Poemul pentru Chichere

faina poezie. ca o poveste. o citesti pan\' la capat cu placere. iar alien, e cam cusurgiu de felul lui.

multumesc pentru semn, cusurugiule ;)

voluntară, sau nu!, poemul are o cadență explicită, implicită, sau nu.

partea \"voluptoasă\" a textului rezidă în utilizarea unor formule lingvistice parfumate cu/de trecut. să dau exemple!?
ete:
întorceam oamenii pe stradă
pentru că aveau pălărie

mă holbam

dar hoțomanul se ascundea

ne păcălea

sau expresii licențioase, de genul:
tanti nuți, ai un ciocan? cioc, boc, la 5 dimineața;
parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril
povestindu-i despre elenele lui;
până când gavril uită să mai plece după alte suflete

în rest, poemul e radios, sadic de radios, nepermis de radios.

dacă nu era barbarismul ăsta, absolut gratuit: fantasy movie, o invitam pe autoare la o cafea, la un priveghi... găseam noi o scuză. de ochii lumii!

te și văd cu tocul în mână doamnă și cu ciocanu\' cioc boc treci la loc

ăsta nu e un poem de întors pe dos să se vază căptușeala
e un ia-ți pălăria Ioane uitasem să ți-o dau mereu uit

n-am eu un vârtej de frunze că ți-aș da ca să complotezi de un
ion chichere + creion
pentru că el Este

ar trebui sa zica mai multa lume cate ceva. acum daca nu zice inseamna ca ori nu stie, ori prefera sa taca. eu stiu povestea aia, cu sticla de vin :) nu mai zic de unde. mi-au placut 2 si 3 pentru ca par asa, degajate, si spuse dintr-un sentiment plin de nostalgie care reuseste sa se mentina totusi pe-o linie a obiectivitatii. desigur, obiectivitatea e discutabila pana la urma, insa descrierea nu e nici amanuntita si nici vaga, e asa cum ar trebui sa fie, un adevarat \"remember\". asa cred

angel radios, adica aaaa, coane firica,

+ ciocan, daca zici matale ca fu savuros. :)))da\' zau acuma, ce sa fi cerut, daca eu de ciocan aveam nevoie (sa bat tocul, desigur). cat despre arhanghelul gavril, bine ca nu erau la tigara de dupa :))). oricum, sa stii ca-mi placu ochiul matale. acum, lasand gluma la o parte, textul asta era o datorie, a iesit asa voluptos si radios ca asa sunt amintirile mele, neprivegheate inca ;)

pese: poti sa ma inviti la un fantasy movie, sa stii. ;)

alice,

da, chichere Este si da - in fiecare zi uit sa-i dau palaria. :)

claudiu,

tu de unde stii povestea cu vinul, ha? eu zic asa: cine l-a cunoscut pe chichere il regaseste aici, cu sau fara vin si usi rezistente :))

am trăit bucuria de a fi oaspete lui Ion Chichere. În repetate rânduri am tras din reșița lui a mariei gheorghiu a lui ioan george șeidan a poetei olga neagu a confratelui pe care îl găsim și pe ropoezie costel stancu și alții.Când era primăvară nu era primăvară când se coceau cireșii nu se coceau cireșii asta pentru că fratele chichere era un anotimp.multe ar fi de povestit.am mai spus.am câteva poeme scrise de mâna lui cu inima ei cu fruntea lui cu sufletul lui scrise pe hârtie de caiet studențesc și dedicate poporului siliștean că el a fost primul care a văzut aceasta în hățișul meu cu viață.aproape că am promis cândva că nu las până ce nu scot în lumină criminalul ce a ucis pe omul pe poetul chichere.se pare a fi lăsat mușamalizat cazul semne fiind că niște nemernici de bani gata rude de polițiști ar fi comis nenorocirea. din nefericire lumea parte din ea rămâne o curvă din bujoreni pănă la paris din boblaca pănă în totonto din..pănă...adecă fac unii pe inșii atțt de verticali atăt de corecți încăt se ascund după perdea atunci când sosește vremea arătării.uneori înțeleg alteori nu atitudini.încerc să nu uit și să duc la bun sfârșit totul.observ că observă cineva că nu e cunoscut chichere. atunci să facem să fie măcar și acum.Ar putea bunăoară claudia radu care prin gestul clipei acestui poem constituie un început să aducă fotografii să ilustreze prin coperți ori alte semne amintiri și altele chiar aici.existăî un segment am văzut pe poezie.ro unde dacă ai nu știu ce nivel poți edita adevăruri și clasici etc etc.multe se pot face.mulți pot face.mulți pot promite.mulți pot î
ncepe.mulți pot trăi...de murit numai chichere nu

Florian, Chichere Nu a murit, asa-i. mi-am propus de mult timp sa fac niste articole despre Ion Chichere + creion, am amanat pentru ca nu m-am simtit pregatita...poate pentru ca nu stiu daca pot fi obiectiva. :) am volume de-ale lui, am inedite si costel stancu mi-a trimis si primul volum postum \"Poemul fara sfarsit\" (Editura TIM, Resita, 2007). cu \"dedicatiile\", care au ramas pe la noi (tine, mine si multi altii), se va face al doilea volum.

poemul de fata este o \"replica\", venita cam tarzior, dar a trebuit sa iasa din mine, altfel simteam cumva ca ma sufoc. :) multumesc pentru semn.

p.s. cu cealata poveste, cea cu \"dreptatea si adevarul\".....

Marchiză, am fost prieten cu Ion Chichere, timp de aproape 30 de ani. L-am regăsit în poemul tău, viu și colindând în noapte străzile Reșiței. Cunosc și episodul cu vinul, evident că în versiunea lui. Este frumos și gestul, și poemul. Cu amiciție,

ma bucur ca l-ai vazut pe Ion viu aici. asa este, asa a ramas pentru toti cei care l-au cunocut. :) sper sa-i placa poemul meu, stii...

se vede că e scris din suflet, amănuntele se înșiruie ca mărgelele pe o ață și trezesc o puternică nostalgie, în creionarea portretului și aventurilor știi unde să întărești conturul și unde să lași vag ca să creezi senzația de corp/volum și mișcare. plăcut text. Dumnezeu să-l odihnească.

multumesc pentru receptare.