Claudia Radu

\"ii vad ghemuidu-se\"

Claudiu,

am modificat ceva la forma poemului, pentru a usura citirea pe verticala si pentru ca asa a si fost initial (cu \"under\", doar ca nu parantezasem).

Bogdan,

multumesc pentru receptare si pentru steluta. mi-a placut ca ai vazut coaserea/anestezierea simturilor. si \"fetusii\" -\"procesul\" incepe prima parte, de la acele \"degete chircite\", continuat in strofa 2 cu \"ii vad ghemuinde-se\" - e o re-nastere. altfel.

uite cum am construit: in 1 sunt eu - intacta, e si un inceput acolo, un refuz al emotiei ca legatura cu lumea (\"nimic din afara\"), in 2 e relatia mea cu lumea/oamenii/prietenii, in 3 e umplerea si golirea totodata. e inchis. nu pot exista separat. sau da. dar spun alta poveste. asta asa, sa (ma) explic, pe scurt spus, insuficient adica, sunt mai multe luate in calcul :)

multumesc ca ma incurajezi sa nu renunt la \"artificiile vizuale\".

aaa si ma bucur ca ai vazut citirea - vertical.

incoruptibil adica.

multumesc pentru steluta.

era sa-ti zic pofta buna :))
multumesc pentru trecere. placerea e de partea mea.
si breakfast-ul

desigur :)

multumesc pentru sinceritate. mi-a mai zis cineva acum cativa minuti ca prin comentariul meu umbresc cumva sobrietatea textului. nu a fost insa un gest fortat sau mai stiu e ce nebunie. a fost sinceritate si la mine. modesta nu prea sunt, din pacate.

ma bucur ca tie ti-a placut. :)

pot sa-l propun pentru recomandare? e al meu (desigur), dar in ultrasubiectiva mea parere cred ca merita!

madalina,

in \"cutremurul\" de ieri a fost o stare, da. aici e mai mult. dar e aceeasi linie. acelasi construct. care-mi iese usor si poate voi mai ramane in el. poate nu. personal ma prefer lalaita si un pic mai in concret. asta iese greu. e nevoie de o stare speciala, dai drumul si ele tasnesc pur si simplu, nu e nevoie sa lucrezi nimic sau aproape nimic.

si textul de acum, si cel anterior au fost \"lucrate\". ori eu vreau sa

pocnesc.

multumesc pentru vaz :)

negatiile lui emilian. asumare sau transmiterea unui \"inauntru\" in care el se piteste asteptand ca \"orasul\" sa nu-si mai lipeasca meduzele de el si trenurile (emiliane, ia mai scrie tu un poem cu trenuri) sa-l duca in gara de la capatul tuturor liniilor. nimic patetic, desi poate unora le pare asa. melancoliile si, cum spune emilian in ciclul lui, depresiile au molcomul lor care nu se pot rupe (inca) din viata. sa iubesti, sa urasti, sa disperi si toate astea sa insemne o \"mai mult decat scriere\", asa zisa \"figura de stil\" sa nu deranjeze nici macar urechea obisnuita cu ora asta in care ceasul ticaie altfel si nu marcheaza la urma urmei

nimic

si placut fascinatia aia cu fulgi de altceva. :)

si reprezentari (sa nu zic desigur ca a ajuns sa ma oboseasca si pe mine :)) )

emilian,

vazut/auzit/mirosit/gustat/atins, ca de obicei.

de craceala aia aveam nevoie, crede-ma. mai ales de o craceala tropaitoare.

nicio indrazneala in schimb. liniste aici. un pic de febra inauntru poate.

personal cred ca omul mecanic e deja depasit si un fel de graal si el. acum omul are acumulatori li-on, trebuie reincarcat (cu transformator, desigur) din cand in cand. sa nu zic de ce e inauntru. sofisticaraie curata, upgrade-uri si update-uri zilnice. altfel cum sa tina pasul...asa, mecanic?

dar, nu mi-o lua in nume de rau, imi placu textul tau si don quijote-ismul din el. si bun pe recomandate. mai ales pentru ultima parte, asa cum zice emilian.

un poem care in mine a lasat tristetea intrega a \"amintirii\", faptul ca am vazut cadru cu cadru in cel mai intim detaliu (ca mesajul a fost receptionat) se datoreaza probabil si faptului ca ma regasesc in el, pe undeva.

imagini reusite (cel mai mult mi-au placut dezlegarea/legarea viei/mamei si haina atarnata in gardul de sarma). si niciun sunet intr-adevar...

mai sunt lungiri(imi) de text, e perfectibil, desigur.

daca ar fi sa spun doar starea pe care am avut-o citind, zic: zburlit par pe maini. gol. fara sunet.

