poem cu mască

rara, aveam nevoie de poemul acesta ca să înțeleg lucruri pe care nu mi le-am putut explica niciodată. există Dumnezeu. da, mai presus de tot este El și cred acum că nimic nu se întâmplă fără voia Lui. acum \"știu sigur că undeva,/o toamnă așteaptă/să-mi curgă o iubire de poveste\".

înmărmurită de uimire, maria

eu astept toamna. citeodata ma inseala si apare sub diferite masti. dar dumnezeu imi sopteste ca e doar o vraja.
nici macar o moarte stupida nu ma mai uimeste. doar ma goleste de toamna
cu liniste,
rara

Acest text e plin de găselnițe. Parcă anume le-ai căutat sau ai așternut pe monitor tot ce ți-a trecut prin cap în acel moment. Hai să mai scriu un text, bine, hai. Cam așa, și știi de ce? Că nu e nicio legătură logică între imagini, nu duci imaginea până la capăt, o găsești și o arunci cititorului, na, vezi ce faci cu ea, însă cititorul de tip vestic (adică mai la vest de China)e leneș, el vrea mult, vrea totul.
Însă, nu-i rău. Nevreme e rău, nu înțelegi e rău, iubire de poveste e rău, în rest nu e tocmai rău. Mi s-a părut interesantă prima strofă datorită căreia am și rămas aici.

dacă cititorul a păstrat măcar o găselniță, e încurajator. nu e text complet, așa cum ai sesizat. e un text revoltă. atît. cînd o să mă viziteze luciditatea îl aerisesc.
mulțumesc pentru opinie
rara

mi se pare că există o diferență insesizabilă aparent între primele strofeși ultima strofă

ia versul \"nu înțelegi?\"
poate că ar trebui înlăturat, mai mult mister

foarte puternică imagine \"pământ proaspăt\" în contextul de față

Em