Poezie
Pulsatil
1 min lectură·
Mediu
cumințenia amintirii mi-a așezat zilele
în largi spații criogenice –
se pot întoarce, în visare, de pe-o parte pe alta
ca monedele în buzunar
seara deschid registrul, le număr
citesc etichete atașate la deget
fac o nouă selecție, în funcție de transformări
de pildă, ele își schimbă permanent culoarea –
cele mai multe sunt indigo
uneori mi se face poftă de o disecție
spun ala-bala-portocala și aleg:
ziua se lasă moale sub bisturiu
mă delectez –
înșirate în intestine
clipele se dezvăluie jilav
la picioare, controlul se pierde
un fel de semnal pleacă spre toate
în adevăr –
se prefac în moriști
în spatele lor numai vântul
024515
0
o anatomie cinematografica, fluida, calma ocrotitoare in ritmurile unui ritual secret.
stare,
imagine, confort, detasare!