Claudiu Tosa

Pacat ca e atat de scurt. Merita sa fie mai lung.

cum ar fi fost elucidarea in termeni neamiabili :)

https://media.tenor.com/h200Om2zJfMAAAAM/chun-li-ken.gif

Ai pus punctul pe i. Este corect. Nu te cunosc. Si tocmai asta ma face sa-mi pot exprima parerea extirpata de subiectivismul unei potentiale relatii de prietenie sau amicitie. O parere care ramane totusi o parere si nu un adevar universal, asa cum tu alegi sa o etichetezi. Eu nu insist pe validitatea spuselor mele si nu incerc sa te conving de nimic, pledez in schimb pentru dreptul natural si imuabil de a putea crede ce vreau, despre cine sau ce vreau atunci cand vreau. Nu am o problema cu faptul ca nu esti de acord cu ceea ce spun, asta e total in regula. Am insa cu faptul ca dupa tine, eu nu ar trebui sa ma exprim pe anumite subiecte pentru ca imi lipseste competenta.

Cum se stabileste competenta si de catre cine? Avem vreun Competentometru? Revin astfel la Lieblingsbeispiel-ul nostru, Ionut Caragea.
Si el considera ca nu poate fi criticat de cei care nu au biografia completa, nu au publicat, si nu au obtinut macar cateva premii.

Personal, te sfatuiesc sa nu accepti sfatul lui Bogdan de a te privi in oglinda. Altfel, s-ar putea ca uitandu-de acolo sa descoperi ca esti fost rugbist, tuns scurt, nascut in Constanta dar relocat in Oradea, mare aforist si lider al generatiei douamiistilor. Si nu stiu daca asta e neaparat ceea ce iti doresti.

Draga Leo, as putea fi de acord cu cele scrise de tine mai sus, dar asta ar insemna sa acceptam si reciproca. Anume ca alcoolismul, depresia, autovictimizarea si deresponsabilizarea sociala, in conjunctie cu egocentrismul, aroganta, grafomanismul si tipurile de relatii sociale pe care le avem cu altii nu fac pe cineva in mod obligatoriu poet. In caz contrar aterizam pe taramul disonantei cognitive.

Intr-adevar, totul este usor. Usor si condamnabil. Condamnabil si lamentabil. Ceea ce nu face insa neaparat acceptarea dificilului ca adevar universal sa aiba caracter coercitiv, definitiv si irevocabil. Cu atat mai mult cu cat totul este o chestiune de perceptie iar perceptia se face vinovata de multe crime, genociduri si nedreptati.

Daca nu ar fi fost vorba de perceptie atunci nu ai mai fi contestat autoritatea lui Ionut Caragea care are o pagina de Wikipedia mai lunga decat a lui Mihai Eminescu si care are mai multe premii, diplome si restul decat tine. Ai fi fost de acord cu parerile lui.

Asa ca nu perceptia competentei da autoritate unei actiuni, draga Leo, ci, caracterul probant si ilustrativ al ultimei. Prin urmare nu ii acuza pe ceilalti de lucruri de care tu insuti te-ai face vinovat daca ai avea ocazia sa te judeci potrivit regulilor inventate de tine.

Totusi, daca esti atat de mult omul aparentelor de ce nu alegi sa emigrezi in Coreea de Nord sau China? Acolo intr-adevar nu oricine isi poate da cu parerea despre oricine si/sau orice. Sau, de ce nu, ai putea alege integrarea sociala intr-un trib de canibali din zona Australiei.

Leo, nu stiu daca iti dai seama dar doar ce-ai afirmat ca manelele pot fi judecate numai de manelisti.

Leo, as putea cu mare usurinta sa contrazic tot ce ai scris mai sus. Dar asta ar insemna sa te ranesc si nu vreau. Prefer sa te las sa umbli pe tocuri in vreme ce eu te privesc de la 20 de centimetri mai jos. Contactul cu realitatea e mai important decat ramele cu dioptrii facute din nori.

