Îndemn la extaze

„Să înveți să iubești până și ziua care crezi că nu ți-a dat nimic…”(C. Noica \"Mathesis Universalis- Bucuriile simple\")

Te războiești cu tine, nebunule!

Voind să ieși biruitor

Împotriva propriilor aspirații.

Nu trăi în așteptarea ideii.

Ce e viața lăuntrică,

Îndepărtatule de lumini?

Trăiești înlăuntrul ei

Ca un bufon al fatalitații

Ca un îndrăgostit de natură

Plin de dezamăgiri.

Ce ți-e nemurirea, dezertorule?

Hei! Parazit al tăcerii!

Þi-ai măgulit fericirea

Și gândul la moarte

- Singurul supraviețuitor -

A devenit o plăcere.

Þi-ai atrofiat sufletul

Îndrăznind la extaze

Ca un mistic, ca un sfânt ratat.

Ai învins. În sânge nu simți

șiroind lacrimi?

Nu te descuraja, acum.

Trăiește dincolo de inspirație

Și dincolo de Adevăr.

Hai primește în tine

Un nou Univers,

Doar nu ești incapabil de profunzime!

Hai îndrăznește, nebunule,

Îndrăznește în tine.