Claudiu Tosa

Pentru ca la modul in care sodomizezi limba romana nu se poate pune problema ca te exprimi literar, relaxeaza-te. Se poate spune insa ca incerci.

Nu doar ca torturezi repetat limba romana (submediocru e adjectiv compus si se scrie legat) dar nici nu pari sa poti cuprinde dimensiunea delirului conversational in care te-ai lansat. Mimand bunul simt dar si bunele intentii prin autovictimizare violezi evidenta empirica a faptului ca tu insuti ai generat "discutiile astea aberante" de care te plangi, ba le si perpetuezi:

Tu si Iulia v-ati folosit de oportunitatea dialogului pe acest text pentru a trimite sageti catre mine. Ea apare si iti recomanda textul cu observatia ca *sper ca să nu fie, din nou, păreri contra textual.* (o aluzie - agramata si ea - l-a faptul ca ti-am criticat ultimul text instelat de ea) iar tu ii raspunzi afirmand ca intr-adevar ai o problema cu *mizerabilitatea* (o alta aluzie la mine la fel de agramata ca a Iuliei); asta in conditiile in care eu acolo am comentat calitatea textului tau iar tu mi-ai raspuns tot acolo comentand... calitatea persoanei mele.

Cred ca intelegi ca in fata unui asemenea contradictii de nuanta si de sens nu pot sa nu va atrag atentia atat tie cat si Iuliei ca varful plopului in care va aflati nu e tocmai locul potrivit din care se poate judeca aeroplanul.
Cu atat mai mult cu cat tendintele spre analfabetism va traverseaza episodic pe amandoi asemenea unor crize de spasmofilie.

Inteleg ca Iulia isi doreste ca acolo unde ea da stea nimeni sa nu critice, sau daca o face, sa fie asa cum ii place ei. Inteleg ca tu, Ilie, care zbieri pe sub texte ca iti doresti pareri, atunci cand primesti comentarii incomode iti consumi nervii la aceeasi viteza la care se termina o tigara aprinsa lasata in fata unui ventilator pornit. Dar faptul ca inteleg nu inseamna ca ma si intereseaza. La fel cum nu ma intereseaza permisiunea sau prohibitia Iuliei cu privire la mentionarea numelui ei pe undeva si nici suspiciunile tale despre omuletii verzi care uneltesc impotriva ta.

Ilie, ca cineva sa unelteasca impotriva ta ar insemna sa ai un anumit nivel de importanta pentru persoana respectiva.
Iulia, intai invata sa scrii corect, sa folosesti semnele de punctuatie corespunzator si sa respecti libertatea celorlalti de a alege si aprecia altfel decat o faci tu.

"mizerabilitatea" nu e in dex. "credizabilzarea" nici atat. Din ce dictionar iti tragi intelepciunea, vreo editie noua sau vreuna beta, inca in teste?

Probabil din acelasi din care se inspira si Iulia cand spune "păreri contra textual". O fi vreo noua gramatica inventata prin Gara de Nord sau pe la casa de discuri a lui Dan Bursuc.

Eu daca as fi in locul vostru as lua-o in ordine ierarhica cu ambitiile.
Intai alfabetizarea si dupa aia poezia.

observatiei lui Ilie privind "mizerabilitatea" din unele pareri si as mai adauga duplicitatea, falsa modestie, linguseala, sindromul complexului victimei dar mai ales zazania - cu accent deosebit pe zazania indirecta a momailor care pocnesc de frustrare, infantilism si lipsa de barbatie. Sunt un contestatar vehement al genului asta de apucaturi si un sustinator fervent al atitudinilor opuse lor si ma bucur foarte mult ca mai exista cineva care gandeste exact ca mine.

Sverige slutade vara Sverige för mycket, mycket länge sedan.

un text de atelier resifonat de la dozator ca fiind capodopera. Nicio treaba cu literatura sau poezia.

Frumos text si brut, ca o bucata de nestemata proaspat extrasa dintr-o mina. E scris clar, aerisit, ratacind prin aparente descrieri cotidiene care au insa o simbolistica proprie - intr-o usoara nota de ironie pe alocuri. Punctele centrale mi se par prima si ultima strofa care au ceva aparte in comparatie cu restul.

