cernea rodica

Nu spune cuvinte mereu despicate, de pană muiată în sânge de om, rănește-mă-n inima ce nu se vrea moartă, dar minte-mă-n taină, că sună frumos! Sărută-mă-n palma, ce-ascunde uitarea, cu

Vălurind în ceața trupul mi-e mister, ars e de speranța unui nicăieri! Gleznele-s cătușe pleata este vânt, stelele privirea sunt gângav, năuc! Nisip în clepsidră a rămas

Mă ia vântul prin surprindere șoptindu-ți numele! Și cuvântului îi e dor de tine, te vrea în vârful peniței, dantelându-i fericirea, iar umbra mea bezmetică zboară, neștiind încotro să te

Vis hoinar pe drum uitat de lume, trupul meu e gol și fără nume, gând stingher te caută în noapte, clopot surd în dimineți deșarte. Caut luna să îi spun necazul, curcubeul să-mi înod

Au înflorit iar teii pe alei, surâs etern din dulcea primăvară, și pace-i între noi acum de vrei iar gândul meu, nu vreau să doară. Mi-e teamă să privesc pământu-n lat de pasul tău

Tulpină firavă de verde crud, se-nalț-acum lumina vrând să o măsoare, cu degete prelungi de pianist, alintă streșini oarbe înspre soare! Se înfășoară strâns, pe zidul năruit ce stă

Când doar copitele nisipul fin al plajei îl mai aruncă-n mare și-un soare desuet discret îmi bate-n geam, păscută-s de nesomn și în cenușă, amurgul clar îmi dojeneam. Un lup stingher

un fir de nisip sunt un fir de nisip pe plaja vieții ce mai păstrez încă din căldura trupului tău căldură ce ți-o voi dărui totdeauna. valul vieții mă poartă spre țărmuri

În astă seară vreau păcatele să-ngrop în riduri vii, pe fețe-ngemănate, să-mbrac în simfonii de rai tot ce am spus, atunci, când am avut dreptate! Mătănii înșirate în adormite, odăjdii

În căușul blând al lunii mi-am ascuns în zori speranța, să nu vadă, viața hoața, cum de dor îmi saltă sânii! Cum străbat calea lactee să ajung în paradis, să-mi trăiesc nebunul vis în

noaptea iubirii eterne sunt muntele și marea într-o îmbrațișare. sunt o boarea de vânt ce adie spre tine. sunt tainicul gând și șoapta de dor, ce pătrund în sufletul tau. sunt un

Un scrâșnet produs de un țurțure căzut în dizgrație îmi trezește nesomnul. Durerea fecioarei expulzându-L din pântec pe EL, în cea mai nemiloasă lumină, împăcare dintre cer și

Să-mi împletești în noapte cerul și păsări să îmi pui cercei, când viața mi-o răscumpăr cu un cidru și flămânzesc sub florile de tei! Nu e destul, să mi se-nchine îngeri, genunchii să îmi

Mi-am înscris codul genetic într-un chihlimbar depus cu mare sfințenie în capsula timpului! Generație după generație transformată în pulbere de aur s-a așternut peste ea. Doar spiritul

Nu vreau să fiu în astă lume hăituit, nici lacrima nu vreau s-o văd cum moare, vreau să te văd, cum zorii tu i-ai biruit, vreau doar să văd, cum soarele răsare! Nu vreau s-aștept ca timpul

să-i spun cerului, cât mi-e de dor! să-i spun mării ca-ți doresc îmbrățișarea! visez la ochii tăi azur senin de mare, visez la frunze așternând covor sub picioare. greșesc, că

Apocalipsă în așteptarea dreptății! Șchiopătând te îndepărteazi de somnu-mi, precum umbra care se alungește încercând o prindere materială! Visul meu delirează răvășind gânduri

Cu trup de lut, flămând, zburdând, învins-am iadul pe pământ! Cu mâna grea, prind fulgerul din cer ce stă să cadă, și luminez, grădina lumii-acum cu el, îndată! Când roua, în

Asemeni algelor în mările sudice, dorul meu plutește-n noapte. Are el oare putere să străbată iluzia și să învețe a iubi? Pas temător se adună-ntr-o stea, curgând în lumina blândă

M-au născut florile cu parfum de seară și mi-au dăruit culorile într-o zi de vară. M-au și legănat pe frunze și flori din seară în zori și mi-au și cântat muzică divină să-mi fie viața

Îmbracă-te cu mine la miezul nopții atunci când fluturi verzi își caută odihna în imaginea unui zâmbet. Încalță mai apoi o simfonie din clapa unui clavecin rătăcit printre degete

E haos și fum și țeste cu orbitele goale, copaci sfâșiați ce-și înalță plângând brațele goale-nspre soare. Munți năruiți, oceane opace, cohorte de suflete mărșăluiesc înspre soare

Condamnată la naștere, clipa urlă în uterul timpului. Nudă, întoarce clepsidra nevrând nisipul să-și scurgă prea curând! Alunecă, gheara-și înfinge, clepsidra și-o sparge, nisipul se