Claudiu Tosa

acest text imi aduce aminte de celebrele versuri: ai fost si vei fi mereeeeeu, sotia prietenuuuuluuuuui meeu. poema ta e plina de sentimente nobile dar forma e foarte uzata.

pentru mine, asta este poezia saptamanii. e greu sa ma aplec asupra unei imagini separate de restul, dar totusi... in prima strofa schimbarea cadrului de la basorelief la amante e o trecere sensitiva de la un spirit introvertit la imaginea cotidianului. pe urma melanjul de rafale metaforice ( atriile, ventriculele, etc ) si chestia cu restaurantul se combina perfect. pare a fi poezia unei voci teribil de sincere si naive insa constienta de ceea ce se afla in jur. un fel de dor-calator al new age-ului care devine si un pic cartarescian. poate ca sunt cateva mici imperfectiuni, asa cum spune mihai, insa mie nu mi-au sarit in ochi. finalul mi se pare magnific. poate ca si altii au mai folosit ideea de \'era\' metaforic vorbind, insa aici pare asezat totul cu chibzuinta, iar imaginea creata de final este una superba. as spune ca poezia ta merita mult mai multa atentie decat i s-a acordat pana acum.

cand ai chef sa lecturezi ceva fain, sa cauti Radu Tudor Ciornei pe site. are niste poezii deosebite. citindu-te mi-ai adus aminte de el.

amurg, cuvinte, spasm, lumina.
combinatia asta nu ti se pare cam pretioasa totusi ?

Te logezi frumos in inima ca root ( nu ca user ).Daca ai instalat pe ea Redhat ii dai:

/etc/rc.d/init.d/squid start sau service squid start
si scrii: ntsysv
ca sa adaugi procesul la boot time.

daca nu-i RedHat dai un whereis squid si-i dai drumu.
pentru startup vezi tu un rc.local rc.sysinit bla bla ;)

Si uite-asa trece dragostea prin proxy :)
Sa nu faci carding la aventuri de-o noapte ca-ti logeaza ip-ul de fustangiu.
Eu zic sa faci cont \"legal\" la dragoste ;)

Bine ne-ai venit pe site si mai astept texte de la tine.
Succes!

cu prietenie,

clau:)

aaaaa. am inteles. multumesc :)

Inceputul este bun insa pe parcurs te cam lungesti.
Sfarsitul mi se pare prea declarativ.
\"Omega/alfabetului meu...\"
Ce-ar fi daca ai incerca sa lasi sa se subinteleaga asta ?

e cea mai proasta creatie pe care am citit-o in ultima vreme pe site. ce are petarda asta de text in comun cu poezia ? incadreaza-l macar la personale sau la jurnal dar ce-ai scris tu numai poezie nu este.

eu ti-as recomanda sa mai citesti, ai pe site o lista cu autori consacrati foarte buna, te-ar putea ajuta.
sunt de parere ca genul asta de scrieri intoxica si in acelasi timp fac pe unii sa se complaca in perioade pre-pre-pre-lungite ale incercarilor lor de-a face poezie sau literatura in sine care nu-s altceva decat un mare esec.

ce mai faci tu... emma? sigur e emma?:) parca nu era emma.
pana la 'subconstientul' mi s-a parut promitator, suna chiar foarte bine. mai departe insa te pierzi si-ti lungesti unele propozitii inutil. de exemplu:

La lumina felinarelor puteai vedea cum vântul împrăștie picăturile, nu gândeam nimic sau poate mă gîndeam cât de furios e vântul și cum împrăștie picăturile.

daca vei citi cu voce tare, vantul ala de doua ori suna destul de nasol. doi la mana, propozitia ta ar trebui sa se termine la "picaturile". Ia citeste cu voce tare, acolo trebuie sa pui punct nu virgula. Nu-ti zgarie deloc timpanul ritmul ala anost?


asta de exemplu e un fragment care mi-a placut:

"Seara s-a lăsat așteptată de o mulțime de oameni așezați cu mâinile în poală pe băncile de pe faleză.
Am urmărit apusul soarelui așa cum ai număra ultimele ore dintr-un an.
Binefăcătoarea umbră a adus o ușoară adiere de vânt și s-au pornit cântecele și turiștii au invadat faleza, unii însoțiți de cîini, alții de copii, se buluceau la terase sau cumpărau înghețată și se simțea armonie și totul era tolerat. "

dupa copii ai putea pune iarasi punct. si sa continui. Se buluceau la terase sau cumpărau înghețată. apoi pui punct si continui cu se simtea armonie si totul era tolerat. ai niste probleme de apreciere a ritmului si a semnelor de punctuatie. uite o varianta

"Binefăcătoarea umbră a adus o ușoară adiere de vânt și s-au pornit cântecele și turiștii au invadat faleza. Unii însoțiți de cîini, alții de copii care se buluceau la terase sau cumpărau înghețată. Se simțea armonie și totul era tolerat." iar de aici ar trebui cumva sa continui intr-o nota asemanatoare.

inca un exemplu

"Margareta nu m-a însoțit, așa cum făcea de obicei și m-am bucurat că voi putea să privesc nestingherită spre larg. Nu se vede nimic în larg, poate tocmai de asta e plăcut. "

poti zice "Acolo nu se vede nimic, si poate tocmai de asta e placut".
caci repetand 'larg' iar suna nasol fragmentul, zici ca-i robotizat.

in concluzie, scrii binisor proza dar nu prea iti apreciezi bine frazele/propozitiile si pierzi mult. ai unele idei/imagini care chiar imi plac.

draga diana dupa ce am citit primul vers eram foarte curios cum va continua poezia. continua slabut, mai ales ultima strofa.

