Cioban Stela

el era o frunză biciuită de vânt eu eram o ramură ruptă de dor frunza s-a lipit de ramură îndrăgostită i-am simțit verdele prelingându-se pe mine curgea ca un sânge târâind iubirea

e întuneric în sufletul meu cineva a stins lumina a fugărit orice rază de soare dorul de tine aruncă bezna peste mine orbecăi prin viață căutându-te scotocesc printre amintiri și

greblez timpul adun anii grămăjoară dar tu vii prin timp pătrunzi în prezent ca printr-o ușă trecutul îl lepezi și mă stropești cu prezent până zâmbește clipa prinsă între tine și mine

zornăie ca niște chei aruncate în peretele zilei clipele desprinse de ele însele soarele își aruncă lumina în ochii mei până mă orbește nu mai văd ziua de mâine venind legănat pe

e din sârmă ghimpată viața mi se înfinge între coaste ceva îmi smulge zâmbetul de pe față un întuneric cu colții albi sticloși sfâșiind aerul luna e încarcerată între fiarele

am născut din privire o pasăre albă subțire zbura către moarte cu planare pe-o parte s-a înfipt în pieptul meu cu ciocul am urlat nenorocul pasărea se înnegrise de noapte și alte

eu stau în inima ta ca pe un piedestal statuie din fluturi și ape eu plâng cu flori în urma ta până urma plânge și ea sunt ca o ramură de care s-au prins toate visurile ca o ramură

dă-i bice pe spinarea dimineții cai decapitați gonesc peste câmpul în flăcări dă-i bice până noaptea va cădea răpusă cu o gaură-n cap din care vor ieși visuri însângerate dă-i

bat în pereții gândului căutând o scăpare îmi descui privirea și o las să alunece peste întuneric la capătul tunelului luminează o stea înfiptă în beznă mă prind de raza ruptă mă

stau pe peron aștept un tren marfar să-mi transport gândurile spre viitor s-a aruncat în fața terenului un vis disperat a rămas cu picioarele smulse plânge iar eu îl mângâi ca pe

neclar ca și cum privesc printr-un perete de ceață văd viața ca pe o fantomă cărând în spate moartea văd un orizont înfrânt lovit de capătul privirii mele undeva un copac își

sunt mașini care circulă pe contrasens nonsens trafic aglomerat pe drumul vieții tamponări iminente stringente m-am lovit de realitate și mi-am rupt visul în două atârnă sfâșiat ca o

întreb clipa încotro alunecă timpul peste mine ca o șenilă rămân lipită de asfalt îngropată în viață până la gât dau din brațe de parcă aș vrea să mă ridic deasupra mea mi-e dor de

gând adulmecând clipa viață înjunghiată de tăcere atârnată de marginea abisului alunecăm pe panta visului ca pe buza întunericului ne prăbușim în noi ca o piatră aruncată în apă mă

iarăși fugăresc amintirea cu tine ca pe o pisică soarele se rostogolește pe cer ca o minge spartă din care picură lumină mă adăpostesc în glasul tău care curge ca un râu peste

nor ca un nor se rostogolește pe cerul gândului chipul tău un nor alb luminos în care ploaia s-a spânzurat stropii de soare cad peste mine sunt atât de însetată de tine că-ți

sparg timpul ca pe o cană aruncată în perete calc peste cioburi de amintiri timp murit închis în trecut m-am tăiat la suflet îmi sângerează trupul gândului hemoragia clipelor fug

mă simt dărăpănată ca un zid surpat sub care mișună păianjeni ceva mă mușcă de suflet o tristețe galbenă cu ceva icter plutind prin ea îmi deversez amintirile în trecut le încui

nu bate câmpii cu biciul privirii lovește doar dimineața peste obrazul palid să arunce cu soare în tine ziua va curge ca un fluviu fara maluri se va revărsa te va îngropa în cafea

mi-e dor de el ochii lui albaștri îmi înveșmântau inima ca niște bucăți de cer îl aștept în prag de primăvară printre florile clipelor care se scutură prin noi să rupem eternității

acest strop de timp picurat în inima mea te cuprinde pe tine frunzele foșnesc în urma ta ca niște îndrăgostite șoapte ziua zace în palma ta dă -mi și mie o bucățică de viață să -mi

eu sunt născută pentru o zi nenăscută abia concepută pe patul minții tu vei veni ca o adiere de gând alunecând pe suprafața vieții iar brațele mele te vor încolăci să te lege de

dor de tine când primăvara mă strivește sub frumusețea ei are pe chip un soare pătrat un nor răsturnat un orizont rupt între început și sfârșit un păr răvășit în care îți