Claudiu Tosa

Doamna Petrov aveți grijă să nu vă treziți cu vreo înștiințare de plată în loc de fișier audio. În locul d-voastră eu aș fi extrem de precaut.

Tu nu stii ca prostia nu e doar un simplu neajuns al cunoașterii, ci, mai degrabă, o epistemologie perversă, care triumfă în haosul gândirii nedisciplinate, asemenea unui moloz aruncat în temelia culturii și civilizației, măcinând neobosit mecanismele subtile prin care societatea noastră își caută, nu fără efort, calea spre lumină? Prostia nu se mulțumește să existe ca un simplu vid al ignoranței, ci se afirmă prin refuzul de a recunoaște limitele propriei competențe. E o stare de autosuficiență diletantă, un narcisism intelectual care nu se deosebește prin calitatea argumentelor, ci prin volumul lor. Sub imperiul ei, discursul public este inundat de opinii nesolicitate și neinformate, fiecare ametit erijându-se în critic, expert și teoretician, fără a investi vreun minim de efort in sarcina studiului sau a reflexiei. Într-o perioadă dominată de imediat și spectacol, reflexul de a gândi la propriu a devenit un soi de arhaism, ceva aproape desuet, confundat cu simplificările grosolane și generalizările rapide. În istoria noastră literară, România nu a fost niciodată atât de invadată ca după '89 de analfabeți și semidocți cu pretenții de artiști și oameni de cultură. Problema este însă nu a celor care confecționează din impostură epoleți ai cunoașterii, ci a celor care prin lipsa lor de reacție îi cos pe umerii acelora care pretind că sunt ceva ce, în realitate, nu sunt.

Ba dacă e rușinoasă atunci e Iulia Elize

Ați făcut din „atac la persoana“ sperietoarea de serviciu. Când nu vă convine ceva, pac atac la persoana. Va doresc sănătate.

Iulia, ne îndemni la atitudini nesincere. Cum adică felul în care comentăm influențează felul în care e perceput ceea ce scriem? Cui îi pasă? Când vorbim despre adevăruri nu putem și nu e corect și nici moral să ne cameleonizam doar pentru a plăcea tuturor. Tu și cu Ilie (plus câteva alte nume) chiar vă meritați. Ați făcut din ipocrizie și pleasing social adevărate calități. Relativismul moral e preocuparea voastră de bază.

Iulia, in viață nu poți și nu trebuie să mulțumești pe toată lumea. Sunt unii pe care crucile de pe biserici și troițele îi jignesc, deși, ele nu sunt jignitoare. Ce facem, le dăm jos ca să nu supărăm? Linia dintre distopie și normalitate e foarte subțire. Cuvântul negru desemnează o culoare și e folosit de tine corespunzător. Pluritatea și diversitatea culturală tocmai asta au la baza, originalitatea, complexitatea și specificitatea fiecărei limbi și culturi.

Ilie, nu, nu este deloc clar ca gândești același lucru. Scrii doua comentarii, insistând vizibil pe subiect, dar, conform spuselor tale, nici tu nu crezi de fapt ceea ce susții. Așa ne spui acum. Păi fie nu știi să te exprimi corect, fie îți place să te transformi în victima atunci când ești prins cu mata în sac. Ilie, cuvintele nu sunt numere, paleta contextuală în care ele operează e atât de bogată, diversă și complexa încât nu le poți măsura peste tot după același șablon. Dacă îți place însă atât de mult realitatea orwelliana din 1984 îți recomand să te muți în China. Acolo ai și scoring social pentru cum te porți și te exprimi în societate. E comunism dar e așa cum îți place ție: cineva poate relativiza orice iar tu trebuie să te supui. P.S: Vezi ca iar ai dat-o, la fel ca fratele tău Ionuț Caragea, în mania persecuției. Vezi peste tot capcane, vendete, conspirații. Vezi orice numai propriile limite nu.

Textul mi se pare că are unele părți foarte frumoase. Aș fi scris despre ele dacă nu sesizam lipsa de fundament a sfatului lui Ilie care, peste noapte, pare să se fi transformat într-un fel de agent al corectitudinii politice. Erijându-se în rolul progresistului de serviciu, insinuează (că nu prea are sânge în instalație să vorbească cu subiect și predicat) că textul Iuliei ar fi rasist datorită folosirii cuvântului /negri/ în versul /Cu negri măsurându-mi bumbacul și pielea prea albă/. Probabil, în concepția lui Ilie, și /Le Rouge et le Noir/ și /Meet Joe Black/ sunt rasiste. El ne spune că așa stau lucrurile azi și că ar fi bine să evităm asta, să spunem /cu albi/, /cu roșcați/, etc, fără să realizeze că prejudecata potrivit căreia /negru/ ar avea valență peiorativă se datorează unei coincidențe filologice-semantice între cuvântul românesc /negru/ (culoare) și /nigga/ & /nègre/ (termeni jignitori). Faptul că etimologic termenii sunt apropiați nu înseamnă că sensul lor este identic; primul desemnând o culoare, în timp ce ultimii vizează o clasificare degradantă.

Așadar /negri/ din versul /Cu negri măsurându-mi bumbacul și pielea prea albă/ nu are sens peiorativ, ci informativ. Dacă Iulia ar fi scris /Cu negrii ăia /, atunci cuvântul ar fi avut conotație peiorativă. În contextul actual, însă, înlocuirea cuvântului este complet inutilă, mai ales că versul urmărește să creeze un efect de antiteză între negru și alb, accentuând prezența atipică a persoanei albe într-o majoritate de culoare (o realitate specifică Republicii Dominicane). Folosirea termenului /localnici/ în loc de /negri/ ar face versul complet superficial, ducând la pierderea profunzimii sale.

