Ideea e ca tine, măi cățel!

puteai spune mult mai mult despre ultimele două versuri cât și prin ele. textul este aproximativ o înșiruire de filmări personale in/out. până la poezie mai e.

Consilierul meu de nu-mi amintesc exact cate grame, pe
care-l voi numi generic PASAREA ASTEPTARII spune:
in sfarsit ai scris o poezie minunata
Lipsita de pretiozitate si plina de adevar, care nu mi-a placut, m-a incantat!
Am voie sa folosesc bunele maniere de la curte si sa fac o reverenta, in numele tuturos celor fiintelor de tip: Stanley Kowalski?

Viorel, mi-ai adus aminte de \"omul cu inima de câine\", știi, nu? Subscriu la coment Mihaelei. Felicitări!

Nu mă îndoiesc de axiologia personală din dotare. Eu sunt pe drum, întradevăr până la poezie mai e...dar merg.

Mulțumesc de apreciere, uneori mă mulțumesc cu siropul unor versuri ca cele de mai sus. Încă o dată stimă!

Cum adica sirop? sau de ce citim poezie, nu pentru ca inima nostra este racita sau nu are pofta de mancare si necesita un elixiR????
M-am suparat asa ca nu te mai commentez:))))

Câinii îmi sunt dragi ca și oamenii. Am fluctuații, uneori îi apreciez mai mult pe unii, alteori pe ceilalți. Sunt tare subiectiv.

Eu cu asta mă hrănesc și îmi plac lucrurile mai dulci în ultimul timp. Acum remarc că sirop are o tentă peiorativă. De poți mă iartă. De nu ...și eu ca un cățeluș!

As vrea sa nu te iert dar nu pot. Cainele meu spune ac ai suflet bun si nu porti lauri de 2 bani:)

Suflet bun și nebun.

Domnule Pacala ce ati scris atarna in doua talere gemene. Aveti un titlu care echilibreaza o poezie scrisa cu un deosebit talent.
Faceti o prima impresie buna dar trebuie sa va marturisesc ca a II-a este de prima mana ;)
ps: carui cititor ii este adresat acel subtitlu?

Subtitlul ar vrea să fie nu mă...interesează, nu mă privește...nu mă...etc. Și nu un diminutiv din mediul rural, de mucalit.