Poezie
Caii întunericului
1 min lectură·
Mediu
atât de mulți străini aici
împrejurul coastelor - un corset
al singurătății pline
de chipuri, de pași
inutile amprente
în nisipuri
peste umbra roșiatică
a unui apus
da
peste umbre
mereu peste umbre
dincolo de coastele mele prea strâmte
care nu pot închipui nici rai, nici iad
nu
nimic în afara frumuseții
deci vino, vino aici
aprinde oasele
în amintirea strălucirii
aleargă cu mine
034.511
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Radu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Radu. “Caii întunericului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/14120147/caii-intunericuluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FEFEFanache Emil✓Textul pare să fie un fel de stereotipie contextuală. Textele mele sufereau de aceeași problemă (trecând peste rimă). Adică ai chipuri, pași, umbre, amprente pe nisip. În plus, nu are forță, intensitate, nu are "feeling" cum zic americanii.
0
DCDistincție acordată
pentru mine e un text romantic camuflat. pentru ca ceea ce spune poetul e, in esenta, o renunțare la fapte, la intrupare, si o pastrare a frumusetii care a fost; singurul lucru pentru care cere co-participare.
Nu e vorba despre iubire, după mine, ci despre sora ei veșnică, singurătatea în care luminează.
Nu e vorba despre iubire, după mine, ci despre sora ei veșnică, singurătatea în care luminează.
0
CREmil,
Vorba clasicului: "Stereotipie să fie, dar s-o știm și noi!"
Dorin,
Naturală fiind, cum mă știi, o să-ți mulțumesc pentru spunere. Mă-nclin.
Vă foarte mulțumesc, domnilor!
Vorba clasicului: "Stereotipie să fie, dar s-o știm și noi!"
Dorin,
Naturală fiind, cum mă știi, o să-ți mulțumesc pentru spunere. Mă-nclin.
Vă foarte mulțumesc, domnilor!
0