Mi-e dor de o zi cu ploaie,
o zi cu ploaie caldă,
de vară…
Să simt în nări
abur de praf umezit,
miresme de liliac bătrân,
scuturat…
Să mă întorc,
cu sufletul plin de aburii ploii
lângă tine
Cerul se întunecă a ploaie. Între noi și zbor a rămas doar glasul păsărilor din diminețile ploioase de toamnă. Mi-e dor de un răsărit cald, între două gene de munți, cu surâs de garofiță sălbatecă și
Caută printre gândurile tale
Si poate mai găsești o speranță,
Un pas,
Sau un vis rămas ascuns,
Sub valuri de tristețe…
S-au risipit clipele de fericire,
Dar degetele tale au lăsat
Urme în
În fiecare primăvară,
Când se trezesc fluturii,
Ochii tăi îmi par mai verzi,
Iar inima ta mai fierbinte.
Pașii ce mă poartă spre tine
Trec tot mai grăbiți
Și te simt tot mai aproape
Ca o
Te căutam de mult, cu-nfrigurare
Și te-am zărit târziu în dreapta mea ;
M-am aplecat să-ți sorb tristetea rece
Dar n-am găsit decât tăcere grea.
În fața cerului și-a lumii albe
Stăteai setos
Se-nalță încet amurgul…
e-un dans ciudat,
de aripi,
un cântec surd,
o îndoială…
Și curg nuanțe de albastru,
se sting ușor
și se aprinde cerul,
ca o speranță…
Am adunat,
azi,
frunzele, una câte una ;
și apoi am acoperit fereastra din nord
cu obloane grele.
Nu va mai veni crivățul,
va fi mereu toamnă
și-mi voi simți sufletul frunză,
arămie,
pe o
Se întâmplă uneori
Ca fluturii să viseze ;
Câmpia se umple de soare
Si fericire.
Câteodată,
Fluturii cântă.
Nu-i aud decât florile
Si copiii.
Dar sunt zile
Când fluturii plâng…
Se
Am coborât la rădăcina unui măr.
Să mă soarbă, însetat,
din amarul pământului
și apoi să mă înflorească,
albă,
pe ramura sa.
Să cresc, apoi,
și să mă culeagă,
cu palme răcoroase,
în prag de
S-a desprins minutul
dintre floare si fruct
si, frant, zborul pescarusului
a lasat in urma
alunecarea dulce a intunericului in mine.
As vrea sa sfasai dintr-o miscare
perdeaua de lacrimi,
sa
Amintirea imi saruta pleoapele
intre doua lacrimi
si simt
la capatul drumului,
ca intr-o oglinda,
pasul de ieri,
tacerea cuvintelor nerostite
si
neastamparul intamplarii
de a fi iubit,
Am simtit atingerea petalelor tale, dragoste,
Si gustul polenului, amarui…
E doar vantul cel care mi-a purtat
Pasii
Deasupra visului tau
Si m-am oprit acolo,
Fantana,
Sa adap asteptarea
Si
LIMANURI
Dupa-amiaza era fierbinte. Orasul parea pustiu. Umar langa umar, masurau pietrele drumului. Se plimbau de cateva ore, fara ca vreunul din ei sa sparga tacerea. Se temeau de cuvinte
Stiu ca in fiecare zi privesti cutia postala. Si daca as inceta sa mai scriu, aripa ta ar tremura trista, si s-ar ascunde in umbra unei lacrimi neplanse. Te cunosc, iubite, te cunosc atat de bine
JURNALUL
“Au trecut aproape zece ani din ziua cand inima mea s-a frant, ca o aripa in intunericul deznadejdii. N-am sa aflu poate niciodata de ce intre noi s-a asternut tacerea, de ce
Si-a frant zborul dragostea
In coltul inimii tale.
Si am asteptat
Sa o ajuti
Sa se inalte din nou.
Si am sperat
Sa se inalte din nou.
Zilele mele au ramas
Prinse in asteptare.
…si ploile au
O VARA...
“Intre noi si noi a coborit o aripa. I-am zarit penele printre firele de praf asternute pe palmele mele, i-am simtit zbaterea calda ca pe un bocet si acum astept. Drumul meu a
SÃPTAMANA DE LA CAPATUL DRUMULUI
Miercuri...
M-am intors de cateva zile in oras. Au trecut zece ani de cand am plecat, zece ani de cand am fugit din fata amintirilor, sperand sa uit.
Stiu ca esti acolo,
stiu ca nu ai plecat,
niciodata.
S-au trezit pasii tai rataciti
printre amurguri incetosate
si nu ai gasit drumul spre casa.
Priveste Steaua Polara,
anina-ti
Descatusata in amintiri
iubirea reinfloreste asemeni
merilor.
Ii simt pocnetul suplu al florilor,
ploaia de petale albe,
nesfarsitul albastru al cerului de iunie,
aripile stravezii ale
E o lumina in
zambetul trandafirilor
si un cantec,
tandru ca o mangaiere...
...ma intorc in lumina amurgurilor de vara,
cu Dunarea arzand in sclipiri rosietice,
cu padurea de
Se intorc iar cocorii
si, dincolo de albastrul cerului,
poarta cu ei infinitul.
Ma dor aripile ostenite,
imi vajaie urechile de atata drum,
dar ma intorc la izvoare
cu sufletul ars
si