O frunză,
căzută din vârful unui copac,
pe betonul rece și ud
al trotuarului
plin de frunze...
Mașina cu muzica dată la maximum
trece lasciv prin acest univers mortuar...
Zilele devin tot
Ploaie.
Scena e udă.
Cîteva plante de porumb,
Cerul e gri.
Cafeaua.
Bricheta.
Arborii-nuc.
Plouă, nu, stă.
Peste drum, farmacia , cu multe elemente,
Eu, privesc,
Decorul e perfect pentru o dimineață
Seară,
Un om,
Un bacs de pește congelat
Marea nordului, rece,
Eu , cu un cidru în mînă
Sudoarea rece avictemelor mării,
Tu, cu un trandafir ,
Eu într-o mașină bună,
Porumb pe jos
O seară
O zi
Miercuri e o seară de iulie,
Ce seară?
Dar e zi,
Mașini circulă,
Și stàm,
O bere?
O bere.
O scrumieră?
O scrumieră
O scrumbie?
O scrumbie.
Un rîu ,un pod,dar lasă,
Ochii
Nopți.
Zile.
S-au terminat, cîinele aleargă,
Ioniță bea bere, beau și eu,
Î-mi pune,
Mișcă o furnică,
Ea curăță mesele,
E grasă,
Coneacul l-am băut,
Tu care privești,
O, vai!
Plouă.
Noapte.
Ninge.
Cad frunze.
E zi.
Soare.
Mișcă vietăți prin beton, prin alee
Tu miști,
Eu mișc.
Ceasul doarme.
M-am curbat, plec spre beton.
Infinit în noapte-zi.
Eu
Ploaie.
Scena e udă.
Cîteva plante de porumb,
Cerul e gri.
Cafeaua.
Bricheta.
Arborii-nuc.
Plouă, nu, stă.
Peste drum, farmacia , cu multe elemente,
Eu, privesc,
Decorul e perfect
Cînd?
Se întreabă,
Unde?
Se întreabă,
Furnica, greierele , gîndacul, viermele,
Larva de libelulă, calul alb-gri,
Unde, cînd?
Eu știu , florile sînt crescute pe ramură, ramură se
Ninge și cerul e un patinoar printre ramuri, ,
Un pițigoi zboară, în zbor lent peste dealuri,
Din nou, cerul e din albastru ,de sticlă, cristal,
Totul e alb, totul e alb.
Am plecat la
Copaci, meri.
Un pițigoi.
Un vierme.
Doi pițigoi.
Drumul șerpuind prin dealul acesta.
O tufă.
Un cal în depărtare.
Lanțul cu care a fost legat ceva, un animal.
Ranga.
Mirosul
Copaci, meri.
Un pițigoi.
Un vierme.
Doi pițigoi.
Drumul șerpuind prin dealul acesta.
O tufă.
Un cal în depărtare.
Lanțul cu care a fost legat ceva, un animal.
Ranga.
Mirosul
Tu, eu, tu.
Vrabie.
Aripile tale,
De vrabie?
De vrabie,
Tu zbori prin aer, cu aripile.
Tu zbori, de pe masă pe spătarul scaunului, și cauți semințe , pe jos, pe sus, sus……..
O ramură, pe
Ploaie.
Scena e udă.
Cîteva plante de porumb,
Cerul e gri.
Cafeaua.
Bricheta.
Arborii-nuc.
Plouă, nu, stă.
Peste drum, farmacia , cu multe elemente.
Eu, privesc,
Decorul e perfect
Cerul e facut,
Gresia din piată sfărîmată.
O gîză tocită pe "asfalt".
Tu.
Eu.
O groază de idei.
Tu, eu, mișcați de această devenire ,din crăci și bucăți de piatră.
Nori , rouă
Dimineață.
O dimineață.
Scrumul, de țigară.
Mașina clare chiar acum a trecut.
Votca rece, caldă.
Razele ce trec aproape paralel,
Cu solul aproape aburind , aburind.
Ce lucruri mai aveți
Am plecat,
Mi-am luat vacanță,
Plec gata, plec.
Drumul e liber, ce?
Plec.
E liber, plec.
Norii sînt de groază,
Pe frunze o bură de ploaie.
E liniște, doar vietățile se aud mișunînd.
Creierul meu a urcat,
Sa vină cineva,
Cineva care se urcă pe bloc.
Eu m-am plecat într-o parte,
Soarele s-a plecat
Căci mîine e ziua , chiar azi , chiar acum.
Eu urc spre stele, voi?
Eu
Prin ploaie,
Plecam la Pol.
Unde ești tu timp pierdut,
Te-am pierdut?
Mișca ceva în America,
O bere, ha, ha, ha.
Staționez.
Ochiul e limpede,
Tu trecatorule,
Unde mergi?
La
Mijlocul unui pom,sau de coronă de copac,
Un cuib de turturea,s-au de porumbel sălbatic.
Mi-am luat ochii din miezul frunzelor...
Ochii mei relativ verzi.
Fierbe oala cu sarmale,o oală cu capacul
Pe o zi,
Mișcare,
Frunzele au căzut,mișcă,
M-am luat după o clipă,secundă
Pînă la sfîrșit.
Orele,orele...
Sînt un stîlp de înaltă tensiune,
,un mugur de jugastru ,de pom.
Stelele au cazut în
O oră,
De cules struguri,
Sub o tufă de buruiană sălbatică,
Mă înțelegi?
Dau timpul înapoi,
Sîntem doi,
Doi ochi,
Eu și tu,
Ochiul meu și ochiul meu,
Vă privesc,
Cu ce?
Cu un fel de
Noapte
Noapte de vis, ,
Am sculptat o limbă de șopîrlă,
Se poate așa?
Tu ești o metaforă,
Voi
Noi
Adică numai eu.
Adevărul e că sîntem niște împușcați la barul ăsta,
Tu poeta
CV