Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articoleevents
Festivalul Internațional de Satiră și Umor "Umor fără frontiere în Þara de Sus", 2012
Cronica Festivalului
9 min lectură·
Mediu
Într-o vreme când unele festivaluri nu se mai țin, se restrâng sau se amână, iată că la Vama, în Bucovina, în perioada 6-8 iulie 2012, s-a desfășurat prima ediție a Festivalul Internațional de Satiră și Umor "Umor fără frontiere in Þara de Sus".
Nici căldura sufocantă, nici distanța mare nu i-au împiedicat pe invitați să sosească vineri, în frumoasa comună Vama, care cum au putut: unii cu trenul, unii cu autobuzele, unii cu autoturismele și unii cu nevestele. Cazarea s-a făcut la câteva pensiuni turistice din Vama, de primirea și repartizarea oaspeților ocupându-se personal directorul festivalului, dr. Sorin Cotlarciuc .
Conform programului, după-amiază, am facut o vizită la Muzeul Oului din Vama. Aici am fost întâmpinați cu pâine și sare, conform obiceiului locului.
Dan Norea luând ca un adevărat stolnic " credința " , oferită de secretara festivalului, ing. Cătălina Orșivschi, în costum tradițional bucovinean, înaintea marilor voivozi ai epigramei românești…
Muzeul Oului din Vama ne-a fost prezentat de prof. Letiția Orșivschi, în costum popular, cea care , cu o pasiune incredibilă, a reușit să strângă, în peste 12 ani, cea mai numeroasă colecție de ouă din România, cuprinzând peste 3000 de exponate, structurate pe două secțiuni: ouă din Bucovina încondeiate, multe lucrate chiar de mâna ei, și ouă din întreaga lume, realizate în tehnici specifice fiecarei țări, unele adevărate rarități , cum ar fi un ou de emu, decorat prin zgâriere de un aborigen acum peste 100 de ani și un ou de porțelan din Austria imperială, având și el peste un secol vechime.
Desigur că un asemenea prilej nu putea fi scăpat de epigramiști, Vasile Larco fiind ca de obicei cel mai rapid:
La muzeul Ouălor
O-ntrebare nu prea nouă,
Grea precum e noaptea boala;
Că-s atât de multe ouă,
Cin’ le ține socoteala!
Ion Moraru din Galați i-a facut și el o dedicație Letiției Orșivschi, creatoarea Muzeul Oului din Vama:
Scriind și iubind epigrama,
Acum adevăr vă spun vouă:
Văzut-am aicea la Vama
Pe prima femeie cu… ouă !
Apoi, Vasile Vajoga a dat citire poeziei "Părerea mea!...” , în care a rezolvat în versuri celebra enigmă: "Cine a fost întâi: oul sau găina?" . Pentru a nu vă ține cu sufletul la gură, redau aici doar ultima strofă:
… Așa că fără doar și fără poate,
Þinând corect de argumente seama,
Eu cred că mai întâi și-ntâi de toate
A fost… „Muzeul oului„ din Vama!
Și cum intotdeauna există și cârcotași, Cătălina Orșivschi și-a notat grijulie în agendă:
Ce vă spun nu-i o poveste:
Altu-atenția-mi atrase
Că-n colecție nu este
Nici un ou de-al lui Năstase.
Foto-ghicitoare: Oare ce strălucește aproape la fel ca un ou ?
Sâmbătă dimineață am vizitat o expoziție de sculptură în lemn și pictură a talentului meșter octogenar Olaș Dragoș.
Apoi am vizitat expoziția de caricaturi din holul Căminului Cultural, organizată cu ocazia festivalului, iar în continuare am participat la un spectacol emoționant, organizat în fața Primăriei din Vama, dedicat domnitorului Ștefan cel Mare, al cărui rol l-a interpretat cu mult har actorul Cornel Constantin Simionescu, asistat de câțiva oșteni și răzeși cu buciume, în costume de epocă.
Petru Brumă, un talentat umorist constănțean, inspirat de eveniment, a raportat în final, ca un adevarat agent FBI moldav:
- Măria ta, vești rele dau pândarii –
Răsună-n codri buciumul restriștii,
Am alungat iar spre Bugeac tătarii,
Dar dau năvala-n Vama umoriștii!
După terminarea reprezentației, ne-am întors la Căminul Cultural unde, într-o atmosfera fierbinte, sala fiind destul de mică, a avut loc festivitatea de decernare a premiilor festivalului.
La masa prezidiului, au luat loc academicianul Mihai Cimpoi (Moldova), George Corbu - președintele UER, Emilian Marcu - poet, dr. Sorin Cotlarciuc - directorul festivalului, Doina Cernat - secretarul Primăriei Vama, Daniel Corbu - poet, alături de mai multe personalități locale și sponsori ai festivalului.
Mihai Batog-Bujeniță prezentând laureații festivalului
Festivalul s-a desfașurat pe patru secțiuni, tema concursului fiind ״Lăcomia״.