Am citit primele patru propozitii din comentariul tau de la 9:21 si m-am oprit. Nu merita sa fi continuat pentru ca in mod evident fortezi o polemica prin intermediul autovictimizarii in vreme ce insinuezi existenta unei conspiratii impotriva persoanei tale. Esti la fel de neasumat in dialoguri ca si in scris unde postezi versuri dar le incadrezi la personale pentru a te putea apara ulterior in fata criticii spunand ca de fapt tu nu ai aspiratii de poet.
In raspunsul catre Leo vad ca faci si niste aluzii la persoana mea (nu ar fi prima oara). O sa te rog sa te abtii din derapajele astea stupide si infantile cu precizarea ca incet dar sigur pasesti curajos pe taramul atacului la persoana. Discutia e despre calitatea textului tau si nu despre motivul pentru care te-am comentat, despre care putem specula pana ne plictisim. Totusi, daca insisti, speculeaza acolo mai departe dar in liniste te rog, nu intereseaza pe nimeni telenovelele si conspiratiile din capul tau, ci, daca ai ceva concret si obiectiv sa imi raspunzi pe text. Comentariul meu invita la o discutie pe text, in vreme ce apropourile si indirectele tale de prost gust sunt o invitatie la mahala, barfa de bloc si speculatii. Poate cautai forumul OTV si ai nimerit din greseala pe poezie.ro, stiu eu?

Textul sufera de o serie de deficiente fundamentale care submineaza orice potential poetic sau literar.

"Te vad si te iubesc ca prima oara" este o fraza care a fost reciclata in literatura de consum atat de des incat a devenit un cliseu gol de orice semnificatie autentica. La nivel de imagistica, textul e prins in capcana unor metafore obosite si neclare, gen "Patrundem unul in celalalt ca lumina in lumina" care e o tentativa de a evoca transcendentalul, dar esueaza, nereusind sa depaseasca stadiul descrierilor erotice de tip Sandra Brown.

Exista o lipsa de nuanta in descrierea emotiilor si interactiunilor care transforma posibila explorare intensa intr-o relatare banala. Totul e atat de incarcat de clisee, incat mesajul pierde din forta si originalitate. De exemplu, "iubirea este sursa tuturor energiilor" sufera de o ambiguitate generica si un sentimentalism ieftin, care mai degraba dezvaluie un vocabular limitat decat o revelatie poetica semnificativa. Suna fix ca un citat extras dintr-un text motivational de duzina sau ca o zicere de-a babei Vanga.

"am trait dragostea la prima vedere" este un alt exemplu fie de lene literara fie de incapacitate de a transmite. E cred unul din cele mai uzate si mai superficiale clisee din arsenalul narativ.

"te iubesc ca prima oara" e un alt cliseu lipsit de substanta care sugereaza o viziune infantilizata a iubirii, una care nu reuseste sa transmita adancimea si complexitatea ideii. Practic in loc sa provoci cititorul sa simta sau sa experimenteze ceva nou si profund, te bazezi pe recunoasterea instantanee a unui sentiment banal.

"viata e un elev care chiuleste" pare fabricata de Gabriel Dorobantu, ma mir cum de nu a aparut si o gara prin text. "nu o intereseaza lectia" e o stangacie groaznica cu rol de explicatie - total inutila insa. E ca si cum spui urc in sus.

Textul aspira la adancimea si sofisticarea unei explorari lirice a iubirii si destinului, dar se prabuseste lamentabil sub greutatea propriei sale trivialitati retorice.

Nu poate fi vorba de nimic poetic sau literar. Pare o foaie de jurnal pe care Betty s-a apucat s-o scrie dupa ce i-a picat in mana scrisoarea odioasa a lui Armando catre Calderon in Yo soy Betty, la fea. Sunt insa indulgent cand spun asta pentru ca textul e cu mult sub nivelul dialogurilor de prin telenovele.

Cele doua stele transforma textul din esec lamentabil in impostura revoltatoare.

Draga Ilie, comentez atunci cand simt nevoia, pe cine simt si asa cum simt. Este dragut ca incerci sa-mi dai indicatii despre cum ar trebui sa te tratez dar trebuie sa resping oferta. La fel de dragut este ca deviezi de la o simpla ironie (vezi primul meu comentariu) la afirmatii despre mine si persoana mea, sub pretextul ca te-as fi etichetat. Doar ca observatia cu privire la faptul ca te topesti la caldura e o simpla aluzie la atitudinea ta defensiva care iese la suprafata atunci cand esti criticat sau ironizat. De aici si pana la etichetare este o cale extrem de lunga.

