Constantin Codreanu

Da, Ana-Maria, este exact ceea ce vroiam să spun mai sus când vorbeam de \"apropieri controversate\" subînțelegând pe undeva și \"apropieri diferite\", aici se vede, nu știu dacă e o exagerare asta, universalitatea unui text, pentru că nea Gheorghe din Popricani și eu, Constantin Codreanu de pe agonia, vedem diferit acest text, e clar, doar că nu înțeleg de ce unii se aruncă în deformări derizorii din cauza fustărilor de a nu fi primit steluțe. Nici eu nu am mai multe decât una, dar știu să nu sar la gâtul nici celor care le dau și, mai ales, la gâtul celor care le primesc.

Cu drag,
Constantin

P.S. Nu cred că am ma prins aceasta până acum, poate doar la Deko mortua est, dar ce o fi însemnând \"tag\" dincolo de faptul că se sugerează o încercare de a preveni noi comentarii și că se comentează, totuși, în italice. E bine sau e rău dacă postăm comentarii după \"tag\"? Merci!

Adela

Mie îmi place să experimentez și, mai mult, sunt deschis sugestiilor, or, eu, un autor de nivel 10 tind să mă încred părerilor celor mai mari ca mine:)!

Mihaela

Ciociolina e prea agresiv, extravagant, like I have said, nu vroiam o prostituată exhibiționistă, ci una medie, nici de lux, nici de anti-lux. Nici intenție de ironie în commentariu, sincer!!!

Of! Cât adevăr e în pseudonimul meu, nu?:)

Nu mai știu, dar parcă titlul cu Ciociolina era prea arțăgos, or, eu am vrut să fac din prostituată o ființă cât mai \"umanoidă\", fără careva excese!

Mulțumesc mult, Carmen!

Fiu! Acum? Nu de alta, dar dacă ai zis că nu mă vei fi citit... Rămân fără feed-back de calitate atunci... Deci?

Deci, \"semiatelierul\" continuă și eu continui să preiau cu spor din sugestii.
Mda, păcat, credeam că sunt original cu „îndrăgostitul” acela...
Titlul l-am schimbat! Poate mai modific mâine dacă scap odată și odată de lucrările astea blestemate.

Cu drag,
Constantin

OK, punctual și eu, trebuie să sciu lucrări și eu, na, mă uit pe agonia.
Macara pentru că macaraua ridică, iar în timpul unei întâlniri dintre marinari și bunuri publice, dacă este timp și bani, de obicei, se începe cu o ridicare de jos în sus și invers, cu limba, bineînțeles, sau, na, poate fi și la final, după caz...

Merci!

Gata! No more \"cele ca ea\". Straight to \"prostituate\"!
Până la urmă a ieșit aici un fel de \"semiatelier\", ținând cont de toate modificările făcute. Acum chiar sunt curios ce ar fi vrut critice Carmen în primele versuri?

Carmen

Mă bucură să văd că ai desprins „pozitiile piedestaloase”:).
Da, toate astea de mai sus sunt și preferatele mele (mă rog, mie îmi place și „uneori se îndrăgostește, dar niciodată nu știe de cine”:), dar...).
Aștept critica, doar dacă ai timp, desigur (și poți să te desprinti din \"deko mortua est?\":))

Andu

Da, da, știu de „că cele ca ea”. Daca pun „prostituatele” parcă e prea abrupt, nu știu... Mai văd! Na, cu bunurile publice toate pretențiile la Domnul Fudulu:), inclusiv portuare!:):):)

Merci mult pentru trecere și comentariu (prima dată pe această pagină)! Onorat de promisiune!

Cu drag,
Constantin

Ioana

Merci mult pentru sugestie. Modificat! (și mie mi se părea un pic nefiresc, mai ales că acordul se face cu un substantiv precedent, destul de dezechilibrant și confuz, apoi, am uitat că cititorului trebuie să îi lași loc de interpretare, să treacă cu vaporul pe unde vrea el-ea).