La cele trei secțiuni de literatură umoristică au fost 262 de participanți din România și din alte șapte țări : Australia, Israel, Canada, SUA, Germania, Ucraina și Moldova .
Juriile au avut următoarea componență:
Secțiunea epigramă:
1. Vajoga Vasile - membru al Academiei Libere "Păstorel", membru al U.E.R.
2. Haivas Mihai - cercetător științific, Academia Română, filiala Iași, membru al U.E.R. și al ALPI (Asociația Literară „Păstorel” Iași)
3. Ianuș Emil - membru al Cenaclului Literar "Nectarie", membru al U.E.R.
Secțiunea poezie:
1. Steiciuc Carmen Veronica - membră a Cenaclului Literar "Nectarie", membră a U.S.R.
2. Deutsch Eugen - membru al ALPI și al Cenaclului Academia Liberă "Păstorel", membru al U.E.R.
3. Larco Vasile - președinte de onoare al Cenaclului Literar "Nectarie", membru al ALPI, membru al U.E.R., membru al U.S.R.
Secțiunea proză scurtă:
1. Batog-Bujeniță Mihai - președinte al ALPI și al Academiei Libere "Păstorel"; membru al U.E.R., membru al U.S.R.
2. Cernat Ion - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
3. Sasu Mugurel - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
Secțiunea caricatură:
1. Pânzaru Mihai-Pim - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
2. Olaș Doru-Ghiocel - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
3. Bercea Radu - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
Premiile acordate au fost următoarele:
1.Secțiunea epigramă:
Premiul 1 - Gheorghe Bâlici , Moldova
Premiul 2 - Ion Diviza , Moldova
Premiul 3 - Dan Teodor Danilă , Bacău
2. Secțiunea poezie:
Premiul 1 - Lucian Perța , Vișeu de Sus
Premiul 2 - Ionel Iacob Bencei , Timișoara
Premiul 3 - Grigore Chitul , Bistrița
3. Secțiunea proză scurtă:
Premiul 1 - Florin Alexandru , Făgăraș
Premiul 2 - Daniel Schor , Israel
Premiul 3 - Andy Ceaușu , Israel
4. Secțiunea caricatură:
Premiul 1 - Topan Cristian , București
Mențiune - Andy Ceaușu , Israel
După festivitatea de premiere, a urmat lansarea Antologiei de umor rural , culeasă de Emil Ianuș și Nelu Vasile, care au distribuit tuturor participanților volumul cu autografe. Inspirat de această ocazie, Vasile Larco, cu cartea in mână, a făcut imediat o...
Apreciere rurală
Cum ״ Veșnicia s-a născut la țară ״,
Cu certitudine se poate spune
Că satul românesc e o comoară
Din care se tot ia și nu se pune .
După ora 15, ne-am deplasat cu toții la pensiunea Lucreția****, unde, într-un cadru rustic, s-a desfășurat masa festivă. Pe parcursul mai multor ore, participanții au asistat la un recital de muzică ușoară al actorului Cornel Constantin Simionescu, care a dovedit că are și calități vocale excelente. Tenorul Ursan Sorin Delaclit a susținut și el un scurt recital, cântând câteva arii celebre dintre care nu au lipsit “La donna è mobile“ din opera “Rigoletto” de Giuseppe Verdi și “Nessun Dorma“ din opera “Turandot“ de Giacomo Puccini.
Poza membrilor Agonia , plus un intrus: Grigore Chitul și Dan Norea (în picioare) și Marian Grigore Dobreanu, Lucian Perța, Ion Diviza și Vasile Vajoga (așezați)
Pe parcursul întegii după-amiezi, alternativ cu programul muzical, s-a desfășurat și recitalul epigramiștilor participanți, care au dat și interviuri pentru posturile regionale de televiziune.
A avut loc și un concurs fulger de epigrame cu rime date (păun / molid), câștigătorii fiind, în ordine: Lucian Perța, Dan Norea și Emil Ianuș.
Iată epigramele primilor doi clasați:
Casa Lucreția
N-a fost ușor să mă decid,
Mi-e foarte greu, dar totuși spun:
La Vama,-n umbră de molid,
Se crede-orice poet… păun !
(Lucian Perța)
Ghicitoare
Vânător destul de bun,
‘Nalt, vânjos ca un molid,
I-au smuls coada de păun
Și-a ajuns la suicid !
(Dan Norea)
Au avut loc, de asemenea, dueluri epigramatice spumoase, spre deliciul întregii asistențe.
Aflat într-o formă de zile mari, maestrul Ionel Iacob Bencei, cu vocea lui inconfundabilă, mi-a spus următoarea epigramă memorabilă:
Profanare peste 500 de ani
Ticăloși m-or lua din ladă,
Ca să-mi scoată un dentist
ADN-ul și să vadă
Dacă-am fost epigramist!
