Îți duci acum
ulciorul
la izvorul
viață,
îl umpli
astăzi,
dar mâine,
poate
el se varsă!
Când palmele-ți
bătătorite
adună-n ele
fapte,
vine ea,
clipa,
risipindu-le
Poți opri ploaia, să nu-și mai cearnă tristețea peste noi
și soarele să mângâie pe creștet, trifoiul din zăvoi?
Poți opri luna, să legene născutul prunc, acum în vis,
prezentul meu tăcut,
Teamă-mi e să-nfrunt abisul
în nopți negre fără de lună,
teamă-mi e să-mi înfrunt visul
când nisip sunt într-o dună!
Tremurată-s între maluri
și miraj în ochi uitați,
oaza mea-ți
Nu vreau să fiu în astă lume hăituit,
nici lacrima nu vreau s-o văd cum moare,
vreau să te văd, cum zorii tu i-ai biruit,
vreau doar să văd, cum soarele răsare!
Nu vreau s-aștept ca timpul
AȘTEPTARE!
Pe plete nins
de vis nestins,
suflet fuior
cuprins de dor,
amurg pribeag
aștept în prag!
Am înghețat
stând ancorat
de colț de nor
static decor,
plâns doar de ploi
O paiață
șade-n piață
vinde vise
orișicui,
nu pe bani
sau alte alea,
ci pe visul, dumnealui!
Are-un vis măreț
se pare
și din el taie bucăți,
împărțind
la fiecare
sâmburi mici
din
Lumina se cerne prin unde de apă
în picuri grele de ploi și prin noi,
zălog de uitare durerea tot sapă
și-un mugur de viață naștem din ploi!
Străpunge uitarea în ziua ce piere,
M-au născut florile
cu parfum de seară
și mi-au dăruit culorile
într-o zi de vară.
M-au și legănat
pe frunze și flori
din seară în zori
și mi-au și cântat
muzică divină
să-mi fie viața
SUNT
Sunt o secundă
sau poate-un ceas din viața ta,
sunt doar un gând răzleț,
sau strop de apă ce însetate-i guri ofer.
Sunt, fulgul de nea
ce-a rătăcit în palma ta,
sau poate doar
VIAÞA ÎN ACTUALITATE
În alambicul vieții
lumină, întuneric,
iubire, ură
dorință, nepasare,
mă diluez alăturea de toate
doar pentru a redeveni
alt om, în altă viață!
Ce crudă e
ECOUL
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l
să-i spun cerului,
cât mi-e de dor!
să-i spun mării
ca-ți doresc îmbrățișarea!
visez la ochii tăi
azur senin de mare,
visez la frunze
așternând covor sub picioare.
greșesc,
că
adoră
Lasă gândul sa-ți zboare
la veacuri trecute,
la viitor indepărtat.
Trăiește
prezentul și clipa.
Privește răsăritul,
prietenii,
și asfințitul.
Admiră frunza,
ce pluteste
noaptea iubirii eterne
sunt muntele
și marea
într-o îmbrațișare.
sunt o boarea de vânt
ce adie spre tine.
sunt tainicul gând
și șoapta de dor,
ce pătrund în sufletul tau.
sunt un
un fir de nisip
sunt un fir de nisip pe plaja vieții
ce mai păstrez încă din căldura trupului tău
căldură ce ți-o voi dărui totdeauna.
valul vieții mă poartă spre țărmuri
eu si tu
sunt clapele pianului
ce mângâiate de mâinile tale
înalța ofrandă zeului muzicii.
sunt coardele harpei
ce vibrează la o simpla atingere
inundându-ți sufletul de plăceri
omule!
îți sorb iubirea,
din caușul palmelor
îndreptate spre soare,
îți sorb privirea,
din azurul intens
al cerului senin,
îți sorb șoapta de iubire,
din freamătul
pădurii
CR