/muncă la negru/ e probabil, după părerea lui Ilie, tot ceva periculos de scris. Probabil și pronumele personale la fel, ca deh, te-o chema Ion sau Vasile de exemplu dar dacă te identifici cu altceva?

Textul are un aer nostalgic și inocent care reușește să păstreze intr-o manieră firească o atmosferă intimă, dezvăluind nici prea mult dar nici prea puțin. Îmbină intr-un mod sublim misterul și sensibilitatea. Ce aș schimba: aș trece tot textul la trecut și aș scăpa de versul venise timpul pentru ca se subînțelege deja ceea ce vrei să spui.

Si mult succes!

Ilie și Emilian, a accepta ca poți fi criticat nu e totuna cu a fi de acord cu ceea ce ți se impută. Nu ați înțeles nimic. Și vă încununați neînțelegerea cu bășcălie de scară de bloc.

Leo, e un text superb. Ai câteva stângăcii:

În prima strofă: aș șterge pe mine (se subînțelege), aș pune „și una rămâne“ în loc de „și rămâne o silabă“ (eviți repetiția și curge mult mai natural).

In a doua aș șterge „adică“, nu e nevoie de el.

La strofa 3 mă cam irită repetiția ochilor din primul vers.

Din strofa 4 aș șterge „ale nebuniei pure“ din versul 2, e deja redundant.

Din strofa 5 aș scăpa de pula, e ca nuca în perete. Pare forțat.

Finalul este fix Leonard Ancuța, e magnific.

L-am citit in timp ce stau sa fac check in-ul la o coada de peste 50 de persoane. M-a captivat atât de mult încât după ce am terminat am realizat ca sunt deja 4 metri între mine și restul cozii. Adică, din cauza ta, cei 20+ de oameni din spatele meu au trebuit să aștepte să ma urnesc din loc ca să poată înainta. Singurele obiecții le am la ultima strofă: fractalic, cuantic, electrostatic. Par fie stângăcii fie semne ale comodității. Cu alte cuvinte, aș rescrie ultima strofă, pare ca ai vrut să termini repede.

Adevarul poate fi jignitor dar asta nu înseamnă ca adevărul e totuna cu jignirea. (s-ar putea sa fie mai greu de înțeles pentru tine treaba asta). Eu pot proba ce am scris, tu nu. Dar aștept totuși linkul către galeria / setul care găzduiește cele două poze.

Nu întrebai. Afirmai. Sunt două lucruri total diferite. Dar nu mă aștept să înțelegi diferența dintre cele două. Vii și afirmi ca doi autori au poze din aceeași galerie, insinuezi ca e vorba de o clona, apoi o întorci afirmand ca tu doar întrebai și ca n-ai spus ca pozele sunt din aceeași galerie, ci, ca doar seamănă.Te rog da link către galerie sau set ca să îți susții afirmația. Sunt cuvintele tale, nu ale mele.

Nu trebuie să îți dea nimeni niciun update, stimată colegă. Tu trebuie să te controlezi. Nu e nimeni obligat să clarifice filmele din capul tău.

Nu ai proprietatea termenilor folosiți și clar nu intelegi ceea ce scrii. Dar faptul ca esti analfabeta nu e de ajuns, trebuie sa mai fii și obraznică..Ai spus ca cele doua poze sunt din aceeași galerie. Sunt cuvintele tale, nu ale mele. Arată galeria te rog.

Citindu-ți comentariile de ieri și azi mă întreb dacă în afara de a ne umple pe toți de cacofonii, derapaje semianalfabete si tendințe paranoidale mai poți și altceva. Cum adică pozele sunt din aceeași galerie, același set? Înțelegi măcar ceea ce ai scris? Indici te rog galeria online din care aceste două poze fac parte cu link și nume atât pentru autor cat și pentru galerie sau set?

Uitasem să spun ca m-a dus cu gândul la Sunt tânăr, Doamnă a lui Dinescu.

Curge atât de firesc încât singurul lucru pe care îl poți face e să nu te oprești din citit. Remarc schimbarea de la roșu la negru.

Textul incepe extraordinar de frumos. Iar frumusetea asta dureaza pana la /undeva intre ele/ care nu inteleg la ce face aluzie. La /dragostei imaginare si reale/ din versul anterior? Daca da, atunci as folosi iubiri in loc de dragoste ca totul sa devina mai clar iar pluralul sa se subinteleaga. /Matematic si cantitativ total/ e cumva redundant, in sensul ca daca e matematic clar e cantitativ. Remarca /in acele brazilor sunt insa ace daunatoare/ mi se pare hilara, nu are ce cauta in text din punctul meu de vedere. E ca si cum in mijlocul acalmiei din /The winner takes it all/ a lui ABBA apare careva si zbiara /acid dezoxiribonucleic/. Hilarul continua cu /ma sperie cateodata/... Sunt ace daunatoare in brazi iar ele te... sperie cateodata? Nu pot procesa asa ceva. Apoi se instaleaza confuzia prin /Fug/Pe care le acoperim cu zapada, in bine, caci/. Sari de la mamaliga la sapaliga. Nu se mai intelege despre ce e vorba. Fugi de cine, de... acele daunatoare? (Rad cand scriu asta). Apoi... pe cine acoperiti cu zapada? Nu se leaga de nimic (Sper ca nu acoperiti /acele daunatoare/ dar daca da, cum le acoperiti?). Expresia /te caut acerb/ nu are ce cauta intr-un asemenea text, e o incompatibilitate stilistica profunda din punctul meu de vedere.