constanta mezdrea coman

Când în cântec mie îmi este Felu-acela întru care Pot a spune a mea poveste Drept răspuns la întrebare Cum adică să m-apropii? Cum adică să m-atingi? Cum adică tu pe

Din matcă mi-am ieșit,nici nu știu, dintr-odat Visasem îndelung o revărsare... Îmi amintesc doar de iubirea-mi care Să fie nesfârșită a încercat... Și n-a putut rămâne în vadul

Când albe se deschid spre dimineți Înrourate florile de măr Eu aș dori, iubite, să mă înveți Că dăinue în ele primul adevăr! Când iarba crește tot mai mult înaltă

În care timp, desprinsă din eter Predestinată unui prinț de-Apus Ca să-l urmez, putând cu el să pier În care vis să-l aflu n-am ajuns? Mă-ntreb în felul meu de a

Iată cuvintele! Teamă pentru rostirea lor Nu mai este... Dacă e un poem? Eu nu mai știu... Ce este va fi dăruit unui om! Dacă omul se bucură? Eu nu mai știu...

Că există o chemare Și există un surâs Că invingem fiecare Cât acestea-s mai presus... C-altfel totul nu inseamnă Decât zbatere-n zadar Istovire fără noimă Viața însăși

Regasire. Presimt cuvantul...tainic univers Ma pomenesc purtata de-acea unda care Ne vrea continuu primeniti sub soare Prin simbioza fiintei recreata-n vers! Ma simt in sinemi

De-ar fi sa ninga...Tu din cer Sa te pogori cu albul diafan! Sa te desprinzi din prea grabit mister Iar sa ma ai...eu inca sa te am! De-ar fi s-atingi,Tu paine ai framanta

Eu m-am nascut din pantecul ranit Prelinsa din culoare,in anotimpul pur Risipa de rodire,un bob ce-a incoltit Si-a rasarit cu iarba dimprejur... - Oricum voi revede

Îmi trag puterea din devremi de-april îngemanarea, din lumina zilei Cu visul meu...descult ca un copil Ranind pamantul sub oglinda brumei... Ramasa pe carari de primaveri

Au fost implinite dorinte Timpul se daruie inca... Pentru iubirea aceia Harul lui este adevarat! Vara tarzie,vara molcoma Iarba crescand indestul Dorind să fie de-acasă

Copil facut la margine de drum Pe scutece de soare,in poala unui lan De glie primenite,umbrit de-un bolovan Cu palmele prin spice,ce-mi incoltesc si-acum Eu am pasit pe drumul

(1) Ca sa traiesc m-ajuta ce n-am scris Rostirile aevea nepetrecute inca Nedaruite daruri,inchipuiri de vis Ce indeamna la implinire Și-s porunca!

Eu care am petrecut fericita,uimita Visul dragostei pe masura cotropitoare Amurguri de taine in deplina impacare Si viata in sinemi clipa de clipa traita Mostenesc

Sunt fiica si sunt mama femeii nascatoare Si port aevea in destinul meu Magia vietii date,de viata datatoare Prin legea randuita de insusi Dumnezeu! Eu sunt aceia harazita in