Merci mult pentru primul tău comentariu aici! Să știi că mă încântă și pe mine să știu că te-a încântat acest text.


Maria

Merci pentru apreciere și citire. Să știi că orice semn contează, iar, ținând cont de ultimul tău comentariu (extraordinar, cum îți spuneam), îmi dau seama că e bine că nu comentezi dacă nu ești pregătită, next time! Citește-mă!

P.S. A propos de „bunuri publice” că mi-am adus aminte. Să știi că „farul”, contrar opiniei generale, nu este un bun public. Știi de ce? Pentru că, așa cum ne învăța pe noi prof. Paul Fudulu la Facultatea de Științe Politice a Universității din București în cadrul unui master în Relații Internaționale la un curs de „Economic Theories of Institutions” (era în engleză masterul), una din caracteristicile esețiale pentru ca un bun să fie public era și condiția că „bunul în cauză să nu poate fi produs și de manieră privată”, or, au fost găsite în niște arhive din Marea Britanie de prin 1879, cred, referiri la niște faruri făcute de niște lorzi voinici de pe acolo, deci, prin urmare, am comis un mic delict științific, dar, nu știu de ce, am siguranța că domnul Fudulu nu mă va suna să mă atenționeze asupra acestui sacrilegiu:)!

Cu drag,
Constantin

Elena (nu din Troia) Udrea!:)

Eu le văd mai degrabă ca pe niște „îndemnuri” decît sfaturi, îndemnuri la \"Trăiește clipa\".

Punctez umorul caustic din
„numerarul în șosetă”;

„cedați locul bătrînilor cu copii în brațe
și domnișoarelor cu minijup
aveți astfel o perspectivă mai bună
cînd stau picior peste picior”

”și nu pipăiți vecina chiar dacă vă împunge cu țîța
în spate”

„scrieți poezii frumoase și sensibile pe hîrtii dictando
apoi rupeți-le în bucăți mici
(în felul acesta sînteți siguri că nu se șterge nimeni cu ele)”.

Cu prezervativele nu e de glumă:)!

O poezie de week-end, recitibilă, which is great!

Cu drag,
Constantin

Stai că m-ai pierdut. De ce gutuie atunci, Dan?

Adela, este exact ce mi-am dorit de la bun început, vroiam o prostiuată de sorginte medie:), nici de lux, nici de antilux. Nu e proastă, pentru că „citește pe forumuri”, dar, nu e destul de deșteaptă ca să nu creadă. Nu e abrutizată sau lipsită de sentiment, pentru că atunci când i se spun vorbe alese e capabilă de generozitate, deși, culmea, are un jurnal intim în excel:) și mai știe să viseze și să își facă promisiuni!
Ai punctat exact cu degrafmentarea și copilăria, ai să râzi, dar în varianta inițială versul arăta așa:
\"zilele și le-a lăsat într-o copilărie lungă cât un bețișor de chupa chups, cine-ar fi crezut?”

Merci de trecere și comentariu!

Drag,
Constantin

Viorel, mi-ai adus aminte de \"omul cu inima de câine\", știi, nu? Subscriu la coment Mihaelei. Felicitări!

Apreciez foarte mult interesul și observațiile tale.

Romulus, să le luăm pe rând!
1. Cred că sunt printre cei mai aprigi „forțatori de șabloane”, crede-mă, dar, sunt lucruri peste care pur și simplu nu ai cum să treci. Înțeleg că „dat fiind trecutul meu teatral și muzical, folosesc virgula ca pe o notă de suspans, memento, un fel de \"selah\" de la finalul unor texte ebraice”, dar, nu uita, că textul pe care îl postezi aici este citit de câteva zeci, poate sute, de persoane cărora, uneori, le este imposibil să desprindă acel „selah” pe care tu îl simți, dar, persoanele în cauză știu că atunci când ai în față o conjuncție copulativă „și”, nu una disjunctivă ori adversativă, e musai să nu vadă o virgulă înaintea ei, e la fel de obișnuit ca un amin după o ectenie, iar aici, sincer, nu văd ce obții prin virgula aceea. În plus, nu fi chiar atât de darnic în indicii cu cititorul! Da, referitor la citat, acolo Popescu vorbește de „formele încetățenite”, aici eu înțelegând lexeme, nu semne de punctuație, pentru că niciodată nu va putea cineva scrice ceva de genul, „ce faci!”, îl întrebă ea (cu un semn de exclamare care cuiva i se pare că redă ceva extraordinar, lipsa întrebării înlocuită cu exclamație, bla-bla-bla, în ritmul acesta ajungem la extreme fără sens). Înțelegi ce vreau să zic?


