Codrina Verdes

- Tu ce ești? - Eu? Nimeni…nu m-a întrebat, niciodată, ce sunt. Sunt…mai întâi de toate, mamă. Sunt mamă, bunică, nevastă. Sunt femeie. Sunt soră și verișoară, sunt mătușă și noră. - Ce multe

Sorb ceaiul de amiază ceașca repetă pe de rost aromele portocalelor coapte strașnic aburi tridimensionali se unduiesc provocator dănțuind în fața retinei la radio se difuzează show me the

din zborul acesta curmat nu va curge niciodată sânge deși nimeni nu ar spune că m-a născut vreodată eu o voi recunoaște printre stele și îmi voi chema atât de simplu din umbrele timpului noaptea

Încerci să mă citești ca pe-o gazetă. Împarți trupul în silabe mă chinui rostind fiecare silabă ca la logoped. Adulmeci mirosul dulce-amărui, schimbi semantica anagramând apoi, în

nu mai știu nimic despre mine plictisită singurătatea aceasta încă neterminată de la înălțimea suspinelor hăituite de melancolie își poartă tristețile vieții cu ochii pe ceasul din perete semnele se

iată visele mele le-am adus să-ți mai țină de urât să vezi cât de bine semănați între voi să înnopteze cu tine eu am să veghez din camera de alături de acolo simt cel mai bine

Jumatate de diagonala tu, Jumatate eu. Asa a inceput drumul nostru. A continuat vertical, cu aripi, cu vise Pana aproape de inalt Ca-ntr-un ascensor. Cerul ne era circumscris. Colindam

Imi amintesc cum motaiam la umbra gandului tau verde si-a valului forma luam cand somnu-alene sarutam. Ne-am cufundat atunci, inlantuiti o data c-un talaz sosit cu fluxul si-am desenat

mi-e dor de tine neîntâmplato ! primesc semne disperate dintr-un ochi de fereastră și mi se rupe dresul vocii încerc s-o remaiez cu o porție de luciditate acopăr goliciunea cu un rictus de

Geana rimelata cu roua a diminetii, O raza de lumina patrunsa prin efractie, Gandul meu moale si pufos. Patul plin de firimiturile dragostei, Glezna patata de sarutul buzelor

Atenție! - Orice nepotrivire, este pur întâmplătoare. * Știti de ce spun bărbații că iau femeile la toartă? Pentru că din ele se poate bea, țin de sete, precum urcioarele. * Femeilor le place

soare înflorit în nisip, o perlă ingenuă vociferează despre arome sărate ce leagănă alge - briză de iris –

mi se pare că ești tot mai trist ori toamna asta nurlie cade tot mai căprui peste mine lasă-mă să-ți scrijelesc cu unghiile tristețile atunci când mi-e sete de ploile tale să scriu pe ele

fără a hiperboliza spectacolul îți seduc privirea instinctiv și simt cum îmi cauți reverberația printre norii venusieni nepăsător că la mine soarele apune la est privirea nu are nevoie de pașaport

am stat de multe ori cu poezia ta tâmplă la tâmplă față în față ne-am citit una pe alta ne-am tras de păr ne-am făcut bezele ne-am scuipat pe obraz uneori chiar ne iubeam vernal până ne

Poate că Vi acum merge pe apă încarcă tristețile damelor din toate porturile lumii face troc cu ele nu mai știu nimic despre Vi diminețile mele sunt perfecte prin palme eliberez furtunile din

As vrea sa ma-nfasori in cuvinte, Sa-mi legi mainile cu strune de vioara, Talpile sa mi le saruti cu roua diminetii, Parul sa mi-l mangai cu frunzele cazute de vant Apoi, sa ma prinzi in palmele

eu sunt femeia cu fantezia înmuguririi atârnată de fuste locuiesc tot aici între cer și pământ trece prin mine masa tăcerii sculptată de timpuriu dar port pe buze aceleași cuvinte simple de

Imi rosteai atatea cuvinte frumoase Si trupul meu se infiora. Ma priveai cu atata caldura Si trupul meu se-nfierbanta. Te gandeai doar la mine Si simteam adierea blanda a gandului tau. Dar

A trecut multa vreme, de cand, n-am mai vazut lumina prelinsa pe flori si culori. Ma trezesc dimineta si plec departe ratacind, de mana cu dorul de primavara. Ating in zbor,

boabe de ploi răsturnate jucăuș de pe glob în urmă strălucește irisul cu gene de curcubeu

Tinerețea mea nu a trecut s-a adunat în mine în noi într-un ghem a tors a mocnit și te așteaptă te așteaptă să o împărțim stă la pândă poate ca din întâmplare să o ațâți să o zgândări an cu