\"Cum poți pleca în noapte știind că rămân așteptându-te?
N-ai simțit și tu și groază și frică ? N-ai știut tu că NU POT fără tine?
Cum ai îndrăznit să mă lași să plâng o lacrimă??\"

uite, din ce-am pus eu in ghilimele, ti se pare tie ca asta este poezie ?
restul poeziei este la fel, ar putea fi niste ganduri/personale, dar nu poezie. esti prea directa, \'vorbesti\' prea mult, nu oferi dreptul la contemplare cititorului intrucat nu exista nimic care sa lase loc de interpretari.
tu esti trista, poate duci lipsa cuiva in realitate si probabil sentimentul asta te macina atat de tare incat te revolti si in dorinta aceasta pierzi stropul acela de noutate pe care fiecare din cititorii tai il cauta.
te-as sfatui sa mai citesti, sa-ti formezi un orizont mai larg in ceea ce priveste \'poezia\' si \'lirismul\' - care la tine e inexistent.

clau

asa cum a remarcat si cristina, pentru ca obisnuiesc sa citesc si celelalte comentarii din subsolul unui text, cred ca e finalul este reusit, dar restul textului oarecum lasa senzatia constienta de restrangere a universului liric.ceea ce vreau sa spun e ca atunci cand citesti o poezie trebuie pur si simplu sa te trezesti in mijlocul unei lumi ( fara sa simti ), pe cand in textul de fata eu raman cu senzatia ca ma tot trage cineva de mana.
te mai citesc, mult succes mai departe.

daca erau doar primele 2 versuri, goale, fara restul, ii dadeam stea. stiu eu de ce.

nu. eu doar glumeam dana :)

este un text asa de dulceag incat am senzatia ca dau in diabet. nimeni nu contesta sinceritatea si nobletea sentimentelor noastre dar exprimate in felul asta plictisesc si devin comune. fiecare din noi simtim sau cel putin am simtit odata lucrurile in felul in care le-ai descris tu. cand scrii trebuie sa apar o evolutie sau s-o cauti. spunand lucruri deja stiute sau facile nu ajungi nicaieri si risti pareri din astea asa ca ale mele, care nu vin din rea vointa ci din sinceritate.

Salutare.

Cele doua texte postate cred ca sunt un fel de exercitiu de intertextualitate, dar, sunt bine venite.Cred ca fiecare din noi mai face asta din cand in cand.
Iti astept si alte texte si iti urez mult succes!

cu prietenie,

clau:)

e cel mai frumos text pe care l-am citit azi. la chestia cu teribilismul subscriu parerii lui felix. citind am asteptat foarte curios finalul, adevarul e ca daca-l stalceai stricai tot textul. mi-a placut si ideea, si-n special ultimele 2 strofe, chiar nu am nimic de reprosat poeziei. felicitari

te-am regasit mai calma, mai 'vizionara', cu un discurs mult mai cursiv si cuminte.

"am lăsat pe o foaie amprente roșii neliniștitor de vii și am început să scriu"

versul asta, desi e pus la final, e miezul poemului tau. totul se invarte in jurul sau si micuta ta perindare printre cladiri, inscriptii si vitrine seamana cu un semi-zbor pe marginile unui fum dens de tigara. esti cred singura persoana care desi scrie cu accente suprarealiste si abstracte, ascunde de fapt imediat dupa primul strat al interpretarii o poezie urbana. asta e destul de lesne de inteles din strofa 3. inclusiv 2. cheita care dezleaga poezia ta de sensuri este rabdarea de a citi si atentia, pentru ca sunt multe simboluri ascunse.

asta e mai degraba proza decat poezie. o descriere seminuda si cam atat.

Un sonet reusit dupa parerea mea.
E multa lume care incearca sa scrie-n stil clasic.
Dar putini reusesc desigur.

Felicitari.

:)

poate ca surprinde prin simplitate ( pentru cei neobisnuiti cu stilul ), in rest poemul e cat se poate de \'gelu\'. practic e un mic diafilm. imagini derulate rand pe rand care prind viata. eu unul n-as schimba nimic. partea cu \'sau ceva de genul asta\' cred ca e chiar potrivita.

Nu te-am mai citit demult.Oricum e interesanta evolutia ta si micile schimbari care apar de la text la text.
E important ca cititorul sa gaseasca ceva nou, fie in limbaj fie in sens chiar si-n intentii nereusite.
Indrazneala subconstientului se caracterizeaza prin inovatie, iar inovatia nu este altceva decat timiditatea esuata a realului in fata starii de prada a contemplarii.

Ai inceput bine textul pana la

\"Dimineața devreme/oglinda-mi spunea o lungă poveste/despre chipul meu\"

Ca idee este buna, insa e mult prea folosita imaginea.
Mai departe, dupa prima strofa eu as fi continuat altfel.
Oricum ideea e sa incerci sa nu te repeti, sta in inertia noastra de a incerca sa poetizam si mai bine despre o anumita tema - desi uneori nu ne dam seama.Insa uneori inertia asta nu e buna iar textele pot arata ca unul singur mare si lat, si nu-n ultimul rand vorbind mereu despre acelasi lucru.

Succes mai departe, te mai citesc ;-)