Dau stea pentru primele doua strofe care pentru mine sunt perfecte. M-au executat fara drept de apel. Din strofa numarul trei as elimina

/și te trezești legat de propria groapă, mîngîindu-ți aceeași suferință
ca pe un cîine care nu te părăsește niciodată, cîinele devotat al iubirii
venit din iadul singurătății să te muște de inimă
ca într-o resuscitare dureroasă,/

iar ultimei strofe i-as face ceva (habar nu am ce) pentru ca prin comparatie cu primele doua contine niste chestii destul de banale. Adica dpdv calitativ e o diferenta pe care eu ca cititor am simtit-o (desi eram total vrajit de primele doua strofe): curentul care te trage in larg, foamea de necunoscut, accepta-te asa cum esti, sunt niste constructii care muta piciorul de pe acceleratie direct pe frana (pentru mine).

Primele doua strofe sunt in schimb incredibil de frumoase, naturale si cursive.

E o imagine foarte frumoasa asta.

"îmi ruinez frumusețea
căutând toate femeile vânt cărora le-am pus
trup cu frunză"

De efect 100%.

Daca ma apuc sa selectez texte la intamplare din ceea ce ai scris raman mereu cu impresia ca inca nu te-am descoperit in totalitate. Esti mereu noua si cumva totusi aceeasi in maniera ta de a fi complet dusa cu pluta si autentica. Sensibilitatea ta e mai degraba expresia combinatiei dintre paroxism, halucinatie si simbolism, fiind omniprezenta in textele tale in fel si fel de forme. Zici ca a amestecat cineva Die unendliche Geschichte cu Fear and Loathing in Las Vegas, fix asta e senzatia.

Textul de fata mi se pare perfect pana la "Și în barcă erai tu". Apoi devine pe alocuri prea granulat pentru mine. Cu toate astea imi place foarte mult. Ai un simbolism foarte smecher in poeziile tale.

In niciun caz. Am spus ce parere am despre institutiile alea si am motivele mele. Asa cum sunt zone ale oceanului in care e mai mult gunoi decat peste, la fel si piata literaturii e suprasaturata de mizerii in momentul de fata.

Esti un fulg de nea. Cum te simti atins, cum incepi sa te topesti. Relaxeaza-te, nimeni nu urmareste nimic asa cum nimeni nu afirma ca trebuiesti citit sau nu.
Ia-i pe oameni asa cum sunt si analizeaza mai putin. Salvezi neuroni si timp si navighezi prin parerile celorlalti fara sa te consumi inutil (adica asa cum faci acum cand imi pui fel si fel de intentii si scopuri in carca).

Altfel, usurinta cu care ma etichetezi in mic conspirationist virtual ma flateaza. Ma confunzi insa cu gasca de la Constanta (Caragea si Visan) care visa sa ridice si sa coboare colegi de site prin nepotisme, cumetrii si prietenii.
Astfel de ocupatii imi repugna insa cu desavarsire.

ma supraestimezi :)

La care uniune te referi? Eu sunt un contestatar al tuturor organismelor romanesti care pretind ca promoveaza sau sprijina arta. De la USR si ICR pana la cea mai anonima editura care publica sonete, le detest pe toate. In ziua de azi, pentru mine cel putin, marea provocare nu e sa publici ci tocmai inversul, sa reusesti sa te abtii sa nu o faci. Nu are rost sa spun de ce pentru ca ne ducem prea tare in offtopic.

Crede-ma, pentru autor nimic nu mai e productiv. Autorul e cauza pierduta in cazul de fata. Singura salvare ar putea fi reincarnarea dar daca o acceptam trebuie sa acceptam si posibilitatea ca doamna Petrov se poate reincarna in orice. Deci e o ruleta.

Doamna Petrov, sa facem un exercitiu de imaginatie, daca vi s-ar da posibilitatea sa va reincarnati in ce ati alege sa o faceti?

Am retinut ca primavara se sfarseste in parasute. Pentru unii primavara incepe fix o data cu parasutele.

"fara griji si prohibitii" intr-un text care se vrea a fi poezie suna de parca ai citi cu voce tare din codul penal in biserica.

"Peste iarba unde fornăie ghiulele unui armăsar" - singurul lucru care-mi trece prin minte e ca armasarul are ouale atat de mari incat atinge iarba cu ele.

"Pe dușmani, prieteni, sau pe vicleanul samsar..." - aici am senzatia ca il citesc pe Adrian Copilul Minune.

"Totuși n-am pescuit nimic pe râul ăsta: Prut." - pare ca iti consideri cititorii tampiti sau idioti. Daca e pescuit si Prut e clar ca e rau si nu autostrada, nu crezi? Ce rost are sa mai specifici ca e rau?

Ca ultime impresii, inorogul care paste "neatins de ambitii" este pentru mine dovada faptului ca tu si poezia sunteti doua drepte paralele. Ai incercat sa reciti chestiile astea cu voce tare in fata oglinzii?

scris pe principiul "rimeaza deci e poezie".