Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@claudia-raduCR
Claudia Radu
@claudia-radu
Poezie

Caii întunericului

1 min lectură·
Mediu
atât de mulți străini aici
împrejurul coastelor - un corset
al singurătății pline
de chipuri, de pași
inutile amprente
în nisipuri
peste umbra roșiatică
a unui apus
da
peste umbre
mereu peste umbre
dincolo de coastele mele prea strâmte
care nu pot închipui nici rai, nici iad
nu
nimic în afara frumuseții
deci vino, vino aici
aprinde oasele
în amintirea strălucirii
aleargă cu mine
034496
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
64
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Claudia Radu. “Caii întunericului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/14120147/caii-intunericului

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@fanache-emilFE
Fanache Emil✓
Textul pare să fie un fel de stereotipie contextuală. Textele mele sufereau de aceeași problemă (trecând peste rimă). Adică ai chipuri, pași, umbre, amprente pe nisip. În plus, nu are forță, intensitate, nu are "feeling" cum zic americanii.
0
@dorin-cozanDC
Distincție acordată
dorin cozan✓
pentru mine e un text romantic camuflat. pentru ca ceea ce spune poetul e, in esenta, o renunțare la fapte, la intrupare, si o pastrare a frumusetii care a fost; singurul lucru pentru care cere co-participare.
Nu e vorba despre iubire, după mine, ci despre sora ei veșnică, singurătatea în care luminează.
0
@claudia-raduCR
Claudia Radu✓
Emil,

Vorba clasicului: "Stereotipie să fie, dar s-o știm și noi!"

Dorin,

Naturală fiind, cum mă știi, o să-ți mulțumesc pentru spunere. Mă-nclin.

Vă foarte mulțumesc, domnilor!
0