Poezii

Barbati frumosi Cu plete de sarma Cautau cu entuzasm Seva sucului de soparla. Injectandu-se cu celula Barbatii de cauciuc Miroseau cu sarg Mirodenia izvorata Din dara de

CCiprian

0

1

Când a venit Ioan Din pulberea pustie, S-a luminat văzduhul De neagra vecinicie? Atunci,contorsionat Cuvântul, Se legăna sub glie. Și când s-a frânt, Călcâiul îi alerga molatec Spre apa

CCiprian

0

0

Și m-am trezit apoi singur La marginea Universului, Cum s-a trezit odată ziua La marginea întunericului, Necuprins de stele și de vânt. Noaptea era în mine Înmormântată în Cer, Ca o

CCiprian

0

0

Mergând pe calea creației Omul a aflat Un nou Univers O nouă lume Și un alt mers. Pătruns de setea De a pedepsi lumea, De dorința ascunsă De a o birui, Pătruns de chemarea mistică Și de

CCiprian

0

0

Vreau să iubesc. Și să dau carne Iubirii mele. Să împroșc cu sânge Fața neagră A dușmanului meu. Vreau să urăsc Și să dau oase urii mele, Să lovesc cu rotula Din toată puterea, Fața albă

CCiprian

0

0

Sunt 17 veri De când mă cheamă pământul. Vântul nu bate Ca să-mi fluture praful De pe geana ochilor. Cerul mă lasă adormit. De 17 veri Soarele veghează Deasupra capului meu Cu o

CCiprian

0

0

Parazit între popoare, Moartea-n inimă mă doare. Demonul interior Mă frământă pân’ la dor Eu trăiesc imaginabil, Într-un leagăn incurabil, Ca martir al îndoielii Vin din „capiștea

CCiprian

0

0

Moartea-factorul contingent al lumii, O exercitare strâmbă a voinței, O trecere pasivă,dincoace Sau dincolo de zări. Unde este libertatea omului, În acest Univers aberant Condamnat la

CCiprian

0

0

Propun să schimbăm realitatea: Să-i punem omului creastă și cioc, Ca-n sfera cea mare cu raze și foc, Să cânte din nou la ivirea zorilor. Să-i punem în spate vreo șapte aripi, Și-n piept să-i

CCiprian

0

0

Doar individul uman Își înșeală specia. Deși în inima lui curge Sângele rațional, În teoria existenței, Găsim mereu O plenitudine a descreșterii. Da.Sunt un nebun. Un nebun la scară

CCiprian

0

0

Totul se știe de când lumea. Noi,oameni ai viitorului, Nemuritorii de rând, Care trăim în afara timpului, Cuprinși de materia cuvintelor Nu aderăm încă la ființă. Pietrificat în carnea și

CCiprian

0

0

Pornesc la drum cu o idee indiferentă. Răzbat la lumină Doar în meditații nocturne. Somnolența mă face răspunzător Pentru orice idee. Adevărul și minciuna, Au început să subziste în

CCiprian

0

0

Moartea m-a inițiat în neant și în ridicolul de a fi viu. Timpul m-a lăsat fără gest, iar gândul la moarte, îmi uzează tăcerea de prea mult \"negativism\". M-am lecuit de viață căci nu mai

CCiprian

0

0

Cârtiță, de ce ridici Mușuroaie de furnici? Nu ți-e frică dacă strici Munca boilor cu bici? De ce-mpresuri pe ogoare Mii și mii de domușoare? Plâng plăvanii pe dogoare Împiedicați în

CCiprian

0

0

Cel care stoarce Lacrima din ochiul cerului Și al pământului Va plânge cu lacrima prafului De piatră, Și cu polenul de păpădie. Când stoarce lacrima din ochiul timpului El poate vedea Jocul

CCiprian

0

0

Voi ascultați în inimi sparte Păsările cu aripi moarte. Și din cerurile frânte Cu luminile vibrânde Prindeți fiarele neblânde Ca și moartea pe morminte. Strângeți ape parfumate Din păduri

CCiprian

0

0

„Să înveți să iubești până și ziua care crezi că nu ți-a dat nimic…”(C. Noica \"Mathesis Universalis- Bucuriile simple\") Te războiești cu tine, nebunule! Voind să ieși

CCiprian

0

0

Pe cerul cu lună rece și clară Stele-lumini în colb negru scăpară. Ca plopul înalt de strajă să pară, Noaptea pe jos scutură floare. Aici sclipesc focoase-auzitoare, Arzând sub frunze

CCiprian

0

0

-Pomule cu multe spine Și cu florile ciorchine Lemnul ăsta cum te ține Când tragi ploile la tine? -Frunză verde flori de nufăr Multă vreme stau și sufăr Da\' de asta nu mă supăr. De mi-i

CCiprian

0

0

Cutreieram\"dumbrăvile Astartei\", Îndulcitor bând mierea pielină. Puneam pe piatră culorile artei Și cufundamm o vreme deplină. Muritor mă-nec în umbrele codrului, Dar cum trec și-ascult

CCiprian

0

0

-Mărule,cu mere dulci Dorul mândrii mi-l aduci! Când pe-al plaiului pământ În mijloc de Raiu sfânt Treci din gura șarpelui În gâtul bărbatului, De pe fața femeii Pe câmpuri cu meii, Hai,hai,

