Claudia Radu

alt tip de receptare *a compozitiei

Petrache,

faca-se voia ta, asa cum voiesti sa crezi, adica.


Vasile,

nu pastisez si n-am pastisat vreodata, arata-mi mie motivul de care vorbesti, te rog, pentru ca eu in (ne)stiinta mea nu-l cunosc asa (exact asa) cum afirmi tu. si arata-mi asemanarea sau chiar dovada de epigonism.

sa zicem.

pare rau pentru acuzatii, Vasile, tare rau. si daca tu nu vezi incarcatura aici, poate nu-s eu de vina.

poate nu.

si chiar de-ar fi o intamplare a unei repetetii a nimicului nou sub soarele

negru, stralucitor

ce sa facem, asta e, pana ajungem in biblioteci este drum lung

pentru toti

ici nu mai e nimic de adaugat, pentru ca nu mai vorbim de (doar) foto ca in alte cut-uri ale lui alice, ci de compozitie. si da - aici este visual poetry! avem mesaj, aranjament/suprapunere text/imagine. oricum, fotografia este geniala; apoi ce a simtit alice sa adauge ca o (re)definire.

sa nu ne epuizam (pseudo)poetic aici, nu mai e cazul. aici doar sensurile fiecaruia au valoare. doar inauntru. prinse in carligele de pe sarma, intre alb/negru, umbra/diluare si in indoiala interogativa.

bravo, alice!

cred ca este un vizual de recomandat si sper ca la acest aparent inconsistent comentariu se va tine cont ca e vorba de un \"vizual\" si, implicit, de alt tip de receptare al compozitiei, desigur.

esti undeva pe-aproape, desi destul de departe de sens, mai ales la acel \"cainesc\". :)

n-as spune previzibil, doar poate (prea) repetitv, o incercare de laitmotiv, ma ref. la \"cainele negru, stralucitor\", unde tu ai vazut doar alaturare. (desi m-am bazat mai mult pe, sa zicem, \"alaturarea\": negru si stralucitor ;) )

undeva ai atins, totusi, la \"contextul zilei (de azi)\", care a fost o premisa, dezvoltarea e cu totul alta si (sper) mult mai complexa.

multumesc pentru semn si interpretare.

Alberto,

sicer, m-a surprins si bucurat comment-ul tau, receptarea si interpretarea pe care n-o asteptam, pentru ca biografismul are uneori riscul sa nu fie re-

inseamna ca am depasit acest risc. chiar daca mi-am asumat modul asta frust de a spune/povesti, intr-un fel

si chiar mi-a placut povestea cu neuronii si amintirea esentelor nealterata

niciodata

sper

e o practica aproape uitata pe poezie.ro (nu ma refer la titlu =)) ) a se da stelute de incurajare (Carmen ar fi meritat mai multe astfel de stelute, ma uitam acum cateva zile peste textele ei si mi-am promis sa revin), cu atat mai putin sa se insteleze jam-uri.

un poem izbutit in mare masura, mai ales pentru un jam, pentru ca nu se simte trecerea, cele doua „voci” se imbina perfect, se completeaza, adaugandu-si una alteia sensuri si tonalitati. Alberto cred ca responsabil de partea rutiera a textului, el fiind un accident rutier in sine. gasesc formulari/sintagme unele curajoase (vad ca pe voi nu va bantuie spaima “locului comun”): “mor ingeri, se nasc altii”; “ne cresc alte radacini/ de obicei intre coaste” (as scoate acel “de obicei”); altele foarte izbutite – aici remarc primele versuri si finalul de exceptie.

iarasi curajoasa vad si folosirea termenilor/temelor/motivelor: moartea, viata, dragostea, toamna, marea, dar zic ca nu sta nimic rau pe nicaieri si se potrivesc in context (desi usor impudice). Cu titlul as avea de furca nitel, “organique” ar fi sunat mai bine si….mai organic, ca simbioza de-ati facut-o voi aci…

dincolo de atractie

sa va fie de bine, mai

Intai de toate, cum se cade, sa vorbim de incipit, un incipit electronic de data asta. Titlul nu mi se pare cea mai buna alegere, desi este original-metaforic, totusi, subintelesul comparativ este unul prea „botanic” ca sa poata fi pus in raport cu acea autodepasire a conditiei profund anatomice facuta de Gandhi. Apoi, poza, care ar trebui sa ilustreze articlolul de fata, e una aleasa in defavoarea altora care ar fi „transmis” mai mult si ar fi cazut mai bine pe partea eseistica a acestui articol. Adica: mie, in primul rand, mi se pare mai mult eseu, decat articol, din mai multe puncte de vedere. N-o sa stau sa le enumar, pentru ca as pierde timpul si n-ar mai prezenta niciun interes orice incercare de a ataca subiectul. Zic doar ca eseul de fata are un procentaj mult prea mare de batut pasul (sa nu zic pe loc) pe ce se vinde/sexul vinde/picanteria - cat ar fi ea de bizar/ascetica - vinde (a se vedea incursiunea aproape demna de „Istoria sexuala a omenerii” intr-o anumita latura din asceza lui Gandhi, ca barbat care-si refuza placerile sexuale si se supunea la ispite, care de care mai contestabile de societatea secolului XX) Deja, acest „articol” pare a-si epuiza singur subiectul, prin accentul cazut pe peduncul. cu staminele lui (refuzate) cu tot.

Daca e sa facem un rationament, ceea ce se poate deduce de aici, e ca viata lui Gandhi, a fost una a refuzurilor si frustrarii (determinate de probleme din viata personala, la inceput) si apoi, ca intr-un domino, influentand toata manifestarea omului si simbolului (inca, in sec XXI) Mahatma Gandhi. Altfel nu inteleg picanteriile „publicistice” de la senectute (cele cu nepoata), in detrimentul problemelor reale din acea perioada, cu divergentele intre musulmani si hindusi.

