colar gabriela

Rupe-mă –n două, jumătate. Fă-mă piatră Să nu te mai simt rană Pe suflet. Rupe-mă-n două, jumatate, Să nu te mai gândesc fiară, Linge-mi durerea Sorbindu-mă. Unde mi-e

o mie de nuferi- prin pletele salciei singură luna

pierdut în timp aproape mort, ca ochiul muntelui înăbuțit de alb, cuvântul tremurând de spaima nopții. amor târziu croindu-și drum cu gândul în iarna care mușcă din patru părți

Ti-as spune in cuvinte Intreaga viata mea. Cuvinte, Ah! Cuvinte, Tacute si acide, Suave si lascive, Soptite-n feluri mii, La inceput de iarna, In albe nopti tarzii, Te-am alintat cu

(așa a fost scris) În Valea Regilor Plânge deșertul cu iluzii. Dorm faraoni nestingheriți Somnul de o viata. Totul e aur. Caravanele aleargă . Adie vraja , când, Învăluite în santal si

cădea viața peste noi ca o stea n-am plans și nu m-am dat deoparte am privit în mijlocul furtunii am privit- aceasta arcă plină de-animale care-și spune suflet

prin aerul de seară tămâios oh Doamne mi-a ajuns privirea ta la os mai jos de cer cuvintele-s năuce mă pregătesc să plec sufletul gol mi s-a urcat pe cruce

Ramai! As vrea sa te cuprind Cu palmele batatorite, Si sa te mangai cu privirea-mi obosita. Sa te iau la dans Intr-un ritm sacadat. Un-doi.un-doi. Sa ascult cu gandul Cum curgi in

Daca nu ai fi existat Te-as fi zamislit eu , Intregul Sa-mi fi jumatatea pierduta ,candva. Dar te vad acolo,departe, Mult prea straina ca sa te cunosc Mult prea aproape ca sa nu- mi dau

ape izvorând în inima muntelui cresc dantele de piatră

Te caut in vis si in nopti violet, Cu fluturi magnifici ce zboara, In mana cuprind doar un suflet poet, Ascuns translucid intr-0 seara. Ai fluturi in par , si in ochi , si pe piept, Nascuti

de câte ori mă privesc obosit și distant sufletul plin de tăceri îmi răspunde că singurul meu defect e absurda tristețe

în timp ce eu bolnavă de verde-gălbui ca ultima frunză mă ofilesc atinsă de singurătate în timp ce eu neînțeleasă neîntregită mă rostogolesc de pe trupul prezentului geloasă pe

eu sunt ca un sâmbur de viață pocnind sub piciorul secundei ah sufletul meu răsfirat peste timp se adună in moarte

pentru că nu sufăr de înălțime niciodată nu reușesc să cad la o înțelegere cu mine însămi

cât un lan de porumb părul meu în bătaia luminii mai mult lung decât copt dar aproape în fiece zi invadat de mâinile tale-păsări

de căte ori îl întreb cum se simte indecent sufletul îmi răspunde că e gol pe dinăuntru

rafale de timp peste trup răstignite aripi de înger

Lasă-ma viață să mă nasc În gândul tău, Să-ți incolțesc în suflet O iluzie. Acum , Respiră ploile prin noi, Parfumul de femeie nefemeie, Și diminețile mă pâng Efervescent. În

Pentru tine, Pentru tine m-am dezbrăcat de lumină și goală m-am ascuns în atriul tău stâng, curgând transparentă până la glezne și mai departe. Pentru tine îmbrățișez

amurg de vară- încremenit sub sălcii eu și cu mine

tu știi toți cei pe care i-am iubit s-au risipit prin iarbă ca fluturii orbi de lumină de dor văduviți de zemoasa durere ca boabele de struguri mirosind a toamnă de ochiul meu drept

In noaptea asta, Mi-am cernit visele Prin sita curiozitatii. L-am luat pe primul, Si l-am citit ca pe-o carte. Se facea ca printre randuri, Intrezaream intelesul ascuns Al cuvintelor, Si