ating cu degetele
fereastra dimineții
care se deschide
spre azi
ca o floare
gata să-și primească
razele
între petale de roz
nu trece
mult
și cafeaua țâșnește
în valuri negre
prin
între amintirile mele
curge imaginea ta
la marginea pădurii
talpa gandului
pășind spre soarele
ce apune
vărsând valuri de
roșu
în părul meu
petale de tristețe
sau poate nostalgie
presate
îmi clădesc vise
din iluzii deșarte
expoziția vieții
eu cu inima expusă
pe un perete
vizitatori prin
sufletul meu
care-mi jefuiesc
speranțele
mă ghemuiesc în
mine însămi
și strâng în
am trecut prin
zidul tristeții
am strivit cu mâna
cărămizi de nepăsare
ucisă cu pietre
m-am transformat
într-o piatră
și am strigat
de pe marginea
drumului vieții
către călătorii
m-aș umple de
zâmbete
ca un pahar
ciobit
ți-aș desena pe
umăr
o fărâmă de cer
dar tu nu ești
decât un pion
din imaginația mea
săracă
ca un copil cerșetor
o închisoare de
am gustat din
viață
gust amar
prelins pe cerul gurii
treceau iluzii
sfărâmate
doar cioburi pe
tălpile însângerate
când soarta
se arată
țintuindu-mi inima
pe crucea dezamăgirii
extirp
în căutarea
fericirii
alerg
și iar alerg
pe potecile lumii
însă fericirea se
ascunde
sub coaja tristeții
pe care o sparge
doar
când clipele se
revarsă
peste zăgazul
timpului
și
doar un sarpe
îmi mai mușcă
inima
pizma
această ciudă pe
viață
că trece nepăsătoare
prin venele sufletului
o să-mi răsucesc
arcul privirii
pentru a prinde
iepurii albi
care țopăie
pe
merg de mână
cu umbra
pași cadențați
spre ziua de mâine
cad gânduri în
urma mea
în umbra mea
am disecat cu
tăișul privirii
această însoțire
am extirpat umbra
din inimă
până ce soarele
mă închid
în mine
ca un întemnițat
îmi pun lanțuri
la vorbe
și plâng în pumni
până lacrimile
curg șiroaie pe umeri
condamnată să
trăiesc în pustietatea
din mine
ud singura plantă
care
florile acestea
scuturate de pe
crengile gândurilor
aleile din parcuri
pașii pierduți
risipiți pe drumul
vieții
pasărea care
cântă
înjunghiată de
propria nepăsare
grădina în care
am
nu moare
acest anotimp
al vieții
în care totul se
ofilește
toate nădejdile
au fugit
fugărite de
cai și umbre
frica de întuneric
mi se înfinge
în inimă
fiecare minciună
dă năvală pe
mă îmbăt cu
vorbe goale
atât de goale
atât de vorbe
în anticamera
vieții
în așteptare
în așteptări
mai multe ca
dar toate astea
nu sunt decât
sau poate nici
nu sunt.
mă ridic din
amorțeală
și privesc chipul unui
vis
ca un vânt pribeag
zburând spre cer
gonesc pe cărările
fricii
că te voi pierde
că mă voi pierde
nu va mai rămâne nimic
din nimicul
am obosit să
urmăresc
fluturi de noapte
în plină zi
să cos amintirile
între ele
până vor fi o pătură
cu care să mă învelesc
picioarele acestui
întuneric
mă strivesc
doar o rază de
gânduri desculțe
venind către mine
păduri dezbrăcate de
pomi
o zi sau două
și vor muri
toate speranțele
născute prematur
hățișuri de vise
mă pierd printre
sau prin
roua dimineții
venită
picioarele reci ale
dimineții
pășesc peste mine
în groapa inimii
am înghesuit vise
nu vreau să mă
trezesc la realitate
să beau o cafea cu
mine însămi
să privesc lucid viitorul
cu
cântarea asta se
zărește
strecurându-se printre
dărămăturile inimii
ca o mână apucându-mă
și ținându-mă strânsă
mă leagă de trecut
mă dezleagă
să pășesc singură
pe unde pașii au
fiecare dimineață se
desface ca o floare
arsă de soare
ne dăm întâlnire
în lumea mea de
piatră
ne lovește amintirea
clipei prezente
care galopează spre mâine
stau în colțul meu
și
vânez dorințe
care fug disperate
ne paște căutarea
sinelui
printre ruine de
vise
pe o uliță de soare
raza speranței alunecă
ruptă
ne mușcăm cu cuvinte
până la sânge
iepurii durerii
se
înveșmântez clipa
cu zdrențe la mâna a
doua
o ia razna tăcerea
asta bolnavă
nu se naște nimic
în maternitatea gândurilor
doar un pui de
somn
îmi ciugulește genele
visez cu ochii
coaja clipei
căzută
mă pierd pe aleile
dimineții
gândurile galopează
scuturându-și coamele
soarele mă strânge
între raze
până mă prefac
într-un
ghem de lumină.
sint că în
găuacea inimii mele
s-a ghemuit tristețea
într-o zi de
toamnă târzie
care-și scutură norii
peste viața mea
înghit stropi de
gânduri negre
îndoliate
și-n cortegiul