Poezie

numele tău

1 min lectură·20 mai 2021

Mediu

Mă ia vântul prin surprindere

șoptindu-ți numele!

Și cuvântului îi e dor de tine,

te vrea în vârful peniței,

dantelându-i fericirea,

iar umbra mea bezmetică zboară,

neștiind încotro să te caute.

Se sfarmă lumina în mii de fărâme,

ecoul se stinge-ntre file,

numele-ți încurcat în tăcere mai zboară...

fluture de vis,

destrămând linia subțire a vieții!

Ți-l urlă furtuna în larg

și frunză ți-l saltă în hohot,

dar eu în licoare îl sorb

însetată de aspra-i povară.

Cum să îndur această așteptare nebună?

Îmbătrânesc asemeni ploii

care-și rumegă uscăciunea

și în cuvintele care nu-și află rostul!

Numele tău e în toate!

În clipe angelice sfărâmate de moarte,

în cântul unui greier

rătăcind bezmetic în noapte,

chiar și-n vagabondul

care-și trage opiul din pungă

... a moarte!

Doar eu te mai strig

și-o lume întreagă mă-ngână,

privind spre pământul

din care iese sufletul,

într-o vâltoare nebună!

Nu știu!

E ziuă ori seară,

cine ne strigă întregindune-n doi?

E visul meu doar un fum de țigară,

șoaptă străină pe buzele moi?

001.180

cernea rodica. “numele tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cernea-rodica/poezie/14155600/numele-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.