Grigore Chitul , Dan Norea (în picioare ) și un epigramist cât trei : Ionel, Iacob și Bencei (așezat )
Duminică dimineața am vizitat Stâlpul lui Vodă, o coloană din gresie poroasă, ridicată în anul 1717, din porunca domnitorului moldovean Mihai Racoviță (numit Struțocămilă de Dimitrie Cantemir în "Istoria ieroglifică"), în urma campaniei sale victorioase din Transilvania asupra armatei austriece.
Stâlpul lui Vodă
A urmat, apoi, o vizită la Centrul rezidențial de bătrâni "Geana", o construcție ultramodernă, realizată cu fonduri europene, în care sunt cazați în condiții excelente 36 de pensionari.
Din păcate, după această vizită, am fost nevoit să plec si eu spre casă, din motive personale, iar pentru a vă putea prezenta câteva imagini de la turul mănăstirilor , care a avut loc în continuare, am solicitat ajutorul secretarei festivalului, Cătălina Orșivschi. Foarte amabilă, dumneaei mi-a trimis mai multe poze și materiale documentare, foarte utile la redactarea acestui material, fapt pentru care, profitând de ocazie, îi mulțumesc călduros.
Prima mănăstire vizitată a fost Voroneț.
Epigramiștii la Judecata de Apoi
La mănăstirea Voroneț, ctitorită de Ștefan cel Mare, este înmormântat cuviosul părinte Daniil, sihastru și duhovnic vestit. Biserica mănăstirii a fost ridicată în anul 1488. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, din timpul lui Ștefan cel Mare, din anul 1496, iar pictura exterioară a Voronețului, care datează din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, frescele distingându-se prin coloritul lor viu, în care predomină celebrul "albastru de Voroneț".
Următorul popas a fost la mănăstirea Humor.
Mănăstirea Humor a fost ctitorită în anul 1530, de către marele logofăt Toader Bubuiog, biserica neavând turle, culoarea specifică a picturii exterioare a mănăstirii fiind roșu-cărămiziu.
Următoarea oprire a fost la mănăstirea Sucevița.
Mănăstirea Sucevița a fost a fost construită între 1582–1584, de frații Irimia, Simion și Gheorghe Movilă, ca o cetățuie, pentru a rezista unor eventuale atacuri. Culoarea predominantă a picturii exterioare este verdele.
Punctul final al turului mănăstirilor a fost mănăstirea Moldovița
Mănăstirea Moldovița a fost ctitorită în anul 1532 de domnitorul Petru Rareș, una din cele mai cunoscute picturi exterioare fiind "Asediul Constantinopolului", în care este evocată intervenția Maicii Domnului în anul 626, în timpul asedierii acestei cetăți de către perși.
Aici se încheie cronica mea, nu înainte de a-i mulțumi și lui Dan Norea pentru fotografiile trimise și pentru indicațiile sale prețioase, fără de care nu aș fi reușit să duc până la capăt această grea sarcină!
Nici căldura sufocantă, nici distanța mare nu i-au împiedicat pe invitați să sosească vineri, în frumoasa comună Vama, care cum au putut: unii cu trenul, unii cu autobuzele, unii cu autoturismele și unii cu nevestele. Cazarea s-a făcut la câteva pensiuni turistice din Vama, de primirea și repartizarea oaspeților ocupându-se personal directorul festivalului, dr. Sorin Cotlarciuc .
Conform programului, după-amiază, am facut o vizită la Muzeul Oului din Vama. Aici am fost întâmpinați cu pâine și sare, conform obiceiului locului.
Dan Norea luând ca un adevărat stolnic " credința " , oferită de secretara festivalului, ing. Cătălina Orșivschi, în costum tradițional bucovinean, înaintea marilor voivozi ai epigramei românești…
Muzeul Oului din Vama ne-a fost prezentat de prof. Letiția Orșivschi, în costum popular, cea care , cu o pasiune incredibilă, a reușit să strângă, în peste 12 ani, cea mai numeroasă colecție de ouă din România, cuprinzând peste 3000 de exponate, structurate pe două secțiuni: ouă din Bucovina încondeiate, multe lucrate chiar de mâna ei, și ouă din întreaga lume, realizate în tehnici specifice fiecarei țări, unele adevărate rarități , cum ar fi un ou de emu, decorat prin zgâriere de un aborigen acum peste 100 de ani și un ou de porțelan din Austria imperială, având și el peste un secol vechime.
Desigur că un asemenea prilej nu putea fi scăpat de epigramiști, Vasile Larco fiind ca de obicei cel mai rapid:
La muzeul Ouălor
O-ntrebare nu prea nouă,
Grea precum e noaptea boala;
Că-s atât de multe ouă,
Cin’ le ține socoteala!