2. Aion-ul din ce am înțeles eu se referă la „everlasting punishment”, deși în altă parte l-am găsit ca adjectiv: „The adjective, it is claimed, means: (1) without beginning; or (2) without end; or (3) without beginning or end”, iar în altă parte am găsit că „aion equals age”, așa că, într-un final m-am pierdut și eu, oricum, se pare că sub nici o formă nu e doar ceea ce transmiți tu și, cum am mai zis, tu postezi aici ca să te citească lumea, or, atunci când folosești cuvinte cu greu descifrabile pari doar mai alambicat, nu și mai interesant (m-am convins din proprie experiență).
3. Și sub nici o formă nu înțeleg acel „u” din „cu-o”. Te complici!

Acum, la final, aș vrea să cred că tot ceea ce spun eu pe pagina ta nu te supără în vreun fel sau altul, dacă ai mai citit din comentariile mele, sau din reacțiile mele la alte comentarii, ai văzut că am o atitudine cât mai deschisă oricăror intervenții, ca exemplu, uită-te la ultima poezie.
Mă cam sperie respectul tău, crede-mă!:)

Cu drag,
Constantin

O spovedanie pe care o văd cu destule simboluri religioase înșirate cu generozitate de-a lungul textului. Remarc niște oximoroane „Copil orfan cu-o droaie de părinți” și „viața moartă” ca o sinceritate cu iz de ierarhizare.

Cu drag,
Constantin

P.S. aion? Cu-o? Poți spune „c-o”. Apoi, ai o virgulă în plus înainte de „și-un pumn de lut”, nu de alta, dar „și” e o conjuncție coordonatoare care nu cere virgulă.

Din „Movul ducesei” desprind în grabă iubirea dusă la extreme prin sarea mării care e neagră, bănuiesc.
Aliterația „l”-ulu din „lascive lanțuri” dau o senzație acută de lingere ca o reluare a „movului” de mai sus, continuată de „moartea păsării în abis” ca final de facere de dreptate acuzată la început.

Cu drag,
Constantin

P.S. am o problemă cu punctel de suspensie zilele astea, ce cautp ele la începutul strofei 2? Continuitatea și starea de suspensie e oricum prezentă în orice vers, așa că...

Remarc „Așteptarea tuleielor” care dezvoltă o idee de un timp hyperdinamicizat ca percepție și palmele apăsate pe muchia ascuțită ca deznădejde și indiferență în fața zborului de neoprit.

Cu drag,
Constantiun

P.S: Umilă părere: Parcă aș renunța la unul din cei doi, „arcaș” sau „zugrav”, sau, de ce nu i-aș împreuna (în sensul bun al cuvântului) de maniera arcaș-zugrav.

Da, inițial mă gândisem și eu la pisică, dar ea are 9 vieți nu 7!!!

Constantin

P.S.
Mahmoud, la mulți ani și ție! Am citit destule din haiku-rile tale, dar niciodată nu m-am așezat să le comentez, poate la următorul!:)

Mă deranjează „a pieri” atunci când e folosit ca referire la oameni, dar aici își găsește locul perfect pentru a complementa starea de animaslim, de lipsă de control pentru că
„mai presus pe acest pământ
nimic
doar viața”.
Remarc și
„bate palma pentru viață
un nou născut”,
de unde desprind palma dată unui nou-născut:)!

Plăcut!

Cu drag,
Constantiun