felii de vară-
pe marginea drumului
țărani cu pepeni
***
miez de iunie
pe masa tăranilor-
cireșe coapte
***
ispita verii-
în plasa pescaului
o roșioară
***
fără cuvinte-
pe
încrustam pe retină o primăvară inegal
copacilor le crescuseră ochi
și păsări și rochițe albe
între noi se ciobeau nopțile pe alocuri
eu aveam o culoare mai tristă de dimineață
ne-am semnat
ca niște iepuri se ascund cuvintele
în spatele buzelor
atârnă sentimentele ciorchini
în adânc
cu-atâta teamă
curg între brațele tale
ca ultimul pahar de șampanie
printre limbile noastre
aici e aproape septembrie
de când ai plecat
trec ani in stoluri și-ntre ele luna
fără de oameni și cu aripile răsfirate-n patru zări
Doamne mi-e sufletul rană
port somnul pe pleoape
și
poemul e foarte simplu-
un subiect
două personaje
ceva sentiment
și o droaie de gînduri
și peste toate Timpul
ca un vierme uriaș ce îmi umblă prin vene
și-mi bea inocența
Mi se scurge in orbită
Secunda ,
Ca o ploaie de plumb
Pierdută din ochiul de jad
Al timpului.
Te caut
În adâncurile mele
Ca un orb,
Și mă-mpiedic
Mereu,
Rătăcindu-mă,
Din mine spre
dacă
totul ar fi un joc de tăceri
cuvântu-ar migra
între buzele noastre
ca o pasare phoenix
schiopătând de-o aripă
în căutarea celuilalt eu
nenăscut
atunci
dezbrăcați de singurătate
am
singură sunt în vârtej și aiurea
râzând de legile nescrise-ale naturii
degetul lunii îmi bate în pleoape un semn
și nu știu cum noaptea atârnă ca merele
gândurile mele pline de
El mușcă din talpa absentelor voci,
Și e atât de albastru,
Ca o jumătate de noapte
Ascunsă sub pleoapa femeii.
El curge din ochiul tăceri-n silabe.
Din toate cele patru zări curge,
Până pe
ce nu e lângă mine departe îmi este
doar clipa îngenuncheaza in fața mea
ca un înger
cu aripile larg deschise
până în adâncul eului
și mai departe
până in inima
Mă pierd in umbra timpului
Copac ,
Cu ramurile -ntinse spre neant
Înmugurind in clipe ce se scurg usor.
Nebună ,desculțandu-mă de ani
Secundele -mi trăiesc
În frunza ce se stinge
Odata cu
o adiere-
magnolia împrăștie
parfum si tristețe
===
merg înainte
un bătrân si fiul său-
potrivnic timpul
===
în lumina lunii
mai aproape de suflet,
doar cântul
Copila,
Esti asa suava,
Ca floarea de nu ma uita.
Micuta ,tandra senzuala,
Cu ochi de soim,
Priviri de peruzea,
Cu buze moi ca fraga din padure
Obraji aprinsi de al iubirii
Stapana pe nimic si peste tot,
In pletele valvoi ai serpi salbatici,
Taciuni aprinsi ti-s ochii enigmatici,
Cand ma privesti nimic nu mai socot.
Sub cerul liber te dezlantui iar,
Esti una cu
Frumoasa,
Poroasa,
Din timpuri aleasa
Sa-mparti infinitul
In bobi de nisip,
Sa plingi cu secunde,
Finite,
Rotunde,
Sa cauti in minute
acelasi tertip.
Dorita,
Ravnita,
De multi
Imi deschid trupul cu teama,
O lume plina de neprevazut.
Ma caut in prapastia sufletului
Unde stau ascunsa,abil,
Dupa valul de ceata
Al trairilor de o clipa ,
Si ma inec in sentimente.
Ma
dati drumul câinilor ca niște ani să muște
sălbăticia care crește peste noi
eu voi rămâne s-ascult
aici în câmpia de carne
acoperită ca un bulb
de cer de litere de ploi
sub palida umbră de
Rupe-mă –n două, jumătate.
Fă-mă piatră
Să nu te mai simt rană
Pe suflet.
Rupe-mă-n două, jumatate,
Să nu te mai gândesc fiară,
Linge-mi durerea
Sorbindu-mă.
Unde mi-e
pierdut în timp
aproape mort,
ca ochiul muntelui înăbuțit de alb,
cuvântul tremurând de spaima nopții.
amor târziu
croindu-și drum cu gândul
în iarna care mușcă din patru părți
Ti-as spune in cuvinte
Intreaga viata mea.
Cuvinte,
Ah! Cuvinte,
Tacute si acide,
Suave si lascive,
Soptite-n feluri mii,
La inceput de iarna,
In albe nopti tarzii,
Te-am alintat cu
(așa a fost scris)
În Valea Regilor
Plânge deșertul cu iluzii.
Dorm faraoni nestingheriți
Somnul de o viata.
Totul e aur. Caravanele aleargă .
Adie vraja , când,
Învăluite în santal si