Ion Moraru din Galați i-a facut și el o dedicație Letiției Orșivschi, creatoarea Muzeul Oului din Vama:
Scriind și iubind epigrama,
Acum adevăr vă spun vouă:
Văzut-am aicea la Vama
Pe prima femeie cu… ouă !
Apoi, Vasile Vajoga a dat citire poeziei "Părerea mea!...” , în care a rezolvat în versuri celebra enigmă: "Cine a fost întâi: oul sau găina?" . Pentru a nu vă ține cu sufletul la gură, redau aici doar ultima strofă:
… Așa că fără doar și fără poate,
Þinând corect de argumente seama,
Eu cred că mai întâi și-ntâi de toate
A fost… „Muzeul oului„ din Vama!
Și cum intotdeauna există și cârcotași, Cătălina Orșivschi și-a notat grijulie în agendă:
Ce vă spun nu-i o poveste:
Altu-atenția-mi atrase
Că-n colecție nu este
Nici un ou de-al lui Năstase.
Foto-ghicitoare: Oare ce strălucește aproape la fel ca un ou ?
Sâmbătă dimineață am vizitat o expoziție de sculptură în lemn și pictură a talentului meșter octogenar Olaș Dragoș.
Apoi am vizitat expoziția de caricaturi din holul Căminului Cultural, organizată cu ocazia festivalului, iar în continuare am participat la un spectacol emoționant, organizat în fața Primăriei din Vama, dedicat domnitorului Ștefan cel Mare, al cărui rol l-a interpretat cu mult har actorul Cornel Constantin Simionescu, asistat de câțiva oșteni și răzeși cu buciume, în costume de epocă.
Petru Brumă, un talentat umorist constănțean, inspirat de eveniment, a raportat în final, ca un adevarat agent FBI moldav:
- Măria ta, vești rele dau pândarii –
Răsună-n codri buciumul restriștii,
Am alungat iar spre Bugeac tătarii,
Dar dau năvala-n Vama umoriștii!
După terminarea reprezentației, ne-am întors la Căminul Cultural unde, într-o atmosfera fierbinte, sala fiind destul de mică, a avut loc festivitatea de decernare a premiilor festivalului.
La masa prezidiului, au luat loc academicianul Mihai Cimpoi (Moldova), George Corbu - președintele UER, Emilian Marcu - poet, dr. Sorin Cotlarciuc - directorul festivalului, Doina Cernat - secretarul Primăriei Vama, Daniel Corbu - poet, alături de mai multe personalități locale și sponsori ai festivalului.
Mihai Batog-Bujeniță prezentând laureații festivalului
Festivalul s-a desfașurat pe patru secțiuni, tema concursului fiind ״Lăcomia״.
La cele trei secțiuni de literatură umoristică au fost 262 de participanți din România și din alte șapte țări : Australia, Israel, Canada, SUA, Germania, Ucraina și Moldova .
Juriile au avut următoarea componență:
Secțiunea epigramă:
1. Vajoga Vasile - membru al Academiei Libere "Păstorel", membru al U.E.R.
2. Haivas Mihai - cercetător științific, Academia Română, filiala Iași, membru al U.E.R. și al ALPI (Asociația Literară „Păstorel” Iași)
3. Ianuș Emil - membru al Cenaclului Literar "Nectarie", membru al U.E.R.
Secțiunea poezie:
1. Steiciuc Carmen Veronica - membră a Cenaclului Literar "Nectarie", membră a U.S.R.
2. Deutsch Eugen - membru al ALPI și al Cenaclului Academia Liberă "Păstorel", membru al U.E.R.
3. Larco Vasile - președinte de onoare al Cenaclului Literar "Nectarie", membru al ALPI, membru al U.E.R., membru al U.S.R.
Secțiunea proză scurtă:
1. Batog-Bujeniță Mihai - președinte al ALPI și al Academiei Libere "Păstorel"; membru al U.E.R., membru al U.S.R.
2. Cernat Ion - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
3. Sasu Mugurel - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
Secțiunea caricatură:
1. Pânzaru Mihai-Pim - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
2. Olaș Doru-Ghiocel - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
3. Bercea Radu - membru al Cenaclului Literar "Nectarie"
Premiile acordate au fost următoarele:
1.Secțiunea epigramă:
Premiul 1 - Gheorghe Bâlici , Moldova
Premiul 2 - Ion Diviza , Moldova
Premiul 3 - Dan Teodor Danilă , Bacău
2. Secțiunea poezie:
Premiul 1 - Lucian Perța , Vișeu de Sus
Premiul 2 - Ionel Iacob Bencei , Timișoara
Premiul 3 - Grigore Chitul , Bistrița
3. Secțiunea proză scurtă:
Premiul 1 - Florin Alexandru , Făgăraș
Premiul 2 - Daniel Schor , Israel
Premiul 3 - Andy Ceaușu , Israel
4. Secțiunea caricatură:
Premiul 1 - Topan Cristian , București
Mențiune - Andy Ceaușu , Israel
După festivitatea de premiere, a urmat lansarea Antologiei de umor rural , culeasă de Emil Ianuș și Nelu Vasile, care au distribuit tuturor participanților volumul cu autografe. Inspirat de această ocazie, Vasile Larco, cu cartea in mână, a făcut imediat o...
