Claudia Radu

Ma bucur pentru aceasta (a doua) MARE realizare a ta - primul volum de poezie iesit de sub tipar. Iti multumesc pentru...multumiri si nu stiu daca ti-am spus povestea: M-a atras ca un magnet titlul poemului tau, \"Baletistul\", si cred ca de atunci te-am luat in serios (recunosc, sunt un lector foarte neserios ;)) ), asta pentru ca mi-a trezit o amintire: aveam 3-4 ani si doua papusi preferate, doua balerine, ma incapatanam sa le zic baletiste si ai mei ma tot contraziceau! nu suportam, pentru ca mie mi se parea firesc: balet-baletist-balestista. Asta poate si pentru ca, avand un defect al labei piciorului, trebuia sa port un fel de balerini ortopedici. Ca sa ii port, mama ma pacalise ca intr-o zi imi va cumpara \"unii adevarati\"...Asadar balerinul era un pantof foarte incomod, pe cand baletistul...

chiar, spuneti voi cine este!


\"și voi, cine spuneți că sunt?\" (Baletistul, Dorin Cozan)

Domnule Adrian Firica, constatati bine cum, de altfel, tot asa puneti punctul pe i. Mi-am facut rezerva de i-uri, o sa va mai ofer, poate asa ne \"omogenizam\" la iarna. Sa ne tina de cald, desigur.

Anni-Lorei, asa e, cand tara e surda si se joaca de-a \"baba-oarba\", trist e un cuvant potrivit, dar nu suficient. Interesanta comparatia ati gasit, ma ref. la arheopterix.

Va multumesc pentru semne. Parodie sau nu, inca ne pasa. Dupa ce ne trece si asta (toate trec) va fi mai greu. Sau mai usor?

asa este, Leonard, radem noi, radem, dar nu e rasul nostru.

de la daci ni se trage, desigur!

multumesc pentru semn.

Laurentiu, ma bucur ca am scris ceva care iti face imaginatia sa o ia razna. ;) Daca as fi lasat rezervor, in loc de rezervorul Universului, nu ar fi fost organic. Sau...in fine. Ma irita majuscula, asta da, insa pur si simplu nu pot sa scriu Univers cu minuscula :)), dupa cum se vede. In rest, ai dreptate, merge fragmentat si schimbat pe ici-colo, am avut aceeasi senzatie cand am ajuns la forma asta, ca se mai poate lucra, insa o las asa pentru o vreme.

Anni, multumesc pentru apreciere; imi place colectia science-fiction si am zis ca „de ce nu?”

Aurel, daca ai pune un om linga o piramida, ce ai vedea prima oara? Omul, ca e un punct care nu are ce cauta in peisaj. Asta e fara doza :). Revenind la „oaia” noastra, e a lui Maslow, evident.

Silvia, atat de pamantesc incat pare nepamantesc. Incantata de trecere.

Dragos, m-a surprins semnul tau, mai ales ca iti sunt la indemana ele, „semnele”. Si muzele, se pare.

Eugenia, multumesc.

Va multumesc tuturor si va mai astept.

un desen unisex, in afara varstelor, cand totul se contopeste in \"mai mult\" si se ordoneaza in firesc, fara a alege, fara (aceasta continua) alergare. este un \"noroc\", pur si simplu, sa te loveasca un astfel de text; si daca \"Totul pare un fleac, o lucire în ferestrele blocului\", notatia nu este una a reperului sau dinspre, ci cumva dinauntru, chiar daca liniile creioneaza in continuare acest portret barbat-femeie-copil-batran, ele aparand mai mult din interior, cu puterea iluziei, decat din varful ascutit sau bont al creionului.

si da, toti visam.

ideea e ca am crezut ca am comentarii noi la text =)) si m-a surpins coincidenta, sa zicem...

