Claudia Martis

cred ca vin dintr-un alt timp, cand totul era mai simplu, mai romantic si, poate, mai aproape de sufletul celorlalti...
Poezia si textele scrise, cred eu, sunt facute sa ajunga la cei din jur, sa transmita simplu si firesc o parte din cel ce le scrie. Si asta nu inseamna superficialitate.

...ceea ce scriu, fara pretentia de a se constitui in literatura, e ceea ce simt.

poate ca e nevoie si de versuri simple, mai putin subtile... textele nu sunt scrise acum, ci, demult, intr-o alta etapa a vietii, dar m-am intors la ele dupa ce am \"rasfoit\" un pic ce a fost inscris pe site in ultimii ani. ...poate ca locul meu nu e aici...

cred ca site-ul asta e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-au facut romanii in ultimii 12 ani. ma bucur ca ceea ce scriu e aproape si de inimile altora. si ma bucur si de cunostinta! daca as fi avut o fetita, i-as fi dat numele de raluca, e un nume pe care il iubesc foarte mult.
Claudia

\'melancolia asta pozitiva si constructiva\' despre care tu spui ca m-a infestat e o parte din mine. asa am fost mereu si daca nu exista partea a doua(adica melancolia constructiva) viata mea ar fi fost o continua asteptare a unui vis. si ar fi fost trist!
poate ca te va molipsi si pe tine, cine stie?

Multumesc pentru sugestie, dar deocamdata o las asa.Fara se te superi, da?

Am sa iti raspund doar cu un fragment din alte ganduri ale mele:
\"Dar dragostea are atat de multe povarnisuri! Undeva, acolo sus, te asteapta fericirea, dar e atat de lung drumul! Faci cativa pasi si piciorul iti aluneca; toata stradania ta se duce pe rapa si te trezesti din nou in punctul de unde ai plecat. Se intampla ca genunchiul sa-ti alunece pe un colt ascutit de stanca si sa-ti sangereze. Trebuie sa te opresti si sa-ti pansezi ranile. Daca esti optimist, pleci mai departe, daca in tine totul se naruie si pamantul iti aluneca de sub picioare o iei la vale, cautand adapost.
Dar daca ramai suspendat undeva intre inceput si sfarsit, daca nu mai poti face un pas nici inainte nici inapoi?\"

Au trecut atat de multi ani de atunci! ...si viata si-a urmat cursul. Dar caut in fiecare dimineata buchetele de ghiocei ofiliti la poarta mea.
Ma bucura faptul ca ceea ce am scris ti-a redat speranta. Si trebuie sa stii ca dragostea e intotdeauna in noi, trebuie numai sa ai rabdare sa o cauti. Si o vei gasi mirifica si posibila chiar inauntrul \"cercului nostru stramt, cotidian\".