Arțar de-aș fi
m-aș descoji aproape de amurg
și-așa, cu rădăcinile desculțe,
aș colinda prin iarna-ți rece
ca un prunc
prinzând pe crengi câte un fulg.
M-aș înflori spre dimineață
pentru
Voi nu stiati ca soarelui ce va-ncalzea i-am rupt in fuga-o raza
si-acum ma incalzesc doar eu cu ea ?
Voi nu stiati ca steaua care stralucea, s-a decupat din cer
si-acum mi-am pus-o doar din
eu anotimpul nostru l-am presat
in el era iubirea noastra prea minora
l-am potrivit intr-un volum de versuri, cam picant
si l-am donat la anticariat, acum vreo ora.
Imi amintesc cum motaiam
la umbra gandului tau verde
si-a valului forma luam
cand somnu-alene sarutam.
Ne-am cufundat atunci, inlantuiti
o data c-un talaz sosit cu fluxul
si-am desenat
Te-am asteptat pana ce vantul
mi-a impletit parul in crengile copacilor
pana ce soarele mi-a decolorat irisul
pana ce genele mi-au acoperit ochii
sa nu-ti mai zaresc arcusul stangaci al iubirii
Ma plimb desculta prin iarba deasa si moale,
Si ganduri inutile-mi brazdeaza speranta.
Strivesc roua diminetii sub talpi
si totusi ceva ma inalta.
Mai sper ca-ntr-o zi,
Ne vom intalni in casa
Geana rimelata cu roua
a diminetii,
O raza de lumina patrunsa
prin efractie,
Gandul meu moale si pufos.
Patul plin de firimiturile
dragostei,
Glezna patata de sarutul
buzelor
De ieri nu s-a mai auzit un gand, si nici zambetul „felicit” nu l-am mai auzit. Si nu e dureroasa doar disparitia Feliciei. Pe mine ma dor si fluturii si privighetorile care si-au frant zborul si nu
m-am cocoțat pe un cuvânt
am urcat mai departe pe un vers
m-am agățat de o rimă
și mi-am făcut curaj către o poezie
am cules-o
am potrivit-o în suflet
am așezat-o bine în minte
și-am alunecat
Am pornit intr-un periplu prin poezie si m-am uitat printre rime si stihuri. Am citit nestingherita din poezia ce mi se oferea si unele poezii chiar le reciteam de zeci de ori. Mi-am bucurat mintea
Sunt unu si doi si trei
Sunt verde si-albastru si gri.
Sunt floare si stea si pamant.
Sunt sfredel,
Sunt fulg si sunt roua.
Ard, ma topesc, inghet si plutesc.
Ordonez cifre, culori, lucruri si
Pasesc pe covorul alb si moale
Si zapada scartie sub talpile mele.
O strivesc si mi-e mila,
Urla de durerea pe care i-o pricinuiesc
Dar, o forta nebanuita,
Ne face sa
A trecut multa vreme, de cand,
n-am mai vazut lumina prelinsa pe flori si culori.
Ma trezesc dimineta si plec departe ratacind,
de mana cu dorul de primavara.
Ating in zbor,
Imi rosteai atatea cuvinte frumoase
Si trupul meu se infiora.
Ma priveai cu atata caldura
Si trupul meu se-nfierbanta.
Te gandeai doar la mine
Si simteam adierea blanda a gandului tau.
Dar
Fug de tine,
Fug de mine
Fug in lumea mea.
Ajung pe cararea timpului pierdut
Si-n jurul meu e numai verde.
Imi inabus respiratia de verde
Ma umplu timid cu verde si….
Aud o voce albastra.
E
As vrea sa ma-nfasori in cuvinte,
Sa-mi legi mainile cu strune de vioara,
Talpile sa mi le saruti cu roua diminetii,
Parul sa mi-l mangai cu frunzele cazute de vant
Apoi, sa ma prinzi in palmele
CV