Poezie

Capăt de ață

1 min lectură·15 ianuarie 2007

Mediu

Rup cu dinții o bucată din material

și văd cum firele se strâng în jurul lunii

și se înfășoară cu un capăt de ață

ce atârnă ca marginile cearșafului peste un pat

în care un suspin își trage plapuma peste cap

și se ascunde printre stelele de sub pernă

las vântul să se plângă de soarta lui și să se învârtă în cerc

fără să poată pătrunde în despărțiri inutile

încât să poată sufla stelele de sub pernă

021.856

Despre aceasta lucrare

Autor: Alice Diana Boboc
Tip: Poezie
Cuvinte: 78
Citire: 1 min
Versuri: 9
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Alice Diana Boboc. “Capăt de ață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-diana-boboc/poezie/225574/capat-de-ata

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CC Constantin Codreanu✓15 ian. 2007

Alice, te joci într-un pat în care dinții (simbol al potenței, dar și al revoltei aici, lipsiți de conotația oricărei carnalități) rup anevois noaptea întinsă peste patul naturii cu stelele sub pernă, vântul ân cercuri (mișcare semibrowniană, delirantă) spre o imagine de previs.

Curat, frumos!!!

Cu drag,
Constantin

AB Alice Diana Boboc✓15 ian. 2007

E dureros totuși visul.. căci urmează trezirea. Și ce e mai greu decât să trebuiască să deschizi ochii și să renunți la tot ce ai crezut că e o minunată și reală ... realitate?? Iți mulțumesc pentru comentariu și te mai aștept. Cu drag, Alice