Nu ar fi fost o problema daca faceai in comentariul de mai sus catre o Bogdan o comparatie intre scrisul altora si flatulente in general, se putea spune ca apelai la arsenalul verbal al lui Rudy, dar, cand oferi o valenta personala flatulentelor si insinuezi ca iti apartin, imi determini creierul sa imi evoce in mod involuntar o imagine incredibil de scarboasa si respingatoare cu tine. Singurul motiv pentru care nu apelez la butoiul cu varza murata din beci dupa ce ti-am citit comentariul e ca nu vreau sa ajung sa-mi asociez muraturile cu supapa din pantalonii tai si cred ca ar fi de bun simt sa eviti genul asta de derapaje pe viitor. Imagineaza-ti cum ar fi sa vina cineva si sa iti spuna ca ai adunat atat de multe texte slabe intr-un timp atat de scurt incat ii evoci peisajul unei ocluzii intestinale. Multumesc si te salut.

Eu unul daca as fi in locul lui Leo as lua o pauza serioasa din scris. Mi-as cumpara un binoclu, as observa pasarelele, chemtrailsurile avioanelor, oamenii care intra si ies in tramvaie, autobuze si taxiuri, as incerca sa merg la pescuit, as face origami, as juca sah cu mine insumi si as cauta sa citesc literatura mai veche care nu are nimic in comun cu lucrurile pe care le-am mai lecturat. As suna pe la cabinete medicale la plesneala pentru a ma programa si a mai intalni oameni diferiti, as merge la oha la un vecin sa intreb daca el are curent apoi la altul sa verific daca lui ii curge apa, si in cele din urma as genera intr-adins o discutie aprinsa cu operatorul de telefonie mobila sub pretextul ca sunt preturi mai bune la concurenta si ca daca nu-mi face o oferta buna trec la ceilalti. Si oricat de banal suna, as merge sa ma spovedesc si as tine macar o saptamana post din perioada Craciunului. Spun lucrurile astea pentru ca tot ce posteaza Leo de o buna bucata de vreme pare scos din acelasi joben ca urmare a aceluiasi hocus pocus. La ce alta concluzie poti ajunge cand dai peste viata ca o balustrada, dragostea ca un tricou, traiesti de parca mori, frumusetea e adevarata, esti ca o frunza in vant, viitorul te duce pe targa si alte asemenea expresii lovite parca de anorexie inspirationala? Pare un text scris de Adela Popescu pe vremea cand juca in telenovela O iubire ca-n filme. Cu toate astea Leo ne spunea in nu mai stiu ce comentariu ca s-a tradus sau ca a fost tradus si si-a trimis textele nu stiu unde. Unii din noi nu inteleg ca nu mai suntem in 1950 cand nu oricine publica, nu oricine era bagat in seama si standardele erau foarte riguroase. Si cred ca daca verificam CVul raposatului dar nu neaparat regretatului nostru fost coleg Ionut Caragea intelegem cat de inutila si subiectiva a devenit validarea externa si cat de important e statul cu picioarele pe pamant - in contrapartida desigur cu fumul iluziilor parazitare si necrutatoare derivate din ideea ca tu ai invetat sireturile, cu toate ca in realitate nu stii nici macar sa te legi la ele.

Cred ca ai dreptate, mea culpa.

demult e forma corecta (odata, odinioara).

E un text foarte naiv, intr-adevar. Dar inocenta asta are farmecul ei. Ar fi interesant de vazut mai mult.

E un text frumos dar cred ca forma sufera un pic in primele trei versuri.

Titlul prin corelatie cu finalul textului imi evoca priaprismul. Remarc acelasi colos liric de care ma izbesc in majoritatea textelor tale din ultima vreme: dragoste/iubire, vise, lacrimi, plansete, cer. Adaugand la acest aluat si umplutura formata din invingerea mortii si lacrimile care se transforma in pere simt ca am dat peste un strudel. Nu mai bun ca cel din autogara Constanta, intr-adevar.

Sub auspiciul reverential al imperativului cu care nu in putine randuri iti ofer parerea mea tu imi intinzi totusi, prin comentariul de mai sus, pilula albastra si pilula rosie. Ma dezarmezi si in acelasi timp ma fortezi sa aleg.

Am gatit astazi tocanita de cartofi, mazare si apoi antricot la cuptor, iar daca circumstantele ar fi un pic mai diferite te-as chema in vizita.

Nu ar fi mai potrivit pentru linia vocabularului din text sa spuneti aleg in loc de optez? Incercati sa va imaginati ca cititi cele zece porunci asa cum sunt ele formulate in Biblie iar la un moment dat dati peste cuvantul electroglotospectrografie.

