ciutura carmen luminita

la stânga zbor în mijloc verde la dreapta plutește icoana .......................... deodată linia spațiului curb îmi topește chakra din frunte

în fiecare adevăr un genunchi înfipt în coastă în fiecare timpan o promisiune uitată în fiecare celulă o fecioară dansează sau se trece cu vederea pe sine pre gustul clipei deșert

într-un colț de stâncă oasele își ascundeau carnea din beregata cerului până-n marginea ciotului vârf de curent .............. sub nisip începuse sfârșitul

pipăi întunericul din artere între degete se-aud voci de coaste flotante prima zi de nenaștere un fractal de singurătate

o porție de cer pe cap de tălpi mai spânzură planeta în morți mai picură nesomnul și iedera în marș funebru ............... timp dureros obosit și nervos umflat în pene de-atâta zbor pe

ușile nopții se rup azi își arată pielea biciuită de mânii în sânge mai arde mocnit nerostirea .......... dinspre nicăieri nu vin nici un fel de vești

Îngerii vorbesc blond alăptează femeia născătoare trupul bea timp.

liniștea poetului într-o vază cu flori fără aer și apă și totuși trăiesc cu apă din sângele meu exportat printr-un wormhole oranj

Deschide- mi, spre seară, o fereastră între ochi, o să răsară întrebări despre cum se dospesc visele. Două canale roșii aspiră dependența de tine sărut închipuit înainte să înghiți cuvintele pe

pentru fiecare femeie desenez oglinzi întru nașteri pentru fiecare copil desenez fântâni cu izvoare înnodate pe cer pentru fiecare vers mă caută același sâmbure de noapte chiar și în

Să- ți spun povestea păsării care a răpit un copil? Născătoare,noaptea apunea sori, gemea un cântec de leagăn din lemn uscat cioplea un trup mic, a pus brațe întinse spre gâtul pomului cu

în spasmul serii încremenită pe cerul gurii descântec să-mi fie durerea

Atâta greu piatră colți roși alunecă rabdă eșecul fizic tâmpla culcă o lacrimă, mai multe mor pe gura mută, clipa s-a întors în pagină pun semn de carte pe ieri aștept un pumn de sare pe

masculin feminin și atât de controversat drept la replică se așteaptă confirmare a binelui ......... facerea de nou ascute simțurile

De vreo două răsărituri mă tot caut, m-am rătăcit într-o noapte care nu părea să fie a mea. Pipăi întunericul din mine arterele mi s-au mutat între degetele goale. Din spate s-aud voci, cineva

Se ridică valuri de cald peste munte? Sau e doar noaptea care mă culcă? ....pe palme de zăpadă.... N-am murit, am plecat să dorm cu jepii, in gând să port vorbe nespuse la timp de

sens unic de mers destinație libertatea ai ales palmele pline original de pline au plesnit aerul răstignit între genuri mai bogat cu alt

mi-e lacrima bob dunga de rid prescurtare ceasuri de liniște ascultare tac iau suflet în suflet mănânc trup întreg