colar gabriela

Am incercat sa ajung la stele Catarandu-ma printre taine, Scrijelindu-mi genunchii in stiinte ce mor. Am intalnit in cale uitate comori, Amalgam de lumini Si iernatice flori, Si-am cules

și-ar mai fi trebuit să-ți spun că în fiecare dimineață mă nasc din nou printre crengile amorțite de somn sufletul meu dansează după același ritm de la rece la cald am uitat cum imi era

In alb prea curat am pastrat inocenta Si visul oricarui zburdalnic copil, In roz si in bleu se transforma esenta, Cantata adesea intr-un vodevil. Cu rosu imi scriu azi caustica rana Ce arde

Visand la copilarie, Imi intindeam gatul peste luna albastra, Prindeam cu o mana cerul Si-l trageam peste mine Acoperandu –ma cu valul de stele Obosite de-atata noapte. Ma plimbam descultata de

fără să țină cont de ceilalți naște cu ochii închiși uneori poartă dragostea la căpătâi are miros de cuvinte ascunse pe foi de hârtie sau margini de piatră el trăiește la două trei zile un

pendulau sentimentele între trupurile noastre băteam câte un te iubesc la fiecare schimbare de sens câteodata luai forma unui om cu o mie de aripi întotdeauna eu îți desfăceam gândurile

Iubirea e durere, E dulce resemnare, Iubirea e speranta, Iubirea e iertare. Iubirea este arta, Se naste din putin, Iubirea este soarta, Imensul din sublim. Si viata e iubirea, Si

În palmele iernii Semințe de timp încolțesc Muguri de soare Sub ploi de lumini Urcă pe cerul grabit Melcul de aur Cu plete de

Te-am simtit Cand iti plangeai rosu Durerea Infipta in pamant. Gemeai Siroind ruga atarnata De-o glezna , Si-ai pasit stramb, De teama Sa nu-ti calci Slabiciunea. Iar

Ma atarn de o creanga, si plang. sunt verdele crud Din firul de iarba , Calcat in copite De fosti inorogi, Manati inspre tine De verde ecou. Ma pierd de pe ramuri, usor, Si cad . Sunt ca

Plouă mărunt Cu resturi de iubire Frânturi de amintiri Și gânduri Rătăcesc Prin suflet Tainic Ca un inger În noapte Se strecoară Sub stropi Lumina Din tine

te caut, te caut printre vise si stiu ca te nasti odata cu ele, pentru mine, murind cate putin in cerul tau, pentru a te intrupa in sori cu mii de raze, intr-un acces de

Cănd plicitisit plimbându-se prin vesnicii Un sculptor a cioplit in piatră seacă Un trup, Flămând de frumusețe, Sclipirile din cer le-a implântat În ochii reci, Sporind misterul noptilor

Atarnat de un pendul, Am stat cam o zi. Cu clipe desarte , cu ore tarzii, Minute golite de zeci de secunde , Banale , rapide, Atat de rotunde, Sfarsite acum Intr-un biet metronom. Am stat

Îmi dezbrac trupul de suflet Și-l arunc într un colț, Ca pe o cămașă peticită pe alocuri De câte-un chirurg psihopat . Rup până și pânza de păianjen Pe care am țesut-o între noi Când înca mai

A fost o izbucnire de gânduri Când pietrele , Ah , pietrele acelea mușcară adânc, Sfâșiindu-ne trupul cu colți ca de fiară. Încercam in zadar să mă pierd între sfinți, Să adun într-un pumn

ca o primavară târzie între pietre de timp încolțesc mugur de viață urcând treaptă cu treaptă drumul luminii cu obrazul întors către soare cresc între brațele tale fruct cu aromă de

Cand ochii tai ma vor cauta in noapte Voi fi aici,dar nu vei stii. Cu buze moi Sopti-voi;TE IUBESC!, Si asemeni unui pustnic voi trai, Doar cu iubire si speranta, Si rugaciunea mea va fi la

..... pe vremea când încă mai credeam in visuri eu râdeam în alt sens picurând ani și-ți spuneam să nu-mi fii așa cum îmi ești-anotimp de iluzii așteaptă-l pe mâine voi face dragoste cu-o

Ti-as darui din cer o stea, sa-ti lumineze calea cand in neant vei cauta iubirea. As incerca sa fiu cararea catre maine, si-n drum ti-as pune flori de tei, sa te imbete cu al lor

se dorea o realitate izvorâtă din măruntaiele pământului un amestec de fericire și culoare coborâtă de pe obrajii țâncului acela ce striga împleticindu-și picioarele în graba lui vine

se decojesc anotimpurile, iubite devenim iar copii scormonind printre visuri cu mâinile pline de ploi ca niște fluturi de lumină țâșnind spre cer curg rugăciunile-n tăcere îmbătrânit

pe numele meu se așează o noapte, o piatră și o liniște goală. m-ascund în poem. bucăți de moarte hoinăresc pe străzi flămânde.

bărbatul pe care-l aștept există numai în mintea mea se iscălește cu vârful limbii de jur imprejurul sânului are întotdeauna dreptate cu pleoapele stinse iubirea se numără pe două voci între