Poezie
Amintiri de la miezul nopții
1 min lectură·
Mediu
Noapte.
Luna aidoma unui glob imens de aur
străjuiește în marea de stelea
a unui cer perfect senin.
Liniște apăsătoare, înghețată.
Tu-mi apari în toată splendoarea
cu păru-ți mătăsos de aur
revărsat în valuri
pe spatele gol, de lapte.
Ești singuă și zâmbești
ca atunci când ne-am iubit
sub bolta teilor
în adierea vântului călduț
a nopții de mai,
în parfumul trandafirilor sângerii.
Amintiri solemne al unui trecut sumbru.
Unde te afli acum când
stau singur în miez de noapte
și-ți visez chipu-ți angelic
cu ochii larg deschiși?
În ce ungher al universului
se află sufletul tău
așteptându-mă?
Vreau să te-ntâlnesc,
dar și moartea este prea crudă
căci nu mă dorește.
O, moarte nepăsătoare și rece,
despărțirea e prea dureroasă,
iar tu, precum o neagră regină
te amuzi de chinul vieții mele
și mi-l prelungești zi de zi, an de an.
Te blestem cu blestemul iubirii
pentru nepăsarea ta rece...
18 Ianuarie 2004
022.575
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar C. Viziniuck
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar C. Viziniuck. “Amintiri de la miezul nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/13921659/amintiri-de-la-miezul-noptiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVMulțumesc pentru distrugere :) Cezar
0
glob imens de aur
liniște înghețată
tu părul mătăsos de aur
în valuri
spatele de lapte
inalt
sceptrul primei zile