Cezar C. Viziniuck

Adormit în grădinile de maci Mă visai un înger călător Ce, plimbându-mi pasul ușor Ascultam un cânt de pitpalaci. Era noapte afară, iară Luna Ce strălucea pe cer armonios Îmi făcea cărare-n

dacă dragostea ar fi o boală atunci aș putea intra într-o farmacie cu o rețetă de la medic în care să-mi fieprescrise pilule picîturi injecții sub diagnoza subliniată cu două linii: amor așa

sunt un vultur ce-și caută prada di înălțimea cerului îmi întind aripile și zbor pe deasupra câmpiilor unde neajutoratele animale tremură la fâlfâitul aripilor mele îmi urmăresc prada de pe

În podul casei mele s-au prins în horă șobolanii și soarele cu a lui raze le face jocuri de lumini. Ghemuit pe vatra veche, stă nemișcat, torcând motanul. La ce s-o fi gândind

orașul acesta amorțit nu ne mai poate fi nici măcar mormânt e prea multă zarvă să poți muri prea multe stele căzute între betoane decembrie e în prag și deschide larg ultima ușă al acestui

Îndrăzni, totuși, s-o mai întrebe: - Atunci... chiar ai o familie? Brândușa nu-și ridică privirea și continuă să se joace cu firele de iarbă. O munceau gândurile. O durea inima. Apoi, în cele

cine știe cine va învinge! dar de ce trebuie să învingem neapărat? nu cumva procedând astfel ne pricinuim și mai mult rău pierzând energie devitalizându-ne? omul în luptă cu el

această lume ce se va pierde în mine un balcon deschis o umbră reflectată pe zidul gri a unei străzi în miezul zilei strrăzi orașe sate ceruri lumini infinite și omul cu puterea lui

mă vei întreba cum am ajuns până aici învățând să numeri după firele toamnei din părul meu apoi vei închide ochiul tău albastru pentru a-mi spune că mă iubești cu celălalt verdele ochi -

Doamne Doamne moartea! să-mi umezești buzele când va veni și-mi va face gura amară și-mi va întuneca ochii este la fel precum un vis moartea ne este superioară nimeni n-o poate privi în

Dintre șapte case m-ați pus s-aleg: Apartamente, vile în poieni... Ce-ar fi pe-a opta s-o culeg, Care să se numească... Cotroceni?

Þi-am dat un inel Și am scris în el, Cu lacrimi cernite, Două cuvinte Ce-n ceruri strălucesc: \"Te iubesc!\"

Nu vreau să te înțeleg Vreau să te iubesc Lumina este lumină Când vezi deslușit lucruri În lumina mea Văd sentimente Din stânca de alături Dacă rasare soarele Există o diferență între

Fiindcă tot ne aflăm în ziua de 25 decembrie, zi ce semnifică din punct de vedere a creștinismului Nașterea lui Iisus Hristos, vreau să scot ân evidență câteva adevăruri ce au fost confirmate de

peste culmi tu te prăvali urlând vârfurile brazilor se-aprind negura albastră îmbrățișează munții ochii se ascund sub pleoape în cămăruțele din vale doar câinii mai latră la umbrele nopții a

Unde să-ți mai cauți locul Printre-atâtea nume mari? Unora le dă norocul; Tu nici ghinion nu ai.

în noapte mă adunam în mine ca să mă încurajez spunemi povești ca pe vremea bunicilor cu zmei alungați de vântul bun din pietrele voinicilor cu Ilene-Cosânzene făcute snop de grâu în calea

ultimul sărut pe o coală de hârtie a trezit în mine melancolii stelare acum mă dor cuvintele neînțelese ochii prea deschiși cerul prăvălit pe-o parte adormit uitat atâtea