legi fizice (așteptam un măr aici mai degrabă) cu soarele pierdut printre mazărea „noastră cea de-a pururi” ca un osare mic pentru fiecare zi petrecută între cele două capete-capuri.
3.
Uremază o biologizare a zilelor deosebite purtătoare ale însemnului femininătății. Nu înțeleg ce caută flagul american, dacă doar ca o revărsare din abundență de white și red stripes.
4.
Urmează psihologia în care cineva (cu un ID interesant:)) notează neînțelegerile răsfirate la început în trandafirii neaduși.

5.
Apoi, urmează marea recreație.

Nu știu dacă e banal și simplu sau simplu și frumos.

Cu drag,
Constantin

P.S. Atenție, \"să iei\" în loc de \"să iai\"!
salata nu e Olivier cumva?
\"fără (ca) să te tai\".

1.
- Memoriile scrise pe lei ca urme explicit lăsate de trecătorii umpluți de bacteriile purtătoare de informații asemeni unor chip-uri biologic reproductivi.
- Diluarea umerilor cu apa de colonie ca formă de protecție, nu prin luptă, ci prin evadare din calea bacteriilor văzute, cum spuneam mai sus, ca metonimii de indivizi cu picoarele în număr de două.
- Urmează o psihoză generalizată generată de un pieptene cu gust de realitate exasperantă într-atât încât să te autoanatemizezi, respingând orice idee de supunere în fața altcuiva, în cazul dat, se pare că e vorba de Dumnezeu dacă e să credem \"lumânărilor\" și \"îngerilor\".

2.
- Aliterația „V”-ului e ucigătoare.
- Un ospăț de zile mare cu specilaități oferite la departamentul de „alimente de supt”, impune o delicatețe brutală a unui înfometat venind din lumea viscolelor, revin cu ideea de psihoză.
- Jocul degajat cu „mov” și „liliac” și trecerea înot a apei sâmbetei după vineri continuă suspiciunea mea de delir generalizat

3.
- Unul marin-celest la prima impresie, „stânci subacvatice”, „norii plutesc pe cer ca o flotă împărătească”, „Ce simt apele când încep să strălucească în zori?”, dar „Puntea pe care stați legăna-va
trupurile voastre până în ceasul de pe urmă?” sparge monotonia într-un fel dorită, anunțând un sfârșit.
- Apare „omul ud” și clănțănitul dinților lui amintește de un sindrom pre-mortal, confirmat de „ carnea îl durea pielea i se zbârcea”.
- Finalul e de-a dreptul mângâitor, cu o umbrelă smulsă din mâini, o deschidere în față și păsările trezite în toiul nopții care cântă ca o alunecare în sus, prin vocile efemere ale penelor.


Cu drag,
Constantin


P.S. Nedumerire, ce e cu \"C\" de la final!?

Oscilație între mucegăire și nemucegăire, între viață și moarte, o stare de zomby, in the end, nu, mai ales cu starea \"de neveghe\" peste tot...

Cu drag,
Constantin

- Un început de bun augur cu insolita „inimă dreaptă” bătând printre obișnuitul ritual al „cocorilor autumnali”.
- Urmează o insolentă lovitură a „apei din fântână” data setei în graba spre fotosintetizarea coborâtă interesant spre rădăcinile unui ochi care se stinge peste.
- Un „peste” reluat mai târziu în întinderea-i „peste pietre”, o reluare ce dă un ritm și o muzicalitate aparte, mai ales că revine și în finalul strofei a treia.
- Finalul e maestuos cu un „doar tu” de toboșar nervos și o unplere oximornică a singurătăților, dar și acel „peste” care conturează întreaga atmosferă a poezii de planare (a propos de cocori).
Pe mine chiar nu are nimeni cum să mă suspecteze de reciprocitate, Călin:)! Stele câte vrei ia de la mine, impotentul în a ți le da în format .gif

Cu drag,
Constantin

Alice, te joci într-un pat în care dinții (simbol al potenței, dar și al revoltei aici, lipsiți de conotația oricărei carnalități) rup anevois noaptea întinsă peste patul naturii cu stelele sub pernă, vântul ân cercuri (mișcare semibrowniană, delirantă) spre o imagine de previs.

Curat, frumos!!!

Cu drag,
Constantin

Vali, poftă mare și sete plăcută atunci, iar foamea mai păstreaz-o pentru că întotdeauna avem pe undeva borcane de miere nespălate și duminici în care viața are un alt timp.

Drag,
Constantin

- M-am simtit dus un pic spre o atmosferă bacoviană (deși, e clară intenția autorului de adiere de zulufi de Marrakech peste cuvinte), dar m-au trezit cu repeziciune țâncii și gâdilatul în talpă.
- Începutul și sfârșitul pun bazele unei simetrii interogatorii, travestită spre un dialog semi-retoricizat.
- Plouatul pe spate și mâinile trmurânde aprind eroticul din text continuat neelegant cu țâncii de mai târziu.
- Interesantă prin opoziție, parțială doar, „fă focul dă drumul căldurii”, pentru că avem în față două modele de încălzire a individului, fie maniera clasică (să nu zic arhaică), fie cea mai recentă, cu repartitoarele la îndemână.
- Cititul din baie mă readuce la Bacovia, măi să fie...
- Rămân bouche-bé la rusoaica apărută ca din senin, dar îmi revin, mă gândesc la calif, la Marrakech și la un prototip al Roxolanei, chiar dacă cea din urmă era ucraineancă.

Huzurind cu drag la umbra acestui text,
Constantin

Blueboy is back! Parantezele sunt la locul lor. Jocul poate începe!

Dintr-o fugă (ne)bună și o grabă de (ne)invidiat (niște referate urlă dupî mine) mă acuz impresionat de găselnița ta - \"(cu)vântul\" - și promit să rămân cel mai fidel cititor al maestrului parantezar Cornel Ștefan Ghica!

Remarc \"un (cu)vânt pe care ai uitat să-l (mai) minți\".

Frumoase sunetele șiroinde...

Cu drag și din fugă,
Constantin

Carmen, măgulitoare promisiunea unei dedicații, aștept să văd articolele din care să aflu cel puțin la fel de multe lucruri cât din comentariul tău referitor la limba vietnameză (o parte din formația mea e lingvistică, dar nu știam acest amănunt despre vietnameză) sau semnificația lui 6 în kabbala.
Nu știu de ce Ioan Peia scrie șiretlicuri, dar a fost destul de captivantă schimbul vostru de comentarii:)!
Oricum, aici eu sunt de partea ta, să știi, nu cred că ar trebui să existe careva restricții sau îndemnuri la auto-restricții atunci când vine vorba despre subiectul-personajul despre care scriem nefiind importantă de unde vine acel îndemn, or, dacă pe cineva, în acest caz, pe tine, niște versuri (oricum, îmi dau seama că nu sunt chiar \"niște\" versuri:)) semnate de un autor vietnamez te-au făcut să scrii alte versuri eu unul nu pot decât să mă bucur pentru tine că ai scris și pentru mine (și mulți alții) că am-au citit.

Cu drag,
Constantin

Fiecare dintre noi simte nevoia să fie porc, important e ca să nu ne supunem pe noi înșine unor inhibiții din cauza unui posibil oprobriu public, sau între vreo patru ochi. La fel de importana e și cum ne manifestăm porcismul atunci când ne închipuim pe noi înșine cu rât, or, acest text e de departe o nevinovată și ilară formă de refulare pe care o salut!!!

Cu drag,
Constantin