Timp , pe vremea insectei.

Cînd?

Se întreabă,

Unde?

Se întreabă,

Furnica, greierele , gîndacul, viermele,

Larva de libelulă, calul alb-gri,

Unde, cînd?

Eu știu , florile sînt crescute pe ramură, ramură se apleacă de greul lor,

Bine, mașina în noapte, sub un copac, parcată,

Și ligheanul, de la robinet,

Papura, de la marginea bălții,

Să-i spun libelulei , nu știu ce, da ce sînt eu?

Nu,

Papura se înalță spre stele atunci știu că e o seară de vară,

Sub stele, Lună, nu? Broaște, greieri, mirosul, o, o, o,

Nu,

E o seară de septembrie, calmă, o ce seară, greierele doarme amorțit,

Tăcerea e fantastică,

Luna, mirosul de lemn proaspăt giluit, frunză uscată de nuc,

Picioarele mele mirositoare, plăcut mirositoare,

Ce? Să lași muște-i să întrebe ne știu ce? Nu, o, dacă aș privi un ou,

Și totuși aș vedea, un apus , sau nu știu ce,

Pătratul care , pătrat, care încadrează cerul de seară cu stele,

Este mai pătrat decît cînd zic eu cuvîntul pătrat?

Triunghiul e mai triunghi, asta da, dar pătratul , nu,

Emai pătrat , și triunghi , hai și triunghi ce zic eu, domnule!

Steaua a apus la mijlocul nopții, sub umbra de rouă,

O, o insectă, plus o insectă, egal cîmpul cu maci, și cînd te pișcă insectele, și pe picioare ai răni de la iarba înaltă,

Mijlocul cuvîntului, un mijloc, o, mijlocul cuvîntului, mijlocul unei nuci,

În octombrie, sîmburele curățat de pieliță, luat cu prune, cînd prin cap îți circulă numai matematică, și săli de clasă ore, orele, o.

Numai furnici îmi trec prin cap.

Atît.