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13925851/Camera_albă

bun ochi ai!

ma bucur ca am reusit sa conturez si sa transmit \"starea\". iti multumesc pentru comm.

coane Firica, vad ca \"vehementa\" mea nu e un obstacol in a ma toca marunt, sper sa nu ma prepari apoi (la foc mic).

cu multumiri pentru si pentru.

Nicusor, ma bucur ca ti-a placut. Am incercat aici o (usoara) schimbare de stil/incadrare.

va multumesc pentru semne si ma bucur sa stiu ca voi considerati ca am facut o \"inregistrare\" reusita.

Djamal Mahmoud nu e nici deprimist, nici fracturist, nici utilitarist, e poet pur și simplu. (Octavian Soviany)

Mi-a placut mult \"zicerea\" asta, printre alte ziceri de aici.

Felicitari, Djamal Mahmoud, pentru cei doi copii ai tai care si-au primit binemeritatul \"certificat de nastere\" in acest an!

mai bine decat niciodata...

Petrut Parvescu, e o poezie cu o importanta deosebita pentru mine si o semnificatie aparte... Ma bucur ca ati gasit aici un loc de popas.

ma cus-crucii cand cetii aci ce le potrivesti matale, ca bine le zici. cum de facusi legatura cu desenele (animate) nu poci ca sa stiu, dar o nimerisi foarte poate.

iti multumesc, asadar, pentru frumoasele cuvinte si urari si ma bucura cand vad ca fantomele noastre nu sunt ale noastre ci ale urmasilor urmasilor nostri.

amin.

Anni, ma bucura semnul tau. Nu e nevoie de mai mult...

Nia, multumesc pentru reco.

(sunt zapacita si obosita, uitasem ca acum pot vedea cine ce. :) )

Alexandru - pentru rezonanta; Veronica - rar comunic cu (implicit catre) cineva atat de bine! Dana, da, este un fim spaniol cu titlul asta(a aparut deja part. 2), bineinteles ca nu are nicio legatura cu poemul...si, na, ma rosesc rau cu atatea laude. :P

Cu scuze ca nu am reusit sa va raspund mai devreme.

Adrian, m-a emotionat foarte tare semnul tau. Ori ca sunt eu foarte sensibilicoasa...Ai conotat perfect! Asa \"vaz\", da. Unde pui ca nu te-ai uitat in soare pentru asta.

ma bucur ca ti-a placut. este vorba despre limite, da.

De cateva zile, astept repunerea acestui anunt pe prima pagina, acolo unde ii este locul, langa celelalte anunturi de lansare de la Gaudeamus. „Apocalipsa dupa Vaslui”, inainte de a fi trimisa la concurs, a fost postata pe acest site, nefiind nici atunci remarcata, desigur. Nu acuz pe nimeni, dar o carte despre care Liviu Papadima a spus asa:

“Apocalipsa după Vaslui e o narațiune savuroasă, greu clasabilă, dar care poate fi considerată fără probleme și roman. Amestecul de parodie arhaizantă și de jargon computeristic, bogat asezonat cu elemente ale societății românești de azi și dintotdeauna, are bătaie lungă, trimițând la o imagine a identității locale peste timp și mode. Formula accesată este patafizică și absurdistă, cu elemente ce trimit la Urmuz, la Păstorel Teodoreanu sau Luca Pițu. Savuros, textul amuză, bulversează și captivează. Aproape sigur, nu va trece neobservat. În definitiv, dacă Mizilul a intrat cam de multișor în literatura română, Vasluiul de ce să mai aștepte?”

merita toata atentia aici.

Poate ca anuntul nu e “standard”, nu e incarcat de elogii (asta neinsemnand ca nu ar fi primit aceasta carte, premiata - in parteneriat - de Humanitas, membrii juriului fiind nume grele in critica si istoria literara contemporana), eu am remarcat tocmai stilul acesta ludic si concis de prezentare a unui anunt de lansare, pana la urma, nu a unei recenzii.

In incheiere, va supun atentiei un printscreen de pe site-ul editurii, de la “noi aparitii”, sa vedem cam cine mai este editat de Humanitas...