Poezie
Eternitate
1 min lectură·
Mediu
Când sinapsele au început
să-și rostească ultima rugăciune electrică,
am înțeles că timpul nu e un drum,
ci o rană circulară
în care intri și ieși până la epuizare.
Moartea mea era o margine moale,
un fel de respirație fără aer,
o stingere care nu durea—
doar dezvelea.
Și în dezvelirea asta
am zărit-o pe Ea,
nu femeie, nu zeitate,
doar acel chip care m-a împărțit cândva în două:
ceea ce sunt și ceea ce nu voi atinge niciodată.
01279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Eternitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14196048/eternitateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Imposibilul se interpune între “ceea ce suntem şi ceea ce nu vom atinge niciodată”, pe când posibilitățile se multiplică la intersecția dintre ceea ce ființăm în libertate şi ceea ce vom deveni atunci când ne vom valoriza viața acordată la obiective.
0