Codrina Verdes

Ma misc printre culorile decolorate ale toamnei pe alei infrunzite si ruginite. Fosnetul frunzelor imi ajunge pana la glezne si chiar dincolo de ele. E un zgomot asurzitor. Nu vreau sa-mi curete

A visat de mica, a tintit sus si a zarit dincolo de orizont. A sperat in plecari, departari intr-un soare doar de ea inchipuit…S-a ivit oportunitatea aceasta cand deja era prea stapana pe picioarele

Arțar de-aș fi m-aș descoji aproape de amurg și-așa, cu rădăcinile desculțe, aș colinda prin iarna-ți rece ca un prunc prinzând pe crengi câte un fulg. M-aș înflori spre dimineață pentru

Voi nu stiati ca soarelui ce va-ncalzea i-am rupt in fuga-o raza si-acum ma incalzesc doar eu cu ea ? Voi nu stiati ca steaua care stralucea, s-a decupat din cer si-acum mi-am pus-o doar din

eu anotimpul nostru l-am presat in el era iubirea noastra prea minora l-am potrivit intr-un volum de versuri, cam picant si l-am donat la anticariat, acum vreo ora.

Imi amintesc cum motaiam la umbra gandului tau verde si-a valului forma luam cand somnu-alene sarutam. Ne-am cufundat atunci, inlantuiti o data c-un talaz sosit cu fluxul si-am desenat

Te-am asteptat pana ce vantul mi-a impletit parul in crengile copacilor pana ce soarele mi-a decolorat irisul pana ce genele mi-au acoperit ochii sa nu-ti mai zaresc arcusul stangaci al iubirii

Ma plimb desculta prin iarba deasa si moale, Si ganduri inutile-mi brazdeaza speranta. Strivesc roua diminetii sub talpi si totusi ceva ma inalta. Mai sper ca-ntr-o zi, Ne vom intalni in casa

Geana rimelata cu roua a diminetii, O raza de lumina patrunsa prin efractie, Gandul meu moale si pufos. Patul plin de firimiturile dragostei, Glezna patata de sarutul buzelor

De ieri nu s-a mai auzit un gand, si nici zambetul „felicit” nu l-am mai auzit. Si nu e dureroasa doar disparitia Feliciei. Pe mine ma dor si fluturii si privighetorile care si-au frant zborul si nu

m-am cocoțat pe un cuvânt am urcat mai departe pe un vers m-am agățat de o rimă și mi-am făcut curaj către o poezie am cules-o am potrivit-o în suflet am așezat-o bine în minte și-am alunecat

Am pornit intr-un periplu prin poezie si m-am uitat printre rime si stihuri. Am citit nestingherita din poezia ce mi se oferea si unele poezii chiar le reciteam de zeci de ori. Mi-am bucurat mintea

Sunt unu si doi si trei Sunt verde si-albastru si gri. Sunt floare si stea si pamant. Sunt sfredel, Sunt fulg si sunt roua. Ard, ma topesc, inghet si plutesc. Ordonez cifre, culori, lucruri si

Pasesc pe covorul alb si moale Si zapada scartie sub talpile mele. O strivesc si mi-e mila, Urla de durerea pe care i-o pricinuiesc Dar, o forta nebanuita, Ne face sa

A trecut multa vreme, de cand, n-am mai vazut lumina prelinsa pe flori si culori. Ma trezesc dimineta si plec departe ratacind, de mana cu dorul de primavara. Ating in zbor,

Imi rosteai atatea cuvinte frumoase Si trupul meu se infiora. Ma priveai cu atata caldura Si trupul meu se-nfierbanta. Te gandeai doar la mine Si simteam adierea blanda a gandului tau. Dar

Fug de tine, Fug de mine Fug in lumea mea. Ajung pe cararea timpului pierdut Si-n jurul meu e numai verde. Imi inabus respiratia de verde Ma umplu timid cu verde si…. Aud o voce albastra. E

As vrea sa ma-nfasori in cuvinte, Sa-mi legi mainile cu strune de vioara, Talpile sa mi le saruti cu roua diminetii, Parul sa mi-l mangai cu frunzele cazute de vant Apoi, sa ma prinzi in palmele