atât de nu

Ciutura Carmen-Luminița,
cred că poezia dumneavoastră se află în aria modernistă, unde expresia șlefuită mizează pe contrast și sugestie, iar poemul de mai sus amalgamează simbolurile, laconic, și...elocvent. Citez: \"ușile nopții se rup\" - noaptea, apanaj al poeziei de tip romantic, preluată de moderni, \"azi își arată pielea\". Este o identificare a organicului, \"pielea\" care traduce mai departe viața, etc., prin simbolul anorganic \"ușile nopții\". Predicatul acestei poezii este \"nerostirea\", care asemeni \"necuvintelor\" stănesciene presupun o tensiune care trebuie eliberată. Punctele de suspensie demonstrează absența unui fragment de text, poate fi orice, e la îndemâna cititorului \"să-l scrie în imaginație\". Finalul, e dezlegarea acestui neajuns liric în dreptul propriilor aspirații: \"dinspre nicăieri/ nu vin nici un fel de vești\", adică această suferință surdă (\"mai arde mocnit\")ar fi precar interceptată...
Cu prietenie, liviu ofileanu

intuit corect! Cât despre tendința de a lucra în umbra \"stânciană\" e unul dintre atuurile mele,vă mulțumesc pentru trecerea și semnul Dvs.,Domnule Ofileanu