eu vad in textul asta un fel de mers pe sarma: doi pasi inainte si oprirea, piciorul asezat inapoi, pentru echilibru. mie nu mi se pare o schimbare de stil, e acelasi \"dezacord\" din poemele pe care le-am citit aici la dan mihut. dezacord, bineinteles, cu gaura aia din perete. in cautarea armoniei, care nu se intampla decat dupa selectarea faptului trait. e deja istorie. echilibristul a ajuns la capat in aplauzele tuturor. usor confesional aici, e adevarat. ma bucur ca a ajuns textul asta la mai multa lume.

sau sa fie din ce in ce mai multe gauri in pereti?

si mie mi se pare, ca \"te vomiti tot\" ar putea fi redus la vomiti tot, ideea am prins-o, oricum, de la \"nu mai există nimic în tine\", nu era nevoie de un \"reflexiv\".

parerea mea.

foarte interesant articol (traducerea adica). sunt cateva typo si o exprimare greoaie, sa zicem, asta tot din cauza traducerii, probabil. dar apreciez efortul.

multam pentru perceptie. e ceva rupt/rasturnat aici. da.

tropaitoare,

am citit de cateva ori comm-ul tau, ce spui tu aci mie tot a vis imi seamana, ori alta viata, eu voiam sa stiu in prezentul meu asta ce m-a determinat sa visez asa. cu barbatul din vis nu mi se pare asa greu de descifrat ca, na, e forta pe care si-o doreste orice femeie, actiunea, etc. cu \"valea\" regilor insa m-a uimit, ca nu citisem nicio \"poveste\" de curand...si peisajul ala ciudat, muntele, poteca ingusta, fluviul...mirosul cu care m-am trezit in nari si l-am purtat cu mine toata ziua de ieri...hmmm.

mie, sincer, (cum spui si tu) mi s-a parut poezie. nu-i de-ajuns ca poetizez toata ziua, acum si noaptea-n vis vine poezia peste mine. visul din poezie, hehe.

ne mai citim emir(ule).

multam pentru comm.

da, atelier curat, cred ca nu mai e nevoie sa spun si de ce.

pe mine m-a amuzat si mai tare biografia in care este o incoerenta mai mare decat aici unde omul n-a mai apucat sa fie nici coerent, nici incoerent, ca amorul a ramas jumulit

iar el...

ca e cum spui tu, claudiu

nu pot pentru ca sa cenzurez ca asa a fost scris la prima mana pe yahoo messenger si visul e 100%...real =)).

dar n-o fi pacat sa scot finalul ala ca nu trebuie acum sa fie integrala din arhiva mea. (oricum am scos id-urile si replicile care erau destul de previzibile adica aaahhhh oooohhhh mmmmmmmm)

si ca m-am trezit barbat si eu ma intreb.

dar si mai rau ma intreb ce-o fi cu \"valea regilor\" intr-un vis in care sunt barbat?

sa intru in cate-o pagina si sa nu stiu ce sa spun. aici, spre exemplu. si poate ca am o altfel de vedere...si poate mi se pare mie...

poem ancorat (doar ancorat pentru ca \"ochiul\" poetului ne va arata \"altceva\") in cotidian, vad hypermarket-ul ala in care tu plimbi caruciorul si totul e ca un clip R.E.M., pe ecran apar alte cuvinte, in sufletele \"ghemuite\" sunt alte....vise umede.

finalul excelent. tristete multa in poemul asta. sau asumare doar. un consumerism care distruge, incet-incet, orice vis.

o alta dimineata.

nici nu-ti dai seama cat ma bucur ca ai vazut asta, in sfarsit :P. initial am vrut sa pun rosu si albastru (de laborator vorbeam) apoi m-am gandit la tine si la trilogia de care pomenesti (care e printre preferatele mele ever!!) si am asezat cu un zambet acel alb.

:)

am citit cu atentie. si de-asta am spus ca starea (cel putin la mine) s-a transmis partial, nu cu toata intensitatea ei. si am inteles si rostul cadrelor tale si faptul ca sunt diferite, la albastru spuneam ce-mi place, intr-o anumita ordine, uitandu-ma pe text (nu comparam halatele cu gardurile deci, desi paralela viata/moarte viata+moarte e aceeasi). era vorba de alt experiment, de experimentul tau in laboratorul vietii si al mortii, dar nu m-am exprimat eu potrivit, probabil. (credeam ca e usor de intuit daca fac sectiuni in comentariu de rosu si albastru); de la lamelele alea am pus titlul comentariului.

si am spus ce nu-mi place, atat. nu trebuie sa tii seama de asta. e pur si simplu o parere pe care-am facut-o prin defragmentare. intregul e ok.

orice ai spune un singur lucru il repet: \"si nici\" ala nu suna. deloc. pune-l altfel daca vrei sa \"legi\". tu stii foarte bine sa faci asta.