Stimata doamna, prima strofa imi evoca noul stil barbaro-sentimental adoptat de colegul nostru Leonard Ancuta care dupa parerea mea ar invidia acest text. Leo ar fi invidios pe ciocarliile si hergheliile dumneavoastra de vise. Dumneavoastra sunteti insa mai vizionara, plenara, selenara si mai in contact cu centri energetici ai universului spiritual. In alta ordine de idei am remarcat versul cu noul proiect care sunt sigur ca ascunde o simbolistica aparte, pe care, daca binevoiti, va invit sa o explicati - sunt sigur ca ascunde sensuri profunde. Marturisesc ca mi-ar placea ca si colegul nostru, Leonard Ancuta, sa isi exprime parerea cu privire la creatia dumneavoastra, cu atat mai mult cu cat stiu ca are o stima deosebita fata de opera dumneavoastra.

Pana la lumea devenise stranie mi-a placut foarte mult (as sterge si primele doua versuri). Apoi textul se pierde din punctul meu de vedere. Dar pana la versul ala reusesti sa mentii o linie clara iar lucrurile se leaga foarte bine.

Bogdan nu o putea spune mai bine de atat. Este intr-adevar o poezie cristalina. Nu m-as putea concentra pe o imagina anume sau pe o strofa. Parcurgerea textului imi creaza senzatia clepsidrei intoarse. Si ori de cate ori il recitesc se intoarce clepsidra iar si iar. Las o stea, desi una mi se pare mult prea putin pentru genul asta de feminitate naturala si de text care imi evoca niste amintiri frumoase.

ca mai puteau fi inca vreo 10 versuri cu nu stiu si senzatia era aceeasi.

In clasa a 7-a am facut hepatita de tip A. Am stat o luna in spital, pana cand transaminazele mi-au iesit sub 100, apoi m-au externat. Cum au uitat sa mentioneze ca in afara de regim trebuie sa nu fac efort si sa ma odihnesc, m-am trezit cu recadere doua luni mai tarziu, pentru ca zilnic bateam mingea si eram pe toti coclaurii. Asa ca am sfarsit prin a ma intoarce in acelasi spital, la acelasi doctor si mai ales la aceeasi carcalaci care noaptea misunau pe noptiere, pat si pereti, si despre care atat doctorii cat si asistentele imi spuneau pe timp de zi ca nu exista. In mod similar cred ca si Leo, dupa o perioada foarte prolifica, trece printr-una de recadere, a carei natura consta tocmai in atingerea nivelului celui mai de jos pentru ca apoi sa se poata ridica mai sus decat era inainte.
Dar, cum nivelul inferior este o chestiune personala si variaza de la individ la individ, nu se poate spune daca Leo inca mai are de coborat sau daca se afla deja acolo si nici daca intoarcerea va avea loc in viata asta sau in urmatoarea. Pana la urma si Arnold Vosloo a avut nevoie de "Mumia se intoarce" in 2001.

Iulia, anatemizarea greselii nu e altceva decat malformarea resentimentara a naturii umane a carei complexitate consta tocmai in paleta diversa de caracteristici opuse, complementare si identice pe care fiecare din noi reuseste, in forme mai mult sau mai putin acceptabile, sa le reuneasca. Cum personal cred ca utopia perfectiunii si a armoniei absurde nu reprezinta altceva decat piatra de temelie a abuzului in numele binelui comun, ma gandesc ca toti regii, imparatii si toate marile personalitati inconjurate de laudatori si aplaudaci au sfarsit in mod tragic sau dramatic. Prin urmare, dupa parerea mea, evident extrem de subiectiva, nu e lucru mai placut decat sa fii inconjurat atat de contestatari cat si de fani. Ai sansa, in linistea propriei intimitati, sa te vezi atat prin ochii unora cat si a altora, putand singur sa tragi concluzii pe care nu trebuie sa le impartasesti niciodata cu nimeni.

P.S: Am facut astazi vreo 5 lucruri pe care nu as fi vrut sa le fac. Dar, ca sa il citez pe Christoph Waltz din Django Unchained, "I couldn't resist". Te salut si daca te pot ajuta vreodata cu ceva nu ezita sa apelezi, sunt o persoana extrem de empatica.