CCiprian

0

0

Acum, moartea Nu mai încape În închipuita,nevăzuta, Tragedie absurdă A neantului tău. Puterea vieții ucide trecerea. Ca să trăiești în continuare, Nu lăsa deloc Să-ți pătrundă în

CCiprian

0

0

Piatra din capul unghiului Þi s-a înfipt în inimă Ca un țăruș. Þi s-au transformat arterele În stane de piatră, Iar sângele ți s-a făcut mortar. Þi s-a întărit vena De lumina care se strânge

CCiprian

0

0

Se ia o felie de timp și se unge cu dulceața neagră a unor cireșe amare. Se picură apoi cu pipeta o duzină de lacrimi sărate și se spală apoi foarte bine negreața dulceții până se va obține o

CCiprian

0

0

Participăm mistic, La o taină eternă: \"Dumnezeu s-a născut om\" Iar omul este Marea Răscumpărare. Dumnezeu în noi E originea absolută. Cu El, toate dăinuiesc în suflet La modul

CCiprian

0

0

De unde Doamne, atâta cinste, Să-ți cerem iarăși ajutor? De unde atâta libertate Ca să conducem un popor? Când flacăra-n păcuri ne este Ca o lumină fără de dor; De unde Doamne atâta

CCiprian

0

0

să stai așa să asculți cu tâmpla Pământul cum șovăie În mineralitatea lui. Grația fierului înfipt în beton, Blocul de sfinți Alergând spre lumină, Ciripitul micro-păsărilor, Cântecul

CCiprian

0

0

Mă voi lupta și singur Cu ucigașii de balenă. Îi voi străpunge cu săgeata Sângelui meu de mamifer, Cu țărâna creierului meu de reptilă, Nu voi lăsa nici o torpilă Să mai srăpungă valurile. Voi

CCiprian

0

0

La început Cerul mi s-a părut rezonabil. Am crezut că totul miroase a nemurire. Însă,ceva din ființa lucrurilor s-a rupt chiar în fața ochilor trecătorilor: Iadul cuvintelor e paradisul

CCiprian

0

0

Odată ce oamenii au fost cuprinși de nostalgia lutului, îngerii sferelor de cauciuc au și început invazia stradală. Îngeri Charlot, cu o sinceritate extravagantă, îngeri beți de lumină și

CCiprian

0

0

Cică s-a spart odată Căldura solară, Sub umbra unei Gheare de vrabie. Iar pământul, Atins de aripa stângă A unei albe de cioară, A erupt zgomotos În zona polară. Nu mai știe nimeni

CCiprian

0

0

De-abia acum începe drumul nostru către nebănuite lumini. De-abia acum vom străbate cărări neatinse de gând, neumblate de inimă. Ne vom pitula în pământ asemenea unui pui de

CCiprian

0

0

Destul, cu nerodnoica jale a lumii! Nu plânge, Copil cu coama cometei în vânt, Lasă-ți tulburarea de ape În grija Duhului Sfânt. E trecerea zării albastre... Lasă-ți acum gândul durerii în

CCiprian

0

0

Prin inimi nu mai pătrunde Liniștea luminii, Și-n ochi Îți arde-n flăcări spinii. Singurătatea cea mare E-o stare de spirit Ce-o pot suporta Doar poeții în mit. Nu te mai rogi

CCiprian

0

0

Din neamul voievozilor divini, S-au ridicat și arlechini. Vicleni de har și îndurare, Cei cu mânia fratelui cel mare S-au arătat mereu, Păgâni și fără ascultare. Din jertfa sfinților

CCiprian

0

0

Și visul meu era să fac din tăciune tămâie, din scândură copac, din pământ suflet, din apă sânge, din demon înger, din tăcere poem, din întuneric lumină, din nimic ceva, din neant

CCiprian

0

0

Am ajuns să mi te descopăr Ca pe un înger în prealabil, Mituind cu zâmbete și mângâieri Zarea viselor din vecie. Pot să mi te sintetizez în sărut, În nebunia dorului de ființă De pe

CCiprian

0

0

Aruncă-te din trambulina conștiinței Și ascunde-ți fața, Miel nătâng cu dor de iarbă, Þi s-au încâlcit neuronii în barbă. Fă o mocșa intestinală Precum incurabilii inculți Ai străfulgeraților

CCiprian

0

0

Ea se gândește la El. El îi înfinge un gând în inimă: -E timpul să te scot din rândul sfinților! Mi-ai împânzit tot trupul cu sânii tăi reci și unsuroși; Madonă-veneră-himeră-stingheră, E

CCiprian

0

1

Vom trimite bucăți de speranță către lumina întunericului, și atunci din indiferența cerului vor cădea condamnările la moarte. Nimic nu va rezista forței învierii. În spatele dezamăgirii se

CCiprian

0

0

Atunci mi-am renăscut iubita din hohote de râs. Fata mi-a spart orbita, dar n-am zis nici pâs. De când soarele a înghețat în văzduh ca o bucată de piatră lipsită de duh, Eu-ca o lumină

CCiprian

0

0

Renăscut din cântecul păsării-lotus Surâsul soarelui iți licărește acum în ochi. Aș vrea să mi te descopăr în dimineți Proaspătă ca un boboc de trandafir Amețită de tumultul zilei, Zburând fără

CCiprian

0

0

Tânjesc după sensul creației Căutând pe Marele Creator. Exact acum, cosmosul, Cuprins de vibrația Primului motor, Îmi trimite stelele-n ajutor. Nu știu de ce, mă atrage Pictura din fundul

CCiprian

0

1