Poezii

Mi-e dor de o zi cu ploaie, o zi cu ploaie caldă, de vară… Să simt în nări abur de praf umezit, miresme de liliac bătrân, scuturat… Să mă întorc, cu sufletul plin de aburii ploii lângă tine

Caută printre gândurile tale Si poate mai găsești o speranță, Un pas, Sau un vis rămas ascuns, Sub valuri de tristețe… S-au risipit clipele de fericire, Dar degetele tale au lăsat Urme în

A bătut o aripă. Fereastra mea s-a deschis, senină, spre azuriul cald al cerului. Dincolo de ea, în zbor infinit, cocorii imi dădeau bună-dimineața.

În fiecare primăvară, Când se trezesc fluturii, Ochii tăi îmi par mai verzi, Iar inima ta mai fierbinte. Pașii ce mă poartă spre tine Trec tot mai grăbiți Și te simt tot mai aproape Ca o

Te căutam de mult, cu-nfrigurare Și te-am zărit târziu în dreapta mea ; M-am aplecat să-ți sorb tristetea rece Dar n-am găsit decât tăcere grea. În fața cerului și-a lumii albe Stăteai setos

Se-nalță încet amurgul… e-un dans ciudat, de aripi, un cântec surd, o îndoială… Și curg nuanțe de albastru, se sting ușor și se aprinde cerul, ca o speranță…

Am adunat, azi, frunzele, una câte una ; și apoi am acoperit fereastra din nord cu obloane grele. Nu va mai veni crivățul, va fi mereu toamnă și-mi voi simți sufletul frunză, arămie, pe o

Se întâmplă uneori Ca fluturii să viseze ; Câmpia se umple de soare Si fericire. Câteodată, Fluturii cântă. Nu-i aud decât florile Si copiii. Dar sunt zile Când fluturii plâng… Se

Am coborât la rădăcina unui măr. Să mă soarbă, însetat, din amarul pământului și apoi să mă înflorească, albă, pe ramura sa. Să cresc, apoi, și să mă culeagă, cu palme răcoroase, în prag de

Sângeră zarea la asfințit… Cad petalele nopții peste inima noastră… și visăm, și sperăm că mâine va fi soare și o zi lungă, lungă…

S-a desprins minutul dintre floare si fruct si, frant, zborul pescarusului a lasat in urma alunecarea dulce a intunericului in mine. As vrea sa sfasai dintr-o miscare perdeaua de lacrimi, sa

Amintirea imi saruta pleoapele intre doua lacrimi si simt la capatul drumului, ca intr-o oglinda, pasul de ieri, tacerea cuvintelor nerostite si neastamparul intamplarii de a fi iubit,

Am simtit atingerea petalelor tale, dragoste, Si gustul polenului, amarui… E doar vantul cel care mi-a purtat Pasii Deasupra visului tau Si m-am oprit acolo, Fantana, Sa adap asteptarea Si

Si-a frant zborul dragostea In coltul inimii tale. Si am asteptat Sa o ajuti Sa se inalte din nou. Si am sperat Sa se inalte din nou. Zilele mele au ramas Prinse in asteptare. …si ploile au

Stiu ca esti acolo, stiu ca nu ai plecat, niciodata. S-au trezit pasii tai rataciti printre amurguri incetosate si nu ai gasit drumul spre casa. Priveste Steaua Polara, anina-ti

Descatusata in amintiri iubirea reinfloreste asemeni merilor. Ii simt pocnetul suplu al florilor, ploaia de petale albe, nesfarsitul albastru al cerului de iunie, aripile stravezii ale

E o lumina in zambetul trandafirilor si un cantec, tandru ca o mangaiere... ...ma intorc in lumina amurgurilor de vara, cu Dunarea arzand in sclipiri rosietice, cu padurea de

Se intorc iar cocorii si, dincolo de albastrul cerului, poarta cu ei infinitul. Ma dor aripile ostenite, imi vajaie urechile de atata drum, dar ma intorc la izvoare cu sufletul ars si

Ce drum sa-mi mai poarte pasii? Ce lacrimi sa-mi mai spele gandurile si zborurile si saruturile? Unde sa-mi mai adun visele daca palmele tale s-au sters, fara urma? Nu-mi mai pot numara

Suntem doua lumi, tu si eu, una aici, langa inima mea si alta dincolo de zarea ce ne desparte. A fost un pod intre noi, o raza de lumina, razleata, prin suierul gandurilor

Iti simt incrancenarea in priviri si pasii tai se-ndeasa, tristi, in umbra unor amintiri. E tot acelasi drum si azi, dar mai stingher; aceeasi liniste ciudata e-n jur; ma-nvaluie

Amurguri se intorc in mine Asemeni pasarii in zbor Ce-si scutura usor aripa La umbra cuibului de dor. Ma-ntunec in lumini de-albastru, Renasc in amagiri de alb, Mi-s ochii galbena

Se-ntuneca in mine o fereastra Si canta glasul toamnei in surdina; Ma prind in jocul frunzelor tacute Si toamna e in mine ca-n gradina. Mi-e pasul greu si ochiu-ncercanat Si bratele

Mi-e sufletul o coarda de vioara Pe care ard arcusuri de taceri, Si fruntea-mpovarata de lumina Nestinsei amagiri de ieri. Nu pot sfarma cu degetele zidul Ce si-a intins amarul intre