In fine, pentru ca deja, punand suficient patos pana aici in NU-ul spus pentru prezentare si forma intr-un univers hypertextual(ist) (si ar fi, desigur, de spus mai mult - e vizibil ratingul scazut, desi e un articol de „prima pagina”, nu doar la acest articol, zic doar ca strategia si forma sunt eronate.), ma opresc aici si, posibil, o sa fac o continuare, mai ales ca abia astept vizita unui membru al acestui spatiu hyper, steagul sus, peace, si sa mitraliem toti rebelii care nu merg pe principiul non-violent si echidistant....al receptaculului.

sa inteleg ca e un fel de propunere de anti-campanie, care e tot o campanie, desigur, de data asta de sensibilizare a celor care inca nu s-au tampit (aici e chestiune de procentaj, individual ma ref). standard, campaniile gen \"o carte pentru fiecare\" sunt cunoscute prietenilor (care prieteni normal ca stiu de ce). daca vorbim de o campanie facuta \"altfel\", ar fi interesant de vazut daca va ramane cu acelasi \"scop nobil\" pana la capat. stii tu, victor, vorba aia: drumul spre iad...

pentru ca am vazut ca ai adaugat \"doi\", asa ca am lecturat si notele. cred ca prima oara am sarit peste titlu (sau era altul?) si, astfel, scriitura de aci nu mi-a amintit de \"1984\" (filmul, cartea nu o citisem, am facut-o de curand), ci de \"Equillibrium\" (mai bine \"vandut\", de altfel). dar am aceeasi impresie si acum, adica e o oarecare distanta de distopia orwelliana, sa fie din cauza ca intre timp am trait minunat in minunata lume huxleyiana? plus ca aici lipseste colectivul editorialo-tortionar, care era esential in 1984. asa ca portita/ele descrise aici nu sunt iluzii/capcane sau esti tu, Victor Potra, fabricantul de iluzii, pionulviermedesavarsit?

pese: sa nu uit ca il bagi si pe spielberg in prajitura, cu tom hanks cu tot :))

*intelegi (foamea in asteptarea unei... cine tarzii e din ce in ce mai mare :) )

scuturam, cand o fi de scuturat. ca tot revenii, imi fu foame prima oara, vaz, si mancai o vocala in numele tau :P si, ca sa nu revin doar eratand, zic ca sa te mai gandesti cu italicele celea, care-s prea \"fluturande\", prea firave, integi tu :D

mie imi placu poemul asta cu aerul lui usor vetust, usor bucolic sau, cum spune adrina, apocaliptic. rima este reusita pentru muzicalitate, altfel, zic eu, se mai puteau gasi, dar e foarte bine asa. carcoteala nu e multa, e doar o intrebare. de ce naibilui pusesi italice, ha? ieri am citit fara si curgea frumos asa, ca are de toate poemul (pe langa rime cantatoare): cezura, punctuatie, etc. cred ca renuntarea la italic, re-aduce poemul in matca lui, unde interogatia e tensiune, nu un artificiu de redactare.

ar trebui trecut in nomenclatorul de meserii :))sa te intrebe copilul: mama, tata(dupa caz/gen adica=)))tu ce lucrezi? si tu sa-i spui: sunt cassandra. si cat castigi?....

eu nu cred ca tu auzi voci, cred ca vezi vedenii, fantome din viitor adica. si cine sa te auda cu asa job, zau asa :))

cassandra a mea, existi!

multumesc pentru receptare.

ma bucur ca l-ai vazut pe Ion viu aici. asa este, asa a ramas pentru toti cei care l-au cunocut. :) sper sa-i placa poemul meu, stii...

Florian, Chichere Nu a murit, asa-i. mi-am propus de mult timp sa fac niste articole despre Ion Chichere + creion, am amanat pentru ca nu m-am simtit pregatita...poate pentru ca nu stiu daca pot fi obiectiva. :) am volume de-ale lui, am inedite si costel stancu mi-a trimis si primul volum postum \"Poemul fara sfarsit\" (Editura TIM, Resita, 2007). cu \"dedicatiile\", care au ramas pe la noi (tine, mine si multi altii), se va face al doilea volum.

poemul de fata este o \"replica\", venita cam tarzior, dar a trebuit sa iasa din mine, altfel simteam cumva ca ma sufoc. :) multumesc pentru semn.

p.s. cu cealata poveste, cea cu \"dreptatea si adevarul\".....

angel radios, adica aaaa, coane firica,

+ ciocan, daca zici matale ca fu savuros. :)))da\' zau acuma, ce sa fi cerut, daca eu de ciocan aveam nevoie (sa bat tocul, desigur). cat despre arhanghelul gavril, bine ca nu erau la tigara de dupa :))). oricum, sa stii ca-mi placu ochiul matale. acum, lasand gluma la o parte, textul asta era o datorie, a iesit asa voluptos si radios ca asa sunt amintirile mele, neprivegheate inca ;)

pese: poti sa ma inviti la un fantasy movie, sa stii. ;)

alice,

da, chichere Este si da - in fiecare zi uit sa-i dau palaria. :)

claudiu,

tu de unde stii povestea cu vinul, ha? eu zic asa: cine l-a cunoscut pe chichere il regaseste aici, cu sau fara vin si usi rezistente :))

multumesc pentru semn, cusurugiule ;)

asa e, dar sa stii ca am vazut de curand o versiune noua in care au aparut pred-alieni!!

onorata de vizita ta, cu inalta consideratiune si respect,

Claudia Radu