colar gabriela

pendulau sentimentele între trupurile noastre băteam câte un te iubesc la fiecare schimbare de sens câteodata luai forma unui om cu o mie de aripi întotdeauna eu îți desfăceam gândurile

Iubirea e durere, E dulce resemnare, Iubirea e speranta, Iubirea e iertare. Iubirea este arta, Se naste din putin, Iubirea este soarta, Imensul din sublim. Si viata e iubirea, Si

În palmele iernii Semințe de timp încolțesc Muguri de soare Sub ploi de lumini Urcă pe cerul grabit Melcul de aur Cu plete de

Te-am simtit Cand iti plangeai rosu Durerea Infipta in pamant. Gemeai Siroind ruga atarnata De-o glezna , Si-ai pasit stramb, De teama Sa nu-ti calci Slabiciunea. Iar

Ma atarn de o creanga, si plang. sunt verdele crud Din firul de iarba , Calcat in copite De fosti inorogi, Manati inspre tine De verde ecou. Ma pierd de pe ramuri, usor, Si cad . Sunt ca

Plouă mărunt Cu resturi de iubire Frânturi de amintiri Și gânduri Rătăcesc Prin suflet Tainic Ca un inger În noapte Se strecoară Sub stropi Lumina Din tine

te caut, te caut printre vise si stiu ca te nasti odata cu ele, pentru mine, murind cate putin in cerul tau, pentru a te intrupa in sori cu mii de raze, intr-un acces de

Cănd plicitisit plimbându-se prin vesnicii Un sculptor a cioplit in piatră seacă Un trup, Flămând de frumusețe, Sclipirile din cer le-a implântat În ochii reci, Sporind misterul noptilor

Atarnat de un pendul, Am stat cam o zi. Cu clipe desarte , cu ore tarzii, Minute golite de zeci de secunde , Banale , rapide, Atat de rotunde, Sfarsite acum Intr-un biet metronom. Am stat

Îmi dezbrac trupul de suflet Și-l arunc într un colț, Ca pe o cămașă peticită pe alocuri De câte-un chirurg psihopat . Rup până și pânza de păianjen Pe care am țesut-o între noi Când înca mai

A fost o izbucnire de gânduri Când pietrele , Ah , pietrele acelea mușcară adânc, Sfâșiindu-ne trupul cu colți ca de fiară. Încercam in zadar să mă pierd între sfinți, Să adun într-un pumn

ca o primavară târzie între pietre de timp încolțesc mugur de viață urcând treaptă cu treaptă drumul luminii cu obrazul întors către soare cresc între brațele tale fruct cu aromă de

Cand ochii tai ma vor cauta in noapte Voi fi aici,dar nu vei stii. Cu buze moi Sopti-voi;TE IUBESC!, Si asemeni unui pustnic voi trai, Doar cu iubire si speranta, Si rugaciunea mea va fi la

..... pe vremea când încă mai credeam in visuri eu râdeam în alt sens picurând ani și-ți spuneam să nu-mi fii așa cum îmi ești-anotimp de iluzii așteaptă-l pe mâine voi face dragoste cu-o

Ti-as darui din cer o stea, sa-ti lumineze calea cand in neant vei cauta iubirea. As incerca sa fiu cararea catre maine, si-n drum ti-as pune flori de tei, sa te imbete cu al lor

se dorea o realitate izvorâtă din măruntaiele pământului un amestec de fericire și culoare coborâtă de pe obrajii țâncului acela ce striga împleticindu-și picioarele în graba lui vine

se decojesc anotimpurile, iubite devenim iar copii scormonind printre visuri cu mâinile pline de ploi ca niște fluturi de lumină țâșnind spre cer curg rugăciunile-n tăcere îmbătrânit

pe numele meu se așează o noapte, o piatră și o liniște goală. m-ascund în poem. bucăți de moarte hoinăresc pe străzi flămânde.

bărbatul pe care-l aștept există numai în mintea mea se iscălește cu vârful limbii de jur imprejurul sânului are întotdeauna dreptate cu pleoapele stinse iubirea se numără pe două voci între

Indiferenta , Ma plimb haotic Printre ruine de iubiri. Incerc sa nu calc Urma sarutului tau Rasfirat printre soapte, Si caut un punct de sprijin Printre franturi De secunde.

Îmi opream în suflet gândurile argintii, Ascunzând prin colțuri Stralucirea fulgilor de nea Ce izvorau Dintr-un cerc albastru, Pipăindu-le conturul ireal Puneam geană pe geană Pătrunzând

În prelungirea degetelor mele Căutam Starea aceea de bine În care mă îmbrăcau diminețile Când Încă respiram împreună sărutul. Fără de tine eram Doar o jumatate de privire de

M-am asezat la marginea sufletului tau Si-am spus: Am sa caut un sambure de adevar In labirintul minciunilor tale. Cand am sa-l gasesc Am sa -l ascund intr-o scoica, La umbra padurilor de

uneori te intruchipai in ploaie daruindu-mi mirosul tau proaspat, spalandu-mi pacatele cu dulci mangaieri vesperale. te simteam atunci atat de adanc, eram pamantul si tu tu,setea mea de