Poezie
desfrunzindu-mă
1 min lectură·
Mediu
Mă pierd in umbra timpului
Copac ,
Cu ramurile -ntinse spre neant
Înmugurind in clipe ce se scurg usor.
Nebună ,desculțandu-mă de ani
Secundele -mi trăiesc
În frunza ce se stinge
Odata cu amurgul vestejit,
Și-n trup îmi scrijelesc prezentul
Imbătrânind sub pleoapa unui ceas
Cu înc-un rid.
Si râd.
Cu rădăcinile înfipte –n veșnicii,
Trăiesc sfidând eternul antidot al vietii,
Moartea .
012.532
0
cu radacinile infipte in vesnicii... asta conteaza, numai asta!