Apreciere rurală
Cum ״ Veșnicia s-a născut la țară ״,
Cu certitudine se poate spune
Că satul românesc e o comoară
Din care se tot ia și nu se pune .
După ora 15, ne-am deplasat cu toții la pensiunea Lucreția****, unde, într-un cadru rustic, s-a desfășurat masa festivă. Pe parcursul mai multor ore, participanții au asistat la un recital de muzică ușoară al actorului Cornel Constantin Simionescu, care a dovedit că are și calități vocale excelente. Tenorul Ursan Sorin Delaclit a susținut și el un scurt recital, cântând câteva arii celebre dintre care nu au lipsit “La donna è mobile“ din opera “Rigoletto” de Giuseppe Verdi și “Nessun Dorma“ din opera “Turandot“ de Giacomo Puccini.
Poza membrilor Agonia , plus un intrus: Grigore Chitul și Dan Norea (în picioare) și Marian Grigore Dobreanu, Lucian Perța, Ion Diviza și Vasile Vajoga (așezați)
Pe parcursul întegii după-amiezi, alternativ cu programul muzical, s-a desfășurat și recitalul epigramiștilor participanți, care au dat și interviuri pentru posturile regionale de televiziune.
A avut loc și un concurs fulger de epigrame cu rime date (păun / molid), câștigătorii fiind, în ordine: Lucian Perța, Dan Norea și Emil Ianuș.
Iată epigramele primilor doi clasați:
Casa Lucreția
N-a fost ușor să mă decid,
Mi-e foarte greu, dar totuși spun:
La Vama,-n umbră de molid,
Se crede-orice poet… păun !
(Lucian Perța)
Ghicitoare
Vânător destul de bun,
‘Nalt, vânjos ca un molid,
I-au smuls coada de păun
Și-a ajuns la suicid !
(Dan Norea)
Au avut loc, de asemenea, dueluri epigramatice spumoase, spre deliciul întregii asistențe.
Aflat într-o formă de zile mari, maestrul Ionel Iacob Bencei, cu vocea lui inconfundabilă, mi-a spus următoarea epigramă memorabilă:
Profanare peste 500 de ani
Ticăloși m-or lua din ladă,
Ca să-mi scoată un dentist
ADN-ul și să vadă
Dacă-am fost epigramist!
Grigore Chitul , Dan Norea (în picioare ) și un epigramist cât trei : Ionel, Iacob și Bencei (așezat )
Duminică dimineața am vizitat Stâlpul lui Vodă, o coloană din gresie poroasă, ridicată în anul 1717, din porunca domnitorului moldovean Mihai Racoviță (numit Struțocămilă de Dimitrie Cantemir în "Istoria ieroglifică"), în urma campaniei sale victorioase din Transilvania asupra armatei austriece.
Stâlpul lui Vodă
A urmat, apoi, o vizită la Centrul rezidențial de bătrâni "Geana", o construcție ultramodernă, realizată cu fonduri europene, în care sunt cazați în condiții excelente 36 de pensionari.
Din păcate, după această vizită, am fost nevoit să plec si eu spre casă, din motive personale, iar pentru a vă putea prezenta câteva imagini de la turul mănăstirilor , care a avut loc în continuare, am solicitat ajutorul secretarei festivalului, Cătălina Orșivschi. Foarte amabilă, dumneaei mi-a trimis mai multe poze și materiale documentare, foarte utile la redactarea acestui material, fapt pentru care, profitând de ocazie, îi mulțumesc călduros.
Prima mănăstire vizitată a fost Voroneț.
Epigramiștii la Judecata de Apoi
La mănăstirea Voroneț, ctitorită de Ștefan cel Mare, este înmormântat cuviosul părinte Daniil, sihastru și duhovnic vestit. Biserica mănăstirii a fost ridicată în anul 1488. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, din timpul lui Ștefan cel Mare, din anul 1496, iar pictura exterioară a Voronețului, care datează din timpul domniei lui Petru Rareș, este socotită cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, frescele distingându-se prin coloritul lor viu, în care predomină celebrul "albastru de Voroneț".
Următorul popas a fost la mănăstirea Humor.
Mănăstirea Humor a fost ctitorită în anul 1530, de către marele logofăt Toader Bubuiog, biserica neavând turle, culoarea specifică a picturii exterioare a mănăstirii fiind roșu-cărămiziu.
Următoarea oprire a fost la mănăstirea Sucevița.
Mănăstirea Sucevița a fost a fost construită între 1582–1584, de frații Irimia, Simion și Gheorghe Movilă, ca o cetățuie, pentru a rezista unor eventuale atacuri. Culoarea predominantă a picturii exterioare este verdele.
Punctul final al turului mănăstirilor a fost mănăstirea Moldovița
Mănăstirea Moldovița a fost ctitorită în anul 1532 de domnitorul Petru Rareș, una din cele mai cunoscute picturi exterioare fiind "Asediul Constantinopolului", în care este evocată intervenția Maicii Domnului în anul 626, în timpul asedierii acestei cetăți de către perși.
Aici se încheie cronica mea, nu înainte de a-i mulțumi și lui Dan Norea pentru fotografiile trimise și pentru indicațiile sale prețioase, fără de care nu aș fi reușit să duc până la capăt această grea sarcină!
0910.155
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Chitul Grigore
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 1.689
- Citire
- 9 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Chitul Grigore. “Festivalul Internațional de Satiră și Umor "Umor fără frontiere în Þara de Sus", 2012.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2012/07/festivalul-international-de-satira-si-umor-umor-fara-frontiere-in-thara-de-sus-2012Comentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RSDistincție acordată
Mulțumim Grigore pentru informare, felicitări organizatorilor!
Din păcate, în această vară eu am fost nevoit să refuz participarea la întâlnirile de la Alba, Cluj și Vama. Dar, ca o compensație, mă bucură faptul că agoniștii fac cum fac și sunt prezenți peste tot, inclusiv pe podiumurile de premiere (felicitări Ion Diviza și Grigore Chitul!).
În plus, observ că pe fondul disputelor politice interne, în care se vorbește de lovituri de stat și de alte încercări de subordonare a diferitelor instituții, acum câteva zile, la Vama, Agonia a dat o adevărată "lovitură"! Păi, cum altfel să interpretez prima fotografie, în care un reprezentant de seamă al site-ului nostru, Dan Norea, este întâmpinat cu pâine și sare?!
Așa, Dane, te-ai ajuns și nici măcar nu-ți stă rău!
Cornel
Din păcate, în această vară eu am fost nevoit să refuz participarea la întâlnirile de la Alba, Cluj și Vama. Dar, ca o compensație, mă bucură faptul că agoniștii fac cum fac și sunt prezenți peste tot, inclusiv pe podiumurile de premiere (felicitări Ion Diviza și Grigore Chitul!).
În plus, observ că pe fondul disputelor politice interne, în care se vorbește de lovituri de stat și de alte încercări de subordonare a diferitelor instituții, acum câteva zile, la Vama, Agonia a dat o adevărată "lovitură"! Păi, cum altfel să interpretez prima fotografie, în care un reprezentant de seamă al site-ului nostru, Dan Norea, este întâmpinat cu pâine și sare?!
Așa, Dane, te-ai ajuns și nici măcar nu-ți stă rău!
Cornel
0
GIVara, toamna, primăvara,
Cară premii cu valiza,
De ne lasă goală țara,
Bâlici și (Ion) Diviza!
:)
Foarte frumoasă prezentare!
Felicitări și pentru premiu. Mai rămâne și la noi ceva, ceva :)
Cară premii cu valiza,
De ne lasă goală țara,
Bâlici și (Ion) Diviza!
:)
Foarte frumoasă prezentare!
Felicitări și pentru premiu. Mai rămâne și la noi ceva, ceva :)
0
ESM-au încântat rigoarea documentării și imaginile bucovinene. Am fost de multe ori pe acolo, pentru că tatăl meu s-a născut și a copilărit într-un sat de lângă Suceava.
Aș mai adăuga în suita cromatică și galbenul de Moldovița, alături de albastru de Voroneț, roșu de Humor și verdele de Sucevița.
La Moldovița se păstrează jilțul voievodal al lui Petru Rareș.
Fecioara cu Pruncul, zugrăvită la intrarea în naos, este cea mai sensibilă imagine a maternității din pictura noastră medievală.
Moldovița era mănăstire de strajă, starețul ei fiind comandantul militar al răzeșilor din satele din jur.
La Sucevița ar mai trebui să amintim că Simion și Irimia Movilă au fost voievozi, iar Gheorghe Movilă a fost mitropolitul Moldovei. E ineresant să vorbim și despre fiul lui Simion, Petru Movilă. Născut la Suceava, la sfârșitul anilor 1500, a studiat în Franța, la Sorbona și vorbea ca pe apă și latina, greaca, polona și slavona. A fost și un filozof, dar și un militar, luptând împotriva turcilor în bătăliile de la Țuțora (Iași) și Hotin.
S-a călugărit în Ucraina, care atunci făcea parte din regatul polonez și a pus bazele Academiei Duhovnicești de la Kiev. A ajuns mitropolitul Kievului și a determinat alegerea unui rege al Poloniei.
A achiziționat mai multe tipografii și le-a trimis atât în Moldova, cât și în Muntenia. A sprijinit Academia înființată la Iași de Vasile Lupu.
Este Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, dar și al Bisericii Ucrainiene.
Academia Teologică din Kiev se numește astăzi Academia Petru Movilă.
Cât despre Stâlpul lui Vodă, Moldova a fost atacată de austrieci și unguri, Mihai Racoviță îi învinge la Iași și comandantul lor, Ferentz, este capturat și executat. (Ferentz era mercenar belgian și îl chema de fapt François) La Iași se păstrează Crucea lui Ferentz, înaltă, masivă, din piatră, în amintirea evenimentului. Pe urmă Mihai Racoviță întră cu trupele în Ardealul ocupat de austrieci. Stâlpul lui Vodă este în memoria acestei campanii în Ardeal, așa cum se spune și în articol.
Mie îmi plac imaginile așa cum sunt, chiar dacă textul nu încape pe lățime în întregime pe monitor. Pozele, fiind mai mari, au avantajul să redea cu mai multă fidelitate frumusețile bucovinene.
Și pot să și îi văd mai bine pe epigramiști.
E.S.
Aș mai adăuga în suita cromatică și galbenul de Moldovița, alături de albastru de Voroneț, roșu de Humor și verdele de Sucevița.
La Moldovița se păstrează jilțul voievodal al lui Petru Rareș.
Fecioara cu Pruncul, zugrăvită la intrarea în naos, este cea mai sensibilă imagine a maternității din pictura noastră medievală.
Moldovița era mănăstire de strajă, starețul ei fiind comandantul militar al răzeșilor din satele din jur.
La Sucevița ar mai trebui să amintim că Simion și Irimia Movilă au fost voievozi, iar Gheorghe Movilă a fost mitropolitul Moldovei. E ineresant să vorbim și despre fiul lui Simion, Petru Movilă. Născut la Suceava, la sfârșitul anilor 1500, a studiat în Franța, la Sorbona și vorbea ca pe apă și latina, greaca, polona și slavona. A fost și un filozof, dar și un militar, luptând împotriva turcilor în bătăliile de la Țuțora (Iași) și Hotin.
S-a călugărit în Ucraina, care atunci făcea parte din regatul polonez și a pus bazele Academiei Duhovnicești de la Kiev. A ajuns mitropolitul Kievului și a determinat alegerea unui rege al Poloniei.
A achiziționat mai multe tipografii și le-a trimis atât în Moldova, cât și în Muntenia. A sprijinit Academia înființată la Iași de Vasile Lupu.
Este Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, dar și al Bisericii Ucrainiene.
Academia Teologică din Kiev se numește astăzi Academia Petru Movilă.
Cât despre Stâlpul lui Vodă, Moldova a fost atacată de austrieci și unguri, Mihai Racoviță îi învinge la Iași și comandantul lor, Ferentz, este capturat și executat. (Ferentz era mercenar belgian și îl chema de fapt François) La Iași se păstrează Crucea lui Ferentz, înaltă, masivă, din piatră, în amintirea evenimentului. Pe urmă Mihai Racoviță întră cu trupele în Ardealul ocupat de austrieci. Stâlpul lui Vodă este în memoria acestei campanii în Ardeal, așa cum se spune și în articol.
Mie îmi plac imaginile așa cum sunt, chiar dacă textul nu încape pe lățime în întregime pe monitor. Pozele, fiind mai mari, au avantajul să redea cu mai multă fidelitate frumusețile bucovinene.
Și pot să și îi văd mai bine pe epigramiști.
E.S.
0
CGVă mulțumesc tuturor pentru gândurile bune și pentru aprecieri ! Mulțumesc Cornel și pentru steluța acordată !
Mulțumesc Eugen Sfichi, pentru precizările foarte interesante și binevenite.
M-am străduit din răsputeri să fac această cronică, prima din cariera mea de “ jurnalist “ , într-o acută criză de timp, bâjbâind printre tag-urile HTML, și din acest motiv vă rog să aveti îngăduință pentru unele greșeli și pentru corectările repetate ale textului și pozelor.
Nu știu de ce nu încape textul pe lațime, pe unele monitoare, dar bănuiesc că depinde de browser-ul folosit.
Mulțumesc Eugen Sfichi, pentru precizările foarte interesante și binevenite.
M-am străduit din răsputeri să fac această cronică, prima din cariera mea de “ jurnalist “ , într-o acută criză de timp, bâjbâind printre tag-urile HTML, și din acest motiv vă rog să aveti îngăduință pentru unele greșeli și pentru corectările repetate ale textului și pozelor.
Nu știu de ce nu încape textul pe lațime, pe unele monitoare, dar bănuiesc că depinde de browser-ul folosit.
0
VSNu am trimis texte la Vama, deoarece cam în aceeași perioadă a fost Congresul Cadrelor Didactice. Până la urmă, nu am mai mers nici la congres… an greu, bacalaureat, admitere… Dar, la anul, voi participa, cu siguranță, la concurs. Articolul, prin informațiile oferite și prin fotografii, m-a convins că merită să încerc să ajung în acest minunat ținut, unde ospitalitatea românească pare să fie la ea acasă.
Pentru că tot ai amintit de lansarea „Antologiei de umor rural”, vreau să mă laud că am fost acceptată și eu acolo (făcându-se o excepție de la regula că autorii trebuie să locuiască la țară; în fond, Aninoasa a fost declarat oraș din cine știe ce interese, dar numai oraș nu este). Din tot ce apare pe paginile mele, cele mai valoroase sunt… catrințele pe care le port în fotografie, fiind vechi de peste 100 de ani.
Haioase epigramele cu referire la ouă. Frumoasă replica domnului Brumă; a dat și Laurențiu Ghiță, la Bucea, o replică asemănătoare:
Trag de sfoară clopotarii,
Ca în vremile restriștii:
Nu vin turcii, nici tătarii,
Năvălesc epigramiștii!
Și acum un sfat pentru viitoarea ta carieră de jurnalist:
Când redactezi un text, lasă spații după semnele de punctuație, nu înainte! Între text și paranteze/ ghilimele nu se lasă spațiu! Ieri, mi-am făcut timp și am corectat eu multe diacritice și spații, am știut că ai făcut un efort foarte mare, fiind la primul articol. Acum, observ că mi-au scăpat și mie câteva.
Încă o dată, felicitări pentru articol!
Pentru că tot ai amintit de lansarea „Antologiei de umor rural”, vreau să mă laud că am fost acceptată și eu acolo (făcându-se o excepție de la regula că autorii trebuie să locuiască la țară; în fond, Aninoasa a fost declarat oraș din cine știe ce interese, dar numai oraș nu este). Din tot ce apare pe paginile mele, cele mai valoroase sunt… catrințele pe care le port în fotografie, fiind vechi de peste 100 de ani.
Haioase epigramele cu referire la ouă. Frumoasă replica domnului Brumă; a dat și Laurențiu Ghiță, la Bucea, o replică asemănătoare:
Trag de sfoară clopotarii,
Ca în vremile restriștii:
Nu vin turcii, nici tătarii,
Năvălesc epigramiștii!
Și acum un sfat pentru viitoarea ta carieră de jurnalist:
Când redactezi un text, lasă spații după semnele de punctuație, nu înainte! Între text și paranteze/ ghilimele nu se lasă spațiu! Ieri, mi-am făcut timp și am corectat eu multe diacritice și spații, am știut că ai făcut un efort foarte mare, fiind la primul articol. Acum, observ că mi-au scăpat și mie câteva.
Încă o dată, felicitări pentru articol!
0
NL
A. Ocupantul locului 3 de la epigramă, dl. Dan Teodor Dănilă este din localitatea Corbasca, jud. Bacău. Regulamentul interzicea participarea sucevenilor la concurs.
B. Citat corect, primul vers din ultima strofă din "Părerea mea" a lui V.Vajoga, sună astfel: "Așa că fără doar și f ă r ă poate"...
--------
B. Citat corect, primul vers din ultima strofă din "Părerea mea" a lui V.Vajoga, sună astfel: "Așa că fără doar și f ă r ă poate"...
--------
0
CGDomnule Neculai Lunca, mulțumesc pentru observații, am corectat. De asemenea am corectat și clasamentul la Secțiunea poezie: premiul 1 l-a luat Lucian Perța, iar premiul 2 - Ionel Iacob Bencei. Îi mulțumesc încă o dată Cătălinei Orșivschi pentru această precizare. Îmi cer scuze, pentru aceste inadvertențe datorate grabei.
0
DNAm lipsit și voi mai lipsi vreo 10 zile. Dar am prins câteva minute de internet și le folosesc pentru a mă pune la zi cu starea epigramei.
Grigore, prima ta cronică e la nivelul de sus și mă bucur că ai intrat în rândul cronicarilor, ca un demn urmaș al lui Grigore Ureche.
Ca unul prezent la festival (cam prea prezent, la fotografii mă refer), confirm că textul de față prezintă riguros, deși concis, toate momentele importante ale festivalului.
Te mai așteptăm.
Grigore, prima ta cronică e la nivelul de sus și mă bucur că ai intrat în rândul cronicarilor, ca un demn urmaș al lui Grigore Ureche.
Ca unul prezent la festival (cam prea prezent, la fotografii mă refer), confirm că textul de față prezintă riguros, deși concis, toate momentele importante ale festivalului.
Te mai așteptăm.
0
Felicit, de asemenea, câștigătorii, mai cu seamă pe agoniști, care au mereu o reprezentare frumoasă.
Articolul tău este, de asemenea, pe măsura celor ce s-au petrecut la Vama. Interesant, frumoase fotografii, dar am aceeași observație ca și la un alt articol: fotografiile n-ar putea fi încadrate astfel încât textul să încapă (pe lățime) în monitor?
:)