Poezie
codul meu genetic
1 min lectură·
Mediu
Mi-am înscris codul genetic
într-un chihlimbar
depus cu mare sfințenie
în capsula timpului!
Generație după generație
transformată în pulbere de aur
s-a așternut peste ea.
Doar spiritul mai suferă mutații.
În delta retinei, culori estompate
condamnă lumea la cenușiu!
Eu m-am condamnat
la NEmurire crucificându-mă
pe crucea NEsperanță.
De la Alfa la Omega
cuvântul se zbate, se tranformă
oblojind adevărul de suferința credinței.
Cu umilință se dăruiește poeziei,
cînd cei vii înscriși în Cartea Vieții
dau o replică lui Satan în a sa carte a Morții.
Departe-n zare, moarte trupuri
dar cu iz de carne, strofe mucegaiuri
mărșăluiesc fantasme prin milenii,
când inima-mi începe nărăvașă să zvâcnească
prin codul meu genetic lumeștile sluțenii
purced la pas cu râvnă trecutul să-